Foto: Profimedia Images
De ce încă mai am speranță!?
De ce încă mai cred în binele lumii de mâine, când lumea de ieri, pe care o știam, se clatină ca niște placi tectonice în mișcare!?
Pentru că Trump a devenit mai ticălos decât Putin, pentru că SUA, conduse de Trump, în loc să facă pace între Rusia și Ucraina într-o singură zi, așa cum a promis în campanie, a reușit să prăbușească SUA din lider și model al lumii democratice și civilizate la a fi un fel de Rusie, cel puțin la nivel de președinte și acoliții lui. Caut care este drumul țării mele spre viitor și îl găsesc ca fiind unul singur spre, cu și în Europa.
Nu sunt sceptică. Nu sunt fatalistă. Celor care spun că este greu pentru noi le spun să se uite la Ucraina. De trei ani rezistă într-un război cu un imperiu. Încă luptă, încă nu dă niciun semn că vrea să cedeze... Și noi să ne plângem că e greu!?
Știți cine este liderul lumii azi!?
Nu Putin, nu Trump. Ei sunt rechini.
Liderul lumii libere azi este Volodimir Zelenski!
Priviți-l bine!
Curajos, vertical, model de conducător, niciun pic flexibil de coloană verticală! Vorbește demn despre poporul lui!
Nu se plânge, ci impune! Prin glasul lui vorbesc toți eroii Ucrainei, care nu îi dau voie să cedeze cu niciun pas!
Și Putin și Trump sunt mici în comparație cu el. El are principii și valori. Ceilalți doi au doar foame.
Putem arunca o privire și spre Republica Moldova și la Maia Sandu. Admirabil felul doamnei președinte de a-și proteja țara, care nu este nici în NATO, nici în UE.
Ucraina rezistă în război.
Moldova rezistă într-o situație mai grea decât a noastră.
Mi-e greu să cred că nu vom rezista și noi și nu vom trece prin aceste turbulențe cu bine.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Perfect de acord cu dvs, Maia Sandu și Zelenski sunt doi lideri demni de admirație. Două țări care rezistă, cel puțin deocamdată, în fața asaltului- în moduri diferite desigur- unui inamic uriaș, perfid și nemilos. Și par din ce în ce mai singuri...
E greu să fii optimist într-o lume care a luat-o razna, când mincinoșii și dictatorii sunt la putere, când oamenii obișnuiți sunt manipulați și cred în promisiuni fanteziste și în oameni falși, aroganți și agresivi.
Tot respectul pentru cei care reușesc în aceste condiții să își păstreze speranța.
Nu poti fi liber dar pe datorie
Oricum, ideea comentariului meu de mai sus era că foarte mulți au pierdut motivația, era despre ADN-ul de care vorbea dl Zugravu. În caz de invazie foarte mulți ar fugi ca potârnichile și ar lăsa totul în seama marii armate de profesioniști.
Una e să știi să acorzi prim ajutor, ceea ce este util și în viața de zi cu zi și alta să lupți în zone urbane, cum este folositor în Israel de exemplu.
În ziua de azi războiul se duce în cu totul alt mod iar infanteria masată și concentrațiile de trupe sunt doar ține ușoare care mai scad și moralul. 10.000 de profesioniști bine pregătiți și dotați sunt peste 100.000 de recruți care se calcă în picioare și se împușcă între ei. Am văzut cum a fost la revoluție și în plus nu toți sunt capabili ceea ce crează alte probleme. În WW2 doar un procent infim trăgea să ucidă? Și asta e doar vârful icebergului nu degeaba se mizează exclusiv pe profesioniști.
Cât despre faptul că ar fugi, este cumva și normal din moment ce nu prea este mare lucru de apărat iar pe profesioniști i-am plătit generos și după trecerea în rezervă deci și fără serviciul oferit și cu banii luați, nu prea merge.