Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

După ce am văzut tot felul de neciopliți stând cu fundul pe Masa Tăcerii, și pe Brâncuși l-ar fi inspirat mai mult Irina

Irina Rimes

Foto: Facebook Irina Rimes

Nu sunt neapărat sclipiri de geniu în spatele ideii de a o asocia pe Irina Rimes cu Constantin Brâncuși. Dar am așa o bănuială că, după ce am văzut tot felul de neciopliți stând cu fundul pe Masa Tăcerii, și pe artist l-ar fi inspirat mai mult Irina.

E o femeie cu o frumusețe desăvârșită de bunul ei simț și dacă cei doi ar fi fost contemporani, nu compania ei ar fi refuzat-o artistul. Irina Rimes a făcut școală dincolo de Prut, exprimările ei nu sunt mereu congruente cu evoluția limbii în partea asta de Românie.

Nu știu vreun om de geniu care să fi fost vreun nesimțit, dar am auzit batjocorind-o din acest motiv pe Irina atât de mulți „deștepți” care nu depășesc comportamental nivelul de Neanderthal, încât, sincer, prefer un om bun, care-și duce cu modestie și seriozitate la capăt proiectele. E un pas mai trainic pentru umanitate.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Stați că vine acuși comentariul lui CTP (căruia, în ultima vreme, îi cam plac cîmpiile).
    În 5, 4, 3, 2...
    • Like 0
  • andrei andrei check icon
    ce prostie... brancusi nu a stiut cum sa plece mai repede din romania si tot ce a facut a facut datorita frantei si culturii franceze, brancusi nu mai era de mult timp roman cand a ajuns artist
    • Like 0
  • Nu cred că are cineva cu Irina. Problema cred că este generată de organizator care a numit-o ambasador Brâncuși. Probabil că era de așteptat ca ambasadorul Brâncuși să fi avut ceva cunoștințe despre sculptor, iar invitarea artiștilor tineri de tipul Irinei era un lucru absolut normal și benefic.
    • Like 0


Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult