Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Doina Cornea, eroina ascunsă a copilăriei mele

Doina Cornea - getty

(Foto: Guliver/Getty Images)

„Trebuie să rămânem liberi, să nu devenim robi ai fricii!"

Pe strada Alba-Iulia din Cluj-Napoca, o femeie firavă cu un munte de curaj și conștiință scria scrisori despre situația de netrăit din România ceaușistă. Cu ușile închise și ochii înlăcrimați de speranță, părinții noștri îi ascultau cu pioșenie rândurile la Radio Europa Liberă și, pentru câteva momente privilegiate, trăiau cu impresia că nu suntem singuri în disperare, uitați la marginea URSS-ului și a lumii, că Occidentul aude din chinul în care am fost izolați împotriva voinței noastre. Profesoara Doina Cornea aduna toate durerile, necazurile și umilințele acestui popor și le arunca în cugetul Europei, cu gândul la ziua în care vom fi tămăduiți de tot răul care ne guverna existența mizeră. O femeie sinonimă libertății îndrăznea să lupte cu cel mai mare dușman al nostru, al tuturor: FRICA.

Înfruntând persecuția și învingându-și demonul fricii, Doina Cornea demonstra că suntem ceea ce avem curajul să fim. Când părinții noștri au fost acceptare și lașitate, ea a fost determinare și forță. Când majoritatea intelectualilor se ascundeau prin sertare, ea traducea Eliade. Când toți acceptam minciuna ca regulă de viață, ea ducea adevărul nostru profund mai departe.

Eu nu am crescut cu Avengers, dar am avut șansa de a respira același aer cu o supereroină reală, cu puteri nelimitate: Doina Cornea. După Revoluție, când i-am văzut în sfârșit chipul blând la televizor și i-am auzit vocea delicată, am înțeles că pe lumea asta nu suntem niciodată prea firavi sau prea mici. Forța convingerilor noastre ne face impunători sau jalnici. Am privit cum a fost ridicată în slăvi și apoi coborâtă în injurii, cum numele ei s-a transformat din rezistență și perseverență în „ce mare brânză, a trimis și ea niște scrisori în Franța". Am văzut cum rușinea struților poate deveni agresivă și cum mulți i-au urat drum-bun spre cratiță, acolo „unde îi este locul" oricărei femei decente și conștiincioase.

Doina Cornea n-a spus #metoo pentru că ea a fost unică prin modestie și simplitate, prin tăria convingerilor sale și încrederea că ne putem croi o soartă mai bună. A fost eul interior care ne-a șoptit mereu că merităm un destin fără rușine, că bunurile noastre cele mai de preț sunt cele spirituale. Ne-a inspirat să continuăm să credem în libertatea noastră. Ne-a sfătuit să ne alegem conducătorii care ne merită sacrificiul. Ne-a recomandat să rămânem acasă pentru că „o ţară, o limbă, o cultură sunt o moştenire, un dat. Care ne este dăruit nouă". Ne-a făcut "responsabili şi păzitorii acestei moşteniri", uneori chiar împotriva voinței noastre.

Doina Cornea nu ne-a mângâiat compătimitor pe cap ca un părinte cu zâmbet șiret, dar ne-a ținut mereu cu mințile treze. În numele tuturor copiilor care au crescut furându-i cuvintele după ușile bine închise, bucuroși că eroii există cu adevărat, mulțumim din suflet pentru cele mai importante lecții de curaj și libertate din viața noastră! 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mă amuză – atât cât mă poate amuza ceva tragic – că imediat ce vreo personalitate o ia pe "Cărarea spre Rai" vine aşa un "flood" de amintiri că blochează tot: memorie, discuţii, ştiri tv, ştiri online... tot!

    Chiar dacă până la momentul M - zero (M de la moarte, se înţelege) personalitatea cu pricina trăise ani buni într-o totală eclipsă. imediat se găsesc tot felul de autori/comentatori/băgători-de-seamă care scormonesc de zor după amintiri (reale sau imaginare) şi brusc îşi dau seama ce mare personalitate a luat-o pe scară-n sus spre Rai.

