Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

După ce s-au tăiat pădurile și „nu le-a mai rămas nimic în afară de noroi și probleme”, oamenii trebuie să găsească o cale prin care să trăiască. „E important să refacem păduri, nu să creștem lemn”. România sustenabilă

viitura

Sursa foto carpathia.org

Biologul Barbara Promberger a ajuns în România la jumătatea anilor ‘90 și s-a îndrăgostit pe loc de pădurile pline de viață, cum nu se mai găseau în țările occidentale. Studia lupii și avea să descopere că aici trăiau, la acea vreme, cei mai mulți din Europa, cu excepția Rusiei. Mai mult decât atât, deși lupii erau atât de numeroși, conflictele prădătorilor cu oamenii erau relativ puține. 

„În România atunci erau 3.000 de lupi, în Germania nu erau deloc, în altă țară câteva sute. România atunci avea 22 de milioane de locuitori și era extraordinar că oamenii aveau o viață împreună cu lupii, fără mari conflicte. Bineînțeles, conflicte există întotdeauna, dacă există animale sălbatice, dar în România ele erau ținute la nivel acceptabil. Pentru că în România, există această tradiție, cu stâne în munte, cu câini ciobănești foarte eficienți, care în Alpi nu mai sunt. În Elveția, acolo unde au venit lupii, au venit râșii există o problemă mare pentru că nu mai sunt oameni cu câini în munte. În România încă sunt și astăzi și de aceea situația este foarte diferită”, explică Barbara Promberger care, împreună cu soțul său Christoph, conduce o fundație al cărui scop este salvarea pădurilor României - Fundația Conservation Carpathia.

„Trebuie să ne gândim că lanțul trofic este foarte important, nu putem să scoatem un animal pentru că nu ne place nouă”

Povestea lupilor este un exemplu grăitor pentru felul în care sunt alcătuite legile naturii, astfel încât lumea să rămână într-un echilibru, pe care oamenii îl pot strica însă foarte ușor. Acolo unde lupii sunt prezenți, ecosistemele prosperă. 

„Noi trebuie să ne gândim că lanțul trofic este foarte important, nu putem să scoatem un animal pentru că nu ne place nouă. Dacă noi începem să modificăm acest lanț, asta are un efect asupra multor sisteme, pentru că totul este legat. Nu este nimic static, totul este în mișcare și, dacă scoți o specie dintr-un sistem de alte specii, bineînțeles că o să se întâmple ceva. Noi vedem tot timpul că unde omul începe să manipuleze, pentru că crede că știe mai bine, încep să apară probleme. În Austria, în Germania, pădurarii nu pot să protejeze o pădure din cauza căprioarelor și cerbilor. Nu crește nimic. Pentru că, din cauză că nu mai sunt râși, căprioarele și cerbii s-au înmulțit atât de mult, încât pădurea nu mai poate să crească”, spune directoarea executivă a Fundației Conservation Carpathia. Aceasta dă exemplul parcului Yellowstone, unde specii de plante și vietăți au reapărut pentru că lupii au reapărut. Prezența prădătorilor a făcut ca erbivorele să stea în alertă și să nu mai pască în anumite zone: acolo, vegetația s-a regenerat, iar odată cu ea o nouă viață a început.

Barbara Promberger /sursa foto: Răzvan Dima pentru Fundatia Conservation Carpathia

Barbara Promberger vorbește, într-un interviu pentru Republica despre importanța fiecărui copac dintr-o pădure și despre importanța pădurilor în însănătoșirea planetei și în combaterea efectelor schimbărilor climatice, care au devenit astăzi vizibile și pentru oamenii simpli, fără pregătire științifică.

Din păcate, în România pădurea a fost tăiată fără milă în ultimele decenii. La jumătatea anilor 2000, după ce pădurile au fost retrocedate, suprafețe întinse au fost tăiate la ras - iar copaci, plante și animale au dispărut de pe fața pământului. Atunci, cu sprijinul unor finanțatori internaționali și români, Barbara și Christoph Promberger au început să cumpere, în munții Făgăraș, păduri ca să le pună la adăpost de tăieri. Au reușit astfel să salveze suprafețe împădurite ce totalizează împreună 27.000 de hectare. 

