Foto: Guliver Getty Images
Maria este fiica mea cea mare. Ea este motivul pentru care ceea ce vei citi mai jos mi-a schimbat viața, mi-a dat o nouă perspectivă și m-a scos din acea letargie socială de genul „lasă, băi, că oricum nu se schimbă nimic”. Ei bine, pot să vă zic un singur lucru: se schimbă! Iar miracolul acestei schimbări se vede chiar din prima zi.
Fac voluntariat de vreo 20 de ani. Poate de un pic mai mult timp. Iar odată cu trecerea timpului văd o grămadă de schimbări, marea lor majoritate în bine, datorită acestor activități. Văd o societate care încetișor se schimbă în bine, înțelegând că doar prin implicarea fiecărui om putem schimba ceva în jurul nostru. Poate cea mai importantă schimbare este cea a propriei persoane. Că doar de acolo începe universul să existe.
Credința mea este că oamenii sunt buni, însă capătă metehne pe măsură ce verbul „a fi” este înlocuit cu verbul „a avea”. Odată cu trecerea timpului, egoul, printre altele caracterizat de o repetare a tot ceea ce vede în universul înconjurător, creează tipare stranii, potrivnice nouă. Puterea, exprimata in habar n-am ce valută, transformă omul într-un animal aflat la o masă de Monopoly unde se tranzacționează obiecte din viața reală. Nu credeți că după o anumită sumă, banii devin o noțiune abstractă?!
Ultimii 10 – 15 ani au schimbat foarte mult peisajul social românesc. Nivelul de trai a crescut mult și odată cu acesta și educația. Fie ea venită din peisajul organizațiilor multinaționale, fie venită pe fondul unei apetențe tot mai mari pentru valori occidentale, fie ca o regăsire a valorilor noastre creștine după o perioadă de comunism ce a șters acel rost al omului, am asistat la început de mileniu la schimbare de paradigmă: ajutorul oferit altora. Primul semnal ce mi-a dat fiori a fost Let’s Do it Romania, prima ediție, unde oameni din toate colțurile țării au ieșit la ceea ce altă dată se numea muncă patriotică. Acel eveniment a reprezentat un punct de cotitură, cred eu, pentru societatea românească, întrucât a demonstrat că societatea se poate aduna sub un stindard bun, sub o cauză nobilă. Anii au trecut și odată cu ei au apărut o grămadă de ONG-uri, fiecare dintre ele luptând pentru o cauză. De fiecare dată socială.
Însă ultimii 4 ani, de când am pornit o asociație, m-au schimbat foarte tare. Pentru că am întânit, la propriu, o grămadă de oameni faini, despre care credeam că există doar în epoca romantică. Oameni care au demonstrat că miracolul este lângă noi, în fiecare clipă și că nu trebuie căutat undeva în depărtări albastre, ci aici. Și mi-au mai demonstrat că schimbarea începe cu tine. Este extraordinar să vezi oameni (sunt foarte încântat să folosesc atât de mult acest cuvânt - om) care înțeleg că voluntariatul nu se face doar de la 20 grade Celsius sau de la un anumit grad de umiditate în jos. Când ai lângă tine 40 de oameni, care muncesc pe o vreme aspră, 8 ore pentru ca un sat să nu mai fie rupt de lume dacă vine viscolul și se troienește drumul, ei bine, atunci ești mândru că faci parte din acea echipă. Și vă garantez, că pentru fiecare, acea zi a fost mai călduroasă decât cea mai însorită zi de mai.
„Mulțumim că am putut să facem parte din proiectul vostru!” este afirmația care m-a marcat cel mai tare. Sau mai bine spus, vii la acțiune, te implici, iar la sfârșit faci această afirmație. Este acea atitudine, pe care dacă ai cauta-o în mediul corporate nu ai putea să o găsești. Iar banii nu pot cumpăra așa ceva.
Revenind la societate, căci de aici pornisem, bula mea social media este, probabil ca și a voastră, foarte virulentă în privința modului în care se face politică la ora actuală. Și în privința celor care ne conduc. Un „discurs” extrem de vocal, la adresa puterii. Un mesaj ce nu creează nimic, o lamentație care în cel mai bun caz permite emitentului să defuleze, iar după aceea să se întoarcă la birou, satisfăcut și să zică despre el că și-a făcut treaba la nivel social. „Ce bine mă simt acum când știu că am aruncat cu emoticoane în stânga și-n dreapta”, este afirmația pe care mulți nu o conștientizează. O societate care și-a dezvoltat un mecanism de defulare. Iar ei, cei de sus, o știu.
Dar, haideți să ne imaginăm acum un scenariu alternativ. Un scenariu unde fiecare dintre voi cei care citiți acest articol alegeți să vă implicați în viața cetății, ieșind la o acțiune de plantare, la o donare de sânge (voi reveni cu un articol pe această temă), susținând construcția unui spital oncologic pentru copii. Am dat câteva exemple la îndemâna oricui. Sunt lucruri simple pe care fiecare le putem face. Sunt gesturi și fapte prin care salvăm vieți, prin care modelăm societatea așa cum o vrem, fără a cere celor ce ne conduc nimic. De fapt, subversiv, îi schimbăm și pe ei. Îi educăm! Credeți că este utopică afirmația mea? Dacă o raportați la 30 de ani de democrație s-ar putea. Dacă o raportați la 100 de ani de democrație, atunci lucrurile se schimbă.
Dar până atunci, rămâne ceea ce sădim în noi și ceea ce transmitem mai departe. Îmi vine în minte un citat întâlnit în online, „viața începe acolo unde confortul se termină”. Aș parafraza și aș zice că implicarea socială începe acolo unde critica la adresa altora dispare.
Asociația în care sunt implicat are în derulare proiecte pe mai multe direcții, însă numitorul comun în toate aceste proiecte este acela de a crea precedente care să ne adune laolaltă pe toți cei ce simțim la fel. Voluntariatul are această caracteristică de a pune împreună oameni care altfel nu s-ar cunoaște. Creștem România împreună!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
(1) Atata timp cat painea e pe euro si un euro este 4.82 lei, asta cu Voluntariatul suna ciudat; ca sa ma exprim plastic.
(2) Am interactionat direct cu ONG-uri Nonprofit, si credeti-ma (pot dovedi oricand cu documente oficiale) ca au Profit. Acest Profit este in Euro si este Obtinut pe munca asa numitilor Voluntari.
Republica.ro prezinta viata din Romania in culori calde, in nuante frumoase cand lucrurile stau exact pe dos: Saracie, Furaciune si Teapa pe spinarea Prostilor. Si in incheiere, o vorba simpla de cartier: Lasa-ne !!!".