Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

După ce am văzut tot felul de neciopliți stând cu fundul pe Masa Tăcerii, și pe Brâncuși l-ar fi inspirat mai mult Irina

Irina Rimes

Foto: Facebook Irina Rimes

Nu sunt neapărat sclipiri de geniu în spatele ideii de a o asocia pe Irina Rimes cu Constantin Brâncuși. Dar am așa o bănuială că, după ce am văzut tot felul de neciopliți stând cu fundul pe Masa Tăcerii, și pe artist l-ar fi inspirat mai mult Irina.

E o femeie cu o frumusețe desăvârșită de bunul ei simț și dacă cei doi ar fi fost contemporani, nu compania ei ar fi refuzat-o artistul. Irina Rimes a făcut școală dincolo de Prut, exprimările ei nu sunt mereu congruente cu evoluția limbii în partea asta de Românie.

Nu știu vreun om de geniu care să fi fost vreun nesimțit, dar am auzit batjocorind-o din acest motiv pe Irina atât de mulți „deștepți” care nu depășesc comportamental nivelul de Neanderthal, încât, sincer, prefer un om bun, care-și duce cu modestie și seriozitate la capăt proiectele. E un pas mai trainic pentru umanitate.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Stați că vine acuși comentariul lui CTP (căruia, în ultima vreme, îi cam plac cîmpiile).
    În 5, 4, 3, 2...
    • Like 0
  • andrei andrei check icon
    ce prostie... brancusi nu a stiut cum sa plece mai repede din romania si tot ce a facut a facut datorita frantei si culturii franceze, brancusi nu mai era de mult timp roman cand a ajuns artist
    • Like 0
  • Nu cred că are cineva cu Irina. Problema cred că este generată de organizator care a numit-o ambasador Brâncuși. Probabil că era de așteptat ca ambasadorul Brâncuși să fi avut ceva cunoștințe despre sculptor, iar invitarea artiștilor tineri de tipul Irinei era un lucru absolut normal și benefic.
    • Like 0
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro