Foto: Profimedia
Cum se poate ca în același timp în care o bucată din partidele din România negociază la Strasbourg pentru toată Europa vreo 2.000.000.000.000 de euro (nu am greșit numărul de zerouri), la București o altă bucată, din aceleași partide, își bate joc de viitorul european al României?
Mi se pune pe inimă cum am impresia că țara asta o să moară speranță. Și potențial. Azi mi se pune pe inimă mai tare pentru că e ridicol, e stupid, e aproape auto-sabotaj să treci ca gâsca prin apă prin astfel de oportunități. Exemplul cel mai elocvent – Cadrul financiar multianual post 2027 (o să îi spun direct MFF, prescurtarea în engleză, că poate vreți să mai căutați pe tema asta). Parlamentul European aprobă un raport super influent astăzi pe acest MFF propus de Comisia Europeană.
Dincolo de dimensiunea mare a bugetului european, pentru care Parlamentul cere și mai multe resurse, ce se schimbă fundamental cu acest MFF este o întreagă paradigmă. O să scriu mai pe larg pe tema asta, dar, pe scurt – se schimbă felul în care se alocă și se cheltuiesc fondurile europene clasice precum cele de coeziune și cele pentru agricultură (de care România are nevoie ca de aer și apă), se alocă resurse foarte importante pentru competitivitate, inovare și apărare și se întărește dimensiunea de Global Europe și relația cu țările în preaderare. Sunt și multe bube în propunerea Comisiei, și multe recomandări din partea Parlamentului, veșnicile certuri pe dimensiune în Consiliul; pe scurt, o să fie o bătălie super importantă nu doar despre prioritățile UE, ci mai ales despre cum punem bani în spatele lor.
Și în toată povestea asta, astăzi la Plenara de la Strasbourg, delegația României din Parlamentul European este probabil cea mai influentă din UE pe cel mai important dosar al acestor ani. De ce zic asta? Uitați-vă un pic cine sunt raportorii PE. Raportor principal pe tot dosarul: Siegfried Mureșan. Raportor din partea JURI (comisia juridică): Victor Negrescu. Raportor AFET (comisia pe afaceri externe, deci cea care dă ok-ul pe Global Europe, aproape o treime din buget): Dan Barna. Raportor REGI (comisia pe politică regională, deci cea care dă ok-ul pe politica de coeziune, bucata din aproape altă treime din buget): Dragoș Benea. Din 14 rapoarte pe acest MFF, europarlamentarii români sunt raportori pe 4. Pe foarte mulți bani. Niște oameni din PNL, PSD și USR fac o treabă excelentă la nivel european pe tema asta și reușesc să alinieze toate partidele pro-europene din PE. Noi, țara aia în care unii încearcă mereu să ne convingă că suntem o țară de mâna a doua. Sau că nu contăm.
Și de asta mi se pune pe inimă. Pentru că e o lume care a luat-o razna și în care nu cred că avem altă soluție decât să fim cât mai puternici cu și în Europa. Și într-o lume care tocmai de-asta are din ce în ce mai multe forțe care caută să submineze Uniunea Europeană – divizarea ne face mult mai ușor de controlat. România era în poziția perfectă pentru a folosi aceste oportunități pe care le aduce orice criză pentru a deveni mai puternică. Pentru a-și întări instituțiile. Pentru a-și stabiliza economia.
Nu am o părere bună despre marile coaliții de guvernare și am spus asta deja de multe ori. Nu am o părere bună nici despre cum se comportă diversele partide care trăiesc din hoție, dar nici pe cele care trăiesc din ipocrizie sau pe cele care defilează cu impostori doar pentru că și-au arogat niște etichete. De altfel, cred că problema mea cea mai mare e cu faptul că în cele mai multe partide așa-zis „pro-europene” lecția finalului de 2024 nu s-a înregistrat. Nu au făcut decât să devină și mai confortabile în aroganța cu care știu că de cele mai multe ori e suficient să fii răul mai mic. Mi-e și mie lehamite să mai spun însă cât de important e să existe totuși linii roșii. Sau cât de important ar fi fost ca Președintele să nu facă medii aritmetice, ci să poarte cu integritate misiunea ce i s-a dat după acel episod, adică să țină calea reformelor și să înțeleagă că lumea s-a săturat de corupție, dar și de fix acea combinație pe care apoi nu a făcut decât să o perpetueze.
Iar acum mie mi-e absolut indiferent cine ajunge sau rămâne să fie premier. Dar nu mi-e indiferent că e o perioadă cumplită la nivel global și european sau că economia României nu își permite să mai piardă acum și niște miliarde de euro din PNRR. După ce a fost căpușată și jucați la păcănele electorale banii din Fondul de rezervă și nu numai, după ce a fost nevoie ca tot săracul contribuabil să fie înțelegător și să ducă niște consolidare fiscală, e strigător la cer să te trezești că nu poți să te mai abții patru luni și să terminăm naibii cu tras ce resurse putem trage din fonduri europene.
Știu, nu e sexi și nici foarte interesant pentru publicul larg că acum se negociază banii europeni. După cum știu că nu e sexi nici să explici de ce un sistem de justiție nefuncțional nu va face decât să oprească până și mama creșterii economice (apropo, dacă ar fi citit careva Raportul Draghi, ar fi înțeles că, înainte de alocarea de bani pe competitivitate sau pe apărare, e crucial să ai instituții funcționale). Dar ar trebui să existe un pic mai multă responsabilitate pentru a înțelege, chiar și la nivelul cel mai cinic, că nu se poate să duci în zid o țară și apoi să te bazezi doar pe faptul că lumea va suporta. Nici asta nu e sexi de explicat – de ce aleg niște partide să detoneze țara când puteau să se mai suporte între ele patru luni.
Lumea nu mai suportă. Lumea s-a săturat. Și da, pentru mulți va fi despre a nu mai vrea să audă în veci pururi de nimeni și nimic. Sau despre a alege soluții extreme pentru că, la naiba, poate asta va funcționa – să dăm cu fundul de pământ pentru a ne putea ridica.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.