„E important să refacem păduri, nu să creștem lemn”

O pădure tăiată nu va putea fi înlocuită niciodată în timpul vieții noastre și nici măcar în timpul vieții copiilor noștri. Frumusețea și puterea pădurilor românești stătea, și în unele locuri încă mai stă, tocmai în bogăția lor. „În 2005-2006 am văzut că se schimbă modul de exploatare, în fața noastră au dispărut suprafețe enorme de pădure, tăiate fără scrupule. Păduri virgine, complet neatinse, cu o compoziție naturală, cu diferențe de vârste între copaci. Multă lume zice că pădurea este o resursă regenerabilă, care crește din nou, și în parte e așa. Dar, dacă ne uităm la pădure, vedem foarte clar diferența dintre o pădure adevărată și o cultură de lemn. Dacă doar crești niște puieți, de aceeași vârstă, e adevărat că o să crească biomasă, o să crească lemn și putem să tăiem în 70-80 de ani niște copaci. Dar eu nu aș spune că asta este o pădure, pentru că o pădure are o diversitate, iar diversitatea e viața. Asta se vede clar în alte țări, există aceste plantații de molizi care sunt și foarte vulnerabili. Acum, cu încălzirea climatică, acești molizi nici nu au putere să reziste la o provocările care apar. Într-o pădure adevărată, și dacă un copac nu rezistă, sunt mulți alți copaci care au această putere, De aceea e important să refacem păduri, nu să creștem lemn”, explică Barbara Promberger.

Un copac pe moarte dă viață pădurii încă cel puțin un secol de când începe să se stingă. Câtă vreme este în picioare, este adăpost pentru păsări. Apoi, când se întinde la pământ, procesul descompunerii sale devine procesul nașterii multor specii. Să îl iei din pădure și să îl pui pe foc este o crimă, consideră Barbara Promberger.

„Acum tăierile merg până sus, până în pășunile alpine și s-au stricat foarte mult habitatele pentru cocoșul de munte. Știm foarte clar că specia este în pericol să dispară”

Dispariția habitatelor și fragmentarea lor din cauza tăierilor a adus specii de animale din România în pragul extincției. Este cazul cocoșului de munte. „Dacă avem foarte multe tăieri rase, multe specii pleacă. Noi știm foarte mult despre câteva specii monitorizate de noi sau de alții, cum e cocoșul de munte, și este oribil să vedem cum dispare. Zonele de molid din păduri înalte sunt niște păduri pe care nu le-a tăiat nimeni nici pe timpul comunismului, iar acum tăierile merg până sus, până în pășunile alpine și s-au stricat foarte mult habitatele pentru cocoșul de munte. Știm foarte clar că specia este în pericol să dispară”, avertizează Barbara Promberger. 

Toate informațiile științifice disponibile în momentul de față arată că pădurile joacă un rol esențial în lupta cu unele din cele mai grave probleme ale omenirii. „La nivel internațional, pădurile sunt recunoscute drept cea mai bună soluție naturală împotriva schimbărilor climatice. De fapt, nu ne costă nimic să lăsăm aceste păduri să crească. Un copac care are voie să își dezvolte potențial pe termen lung e cel mai bun mecanism de filtrare a carbonului și de păstrare a carbonului în interiorul copacului, în rădăcinile, în pământ pe termen lung. Ciclul de apă este foarte important și pentru aceasta e foarte importantă pădurea - o pantă împădurită, ține apa în rădăcini mult mai mult decât o pantă care e tăiată ras și unde o ploaie mai mare provoacă alunecări de teren. În interiorul pădurii temperatura este mult mai scăzută. Pădurile țin apa concentrată în vegetație și astfel, la nivel global, ajută la ținerea sub control a nivelului mărilor și oceanelor”, explică biologul.

Fundația Conservation Carpathia a salvat de la exploatare, în ultimii 12 ani, 27.000 de hectare de păduri și pășuni alpine din Munții Făgăraș, Parcul Național Piatra Craiului și Munții Leaota.

„Ne gândim la oamenii care trebuie să trăiască după ce s-au tăiat pădurile și nu le-a mai rămas nimic în afară de noroi și probleme”

„Cu 27.0000 de hectare suntem mai mari decât multe parcuri naționale din Europa. Parcul Național Piatra Craiului are 15.0000 de hectare. Bineînțeles, la noi este problema că nu este totul într-un loc. Noi vedem însă foarte multe beneficii”, spune Barbara Promberger. Fundația lucrează împreună cu comunitățile locale pentru a le arăta cum pot să trăiască păstrând pădurea, nu tăind-o. O alternativă este turismul responsabil „Dacă noi luăm această sursă de venit trebuie să venim cu o alternativă, iar turismul poate să fie o alternativă foarte interesantă pentru zona respectivă”, crede Barbara Promberger.

„În ultimii 2-3 ani am văzut deja o schimbare. Lumea a văzut că, de fapt, schimbările climatice încep să devină vizibile. Aproape în toate satele au început să fie probleme cu inundațiile și cu alunecările de teren. Pădurile s-au defrișat în spatele casei și acum vine muntele peste noi. Începe să fie o înțelegere asupra problemelor și o înțelegere a faptului că lucrurile trebuie să se schimbe. Mai este un drum de făcut, dar eu cred că oamenii vor înțelege. Bineînțeles, mai sunt câțiva, dar eu nu cred că sunt mai mulți de o mână de oameni în fiecare sat, care au făcut o grămadă de bani din defrișări. Dar noi ne gândim la oamenii care trebuie să trăiască după de s-au tăiat toate pădurile și nu le-a mai rămas nimic în afară de noroi și probleme. Ei trebuie să trăiască din altceva”, spune directoarea Fundației Conservation Carpathia.

Articolul face parte din seria România sustenabilă, realizată cu susținerea eMAG.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Codrul e frate cu romanul, zice o vorba din batrani. Doar ca batranii nostri din ziua de azi nu mai au loc nici prin scari de bloc. Cine sa le mai aduca aminte tinerilor de spusele unora de prin cartea de istorie. Au trait si-au murit ca niste dumnezei. Si ne-au lasat singura mostenire pe care puteau sa ne-o lase: o tara si vorbe intelepte ca sa luam aminte si "sa ne ferim de cel span cat 'om putea". Pe un'te uiti prin strainatati nu vezi decat spani cu ochelari de soare si cu cascavalu' gros. Au aparut si pe la noi. Frunte cat doua de's'te si ceafa lata de trei palme. Tricoul cat sa-i acopere juma' de burdihan de nu stii daca-i bustiera sau nu si slapi chinezesti in picioare. Prima generatie'ncaltata de la maimuta'ncoace. Pai cu astia vrem sa reimpadurim? Ce? Cine sa munceasca? Pe vremuri eram invatati sa mai plantam si noi cate un copac. Pana si cresterea lemnului cere vreo 40 de ani. Cand am crescut noi lemne de 40 de ani incoace? Ca nici n-am loc aici sa ma apuc sa scriu despre sisteme ecologice. Cu ce sa le facem? Doar cu inima nu se poate. Creier, dragoste si munca. Si iar munca. Ca asa ajungi sa dai pilde ca Mos Ion Roata. Daca si-o mai aduce cineva aminte si de el. Padurea nu poti s-o refaci aruncand niste ghinde pe jos ca sa creasca. Dac-o faci doar cu ghinde nici animalele nu vin sa stea p-acolo. Padurea creeste aparent la intamplare dar nu e asa. Natura stie ce face cand amesteca foioasele. Ca sa poata sa traiasca toata lumea. Adica animalele ca romanul dac-a ramas fara codru s-a mutat la oras sa stea pe feisbuc. Nu merge nici sa dai legi sa-i fortezi sa replanteze ca in loc de padure sfarsesti cu niste siruri de copaci aranjati frumos la distante egale toti de acelasi fel. Nu vine nici dracu' p-acolo. Ca animalul trebuie sa se camufleze. Lupii se strang si ei "la taifas" in poiana. Pai da da' poiana aia exista pentru ca are un stejar in centru. Ca stejarul e de vina, ca pe langa el nu mai creste nimic. Si uite-asa pui de-o poiana. Poate o ciocolata elvetiana de la supermarket domnu', ar zice carcotasii. Iar copacii aia aranjati precum soldatii vor fi numai buni de taiat. Daca nu cumva or fi modificati genetic, tot de prin vest importati, sa creasca mai repede ca ramane vestu' fara mobilier din lemn masiv. Lasa ca nici noi nu risipim nimic. Din rumegus presat facem pentru ai nostri. Doar codrul... Ca-mi aduc aminte si de inundatiile de la Iasi. trei ani la rand le-a luat apa casele. Le-a facut guvernu' altele ca sa nu se zica... Gura lumii... Zice ca-i dumnezeu rau... Dar de pe crestele muntilor odata verzi se prelinge zapada de-asta iarna. Ei da' unde doamne-iarta-ma se duce zapada? In rau. Si se infoaie. Si-ti ia casele la vale. Ca nici cu tine taran roman nu mi-e rusine... Nu mi-e rusine sa-ti zic... Strabunii tai isi faceau casa pe deal nu pentru ca dadeau turcii. Ca aia daca veneau tot cam aia era. Stiau ei ce stiau. Dar trebuia sa mearga cu caruta la rau sa spele sa ude zarzavaturile din gradina. Ca de irigatii n-avea nevoie ca dupa ce trecea viitura acolo se ducea si planta. In lunca. Da' tu boier nevoie mare ai zis ca vrei vedere mai larga si piscina naturala. Si ti-ai facut casa la rau si ogorul peste deal. Cu sisteme de irigatii ca avem tehnologie. Acu' nici ogorul nu-l mai ai ca nu se munceste singur si fara ingineri nici dracu' nu-ti mai face irigatii. Las'ca te repereaza... vreun afacerist si vine si-ti cumpara casa pe... in curand... bani de ciunga. Si poate, poate o cinzeaca la bar. Crasma e un cuvant invechit care semnifica ceva dar nimeni nu mai citeste. Trimis spre aprobare redactiei cu salutarile de rigoare.
    • Like 1


Îți recomandăm

Stinge lumina!

Consumerismul nostru a lucrat în compensare. Ne-am cumpărat frigidere mari și le-am burdușit cu mâncare. Ne-am vârfuit cărucioarele la supermarket, cumpărând produse la ofertă de care nu aveam nevoie și care ni s-au stricat în cămară. Ne-am construit clădiri de sticlă pe care le-am luminat feeric, așteptându-ne ca factura la curent s-o plătească sfântul CEO. (Foto: Profimedia Images)

Citește mai mult

Carlos Moreno

„Logica e simplă de fapt - cu cât se construiesc mai multe drumuri pentru mașini, cu atât vom avea mai multe mașini, iar cu cât vom construi mai multe piste pentru biciclete, cu atât vom avea mai multe biciclete, de asemenea, cu cât vom face mai multe spații pentru oameni, cu atât va veni mai multă lume să facă activități”, spune Carlos Moreno. (Foto: ARCEN)

Citește mai mult

UNStudio 1

UNStudio este unul dintre cele mai cunoscute și apreciate birouri de arhitectură din lume, cu filiale în Amsterdam, Frankfurt, Shanghai, Hong Kong, Dubai și Melbourne. are în portofoliu peste 120 de proiecte internaționale, precum clădiri de birouri, rezidențiale, muzee, poduri, dar și masterplanuri urbane. Printre cele mai cunoscute lucrări - Podul Erasmus din Rotterdam, Mercedes-Benz Museum din Stuttgart, Arnhem Central Station, Designul Doha Metro Station.

Citește mai mult

Marius Sava

„La mine pacienții nu vin niciodată singuri, vin cu partenerul”, spune medicul specialist pneumolog Marius Sava, cu competențe în somnologie, de la Rețeaua Privată de Sănătate Regina Maria, despre cei care ajung la ușa cabinetului cu simptome de apnee în somn.

Citește mai mult