    La actori, muzicieni, pictori şi artişti, în general, este de înţeles. După ce a murit, poţi să-l lauzi cât vrei că nu-ţi mai face concurenţă. Un artist mort nu se mai prezintă la casting, nu mai pictează, nu mai scoate albume, nu mai dă concerte. Deci poate fi lăudat.

    Dar pe Doina Cornea... de ce n-o lasă oare să se răcească-n tihnă aşa cum şi-a trăit ultimii ani? Că n-am prea văzut-o nici pe TV, nici la radio n-am auzit-o şi nici publicaţiile print sau online n-au deranjat-o. Un pic de decenţă, doamnelor şi domnilor! Un pic de decenţă!

    • Like 1
    • @ Dragoş Anghelache
      Corina check icon
      Aici a scris cineva dintre noi. Trebuia Republica să o refuze?
      • Like 0
    • @ Corina
      "Republica" este ca o tablă pe care poate scrie oricine, inclusiv eu. Depinde de autor dacă doreşte să se alăture acestui discutabil priveghi mass-media. Aici ţine de decenţa fiecăruia, "Republica" n-are ce face.

      Dar nu este nimic nou. La fel s-a întâmplat şi atunci când Andrei Gheorghe a fost "pe catafalc"; după ani de zile de aproape-anonimat, a apărut "corul bocitoarelor" ca să spună cât de minunat a fost. Păi, dacă a fost atât de minunat, de ce nu a scris nimeni despre el, de ce nu a apărut la TV sau la radio? De ce "prietenii" şi "cunoscuţii" care umpleau monitoarele cu poveşti despre el, au tăcut în ultimii ani ai vieţii sale?

      Vedeţi? La fel se întâmplă şi cu Donia Cornea. Despre această decenţă am scris în comentariul meu. Dacă ai tăcut până acum, taci şi de-acum încolo! Nu te apuca să scrii pentru că "dă bine"!
      • Like 1
    • @ Dragoş Anghelache
      Corina check icon
      M-aș mira să nu fie cineva care înainte de publicare citește și, la nevoie, alege. Eu nu găsesc nimic reprobabil nici în faptul că s-a scris, nici în ce anume s-a scris aici. Între timp au mai apărut două articole pe același subiect. Sunt cel puțin 5 deocamdată și toate mi se par de calitate și binevenite.
      • Like 0
    • @ Dragoş Anghelache
      Da, pare o vitejie tarzie sa evoci spiritul de dreptate si curajul unei eroine marginalizte, dar nu e o indecenta. GRESITI PROFUND.Daca am fost comozi si nu ne-am mai intrebat in acesti ani ce-o mai fi facand Doina Cornea, nu dati voie macar unor oameni care regreta ca s-a intamplat asa, sa-si exprime niste ganduri triste? Ati fi vrut sa fi fost ingropata CU TOTUL amintirea ei? Sunt convinsa ca, exact ca autoarea articolului, mii si mii de oameni au avut un fior al nimicniciei lor si au realizat tristetea de a o fi uitat...Chiar si atat inseamna mult...Sper ca macar unii dintre noi sa nu uitam mesajul ei principal, acela de a nu ne lasa robiti de frica!
      • Like 1
    • @ Adriana Negruti
      Să nu te laşi robit de frică, precum Doina Cornea şi alţi câţiva (puţini şi anonimi), trebuie să ai spirit de martir. Un spirit care mie-mi lipseşte şi cu atât mai mult îi admir pe cei care-l au. Dar asta este o altă discuţie.
      • Like 0
  • Corina check icon
    Păcat că admirația față de oameni de excepție atrage automat, la mulți dintre noi, un oarecare dispreț față de obișnuiții noștri părinți. Oare doamna Doina Cornea ar aproba asta? Mi-o amintesc alături de Călin Nemeș, grav rănit în spital și apoi adânc îndurerată de sfârșitul lui, liber ales. Nu știam că ne-a îndemnat să rămânem în țară. E un testament de luat în seamă, oricum. Dumnezeu să o ierte și să o odihnească în pace!
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult