Este vorba despre suferința lumii, preluată sacrificial de Hristos, Dumnezeu-Fiul care, retrăgându-Și temporar, ca Om, atotputernicia, face loc, în Persoana Sa dumnezeiască, imensei suferințe a omenirii, de la Adam până la El Însuși, „al doilea Adam”. O suferință „în-corporată” de El în numele întregii omeniri, culminând în cea mai cumplită moarte imaginabilă, moarte care însă, pe Cruce, „a fost înghițită de viață”. (Frescă cu Răstignirea, aflată într-o biserică franciscană din Bolzano, Tirolul de Sud, Italia / foto: Profimedia)

Invitați în emisiunea „În fața ta” de la Digi24, Vasile Bănescu, fostul purtător de cuvânt al Patriarhiei Române, și Francisc Doboș, fostul purtător de cuvânt al Arhidiecezei Romano-Catolice de București, au vorbit despre soarta omenirii, în contextul liderilor mondiali actuali.

În ultimii ani, îmi tot amintesc de întâmplările pe care urmează să vi le povestesc și cred că singurul motiv pentru care nu le-am pus pe hârtie până acum este faptul că au avut loc în pandemie. O perioadă bulversantă pentru toți, pe care nu am știut cum să o abordăm, de la care nu-mi vine să cred că au trecut șase ani și la care, bineînțeles, nu mă întorc cu mare plăcere. Așadar, Paștele acela cu mască, în care am stat acasă și în care lumina a venit ea la noi, în loc să mergem noi după ea la biserică.

În unanimitatea regulilor și restricțiilor din Postul Mare, se pot detecta câteva manifestări și atitudini ce se pot circumscrie ireverențiosului față de religie și, pe alocuri, chiar unor atitudini eretice.

Nu sunt unul dintre creștinii practicanți. Nu țin posturile, mă rog rareori, merg la biserică și mai rar și nu obișnuiesc să rostesc aiurea „Doamne ajută!”, aruncat mult prea des și gol, cumva tranzacțional, ca și cum Dumnezeu nu e în tot și în toate, nu ne vede când călcăm strâmb și ne iartă orice am face.

Și, dacă există o logică a tuturor lucrurilor, ea tot de la iubire începe și ar fi bine ca tot cu iubire să se încheie. De altfel, esența a tot ceea ce a făcut Iisus pe pământ a fost iubirea. Și e lecția pe care El a vrut ca noi s-o învățăm. Și s-o ținem minte. Astfel că, peste milenii, să nu ne facem rău unii altora. Să nu ne rănim unii pe alții. Să nu ne judecăm pentru opinii diferite. Să nu ne detestăm pentru credințe distincte. Ci să ne iubim. Așa cum suntem noi. Departe de a fi perfecți și adesea plini de răni care încă dor. Să ne iubim pur și simplu.

Speranța însă nu se poate impune de către cineva. Dar ea se poate cultiva prin inspirație si prin încredere unii în alții. Cum ne putem găsi inspirația? Prin exemplele altor oameni, din jurul nostru. Prin poveștile lor de succes, de curaj și de voință. Căutați-i ca sunt lângă voi acești oameni, iar poveștile le găsiți și în prezent, dar și în trecut.

Dacă e să ne jucăm cu cifrele, „inflație dublă” este și 2% față de 1%, cum este în unele țări din zona euro, dar și 16% față de 8%, cum a fost, dar nu mai este, la noi. Foto Inquam Photos / Octav Ganea

E important să nu uităm, nici măcar în ziua de Paște, cum arată răul în persoană. Vladimir Putin a participat la slujba de Înviere oficiată de Patriarhul Kirill al Rusiei, un alt diavol care mimează credința și justifică atrocitățile comise de ruși în Ucraina de peste doi ani în numele Putinismului - o religie creată de regimul de la Kremlin. Foto: AA/ABACA / Abaca Press / Profimedia

Sunt câțiva ani buni de când nu mai trăisem atmosfera de dinainte de Paște. Acasă. Acasă pentru că doar aici Paștele se simte în aer, în mersul oamenilor, în miresmele de cuptor încins, în gospodinele care merg de la una la alta cu buià, făină sau lemne, cu coveți sau tăvi…Foto: Šálek Václav / ČTK / Profimedia