Am scris acum câteva zile despre crezul lui Celentano și cât de bine ne identificăm (sau nu) cu el. Răspunsul aproape unanim a fost: nu avem cum să le schimbăm părerea celor care votează pentru „ei”. Sunt oameni care cred că doar „ei” le vor mări pensiile. E dificil să schimbi peste noapte valori și credințe. Așa că propun să schimbăm premisa: cei care vor ieși să -i voteze pe „ei” nu pot fi convinși că se poate și altfel.
Status curent: suntem în ziua alegerilor și ne întrebăm ce e de făcut. Universul meu corporatist îmi dă acces la oameni cu venituri mari, care nu știu că azi se votează. Au și copii. Salariul le ajunge să trăiască bine, în pace. Se întâlnesc prea rar, poate, cu suma brută de pe fluturaș.
În mintea mea dansează brownian întrebarea: ei își dau seama cu câți bani contribuie anual la stat? Pentru că, dacă plătești un mecanic să -ți repare mașina, stai cu ochii pe el să ți -o repare foarte bine. La muncă, pregătim zeci de rapoarte să ne demonstrăm eficiența și productivitatea. Merită sau nu să mă ții angajat? Merită sau nu să cumperi un serviciu ori un produs dintr -un anume loc? De la un anumit om? Deciziile sunt scurte, fie ele emoționale sau raționale. Toate au în spate o motivație clară: nu mi- a vorbit frumos, deci mâine îmi cumpăr cafeaua de vizavi. Aici e mai ieftin și mai eficient. Servicii mai bune, mai rapide etc. E clar, e alb pe negru.
Și oamenii iau zeci de decizii de felul ăsta în fiecare zi a anului.
Problema cu votul e că e prea greu
E ca atunci când ai un task dintr -ăla complicat. Un proiect care bifează maxim pe axa de importanță și minim pe axa de urgență. Și îl tot amâni. Decizia nu o poți lua într- o clipită. E nevoie de timp și documentare să afli care e politicianul sau partidul care te reprezintă cel mai bine. Criteriile sunt multe și alambicate. Unde mai pui că nu interacționezi direct cu politicianul? Auzi la știri, citești pe net despre unul, despre altul, ce a făcut, ce a dres, fel și fel, personale și profesionale, că parcă îți vine să dai mai repede play la un filmuleț cu pisici de destindere și să te întorci la treaba ta. La lucrurile zilnice: muncă, mall, casă, copii, prieteni. Unde te pricepi să iei decizii, pentru că asta faci în fiecare zi.
Și așa se formează o latență din care e greu să ieși. Dacă, până la urmă, îți faci curaj să te documentezi puțin, să încerci să- ți formezi o părere, o sa ți se facă lehamite repede. Sunt multe și mărunte pe care nu vrei să le știi. Viața ta e mai bună fără ele.
Cineva mi- a spus, mai demult, în legătură cu ieșitul la protest: „Eu nu am nevoie să știu de ei. Eu îmi fac bine meseria, îmi plătesc taxele, sunt corect. Ei să facă la fel. De ce trebuie să știu mai multe? De ce trebuie să ies în stradă la protest?”
Pentru că lucrurile nu se întamplă de la sine și latența poate naște monștri.
În lumea ta mică și confortabilă, sâmbătă seara ai ieșit în oraș. La un concert, eu una am mers la unul, la un party, la o bere cu prietenii. S-a făcut târziu și ai rămas mai mult, pentru că mâine e duminică și e singura zi când poți să te trezești târziu.
E firesc. Lucrezi mult și ai un job stresant, unde depui un efort substanțial să îți câștigi banii pe care acum ai puțin timp liber să îi cheltui pe distracție. Măcar sâmbătă să ne simțim și noi bine, nu?
Problema cu votul e că nu e cool
Duminică te trezești târziu și e singura zi când ai timp să -ți faci un brunch ca -n povești. Sau să ieși la restaurant, pentru un brunch bun. Cu ouă Benedict, nu?
Apoi, ce avem? Varianta 1: O zi de zăcut la seriale pe canapea. Absolut nimic altceva de făcut. Sau Varianta 2: O vizită cu copiii la bunici sau la alți prieteni cu copii
Și știi care e trickul cu ziua de duminică? E cea mai scurtă zi din săptămână.
Ai atâtea lucruri cool de făcut duminica, încât e greu să îți pui măcar în plan să mergi la vot.
Și e ca la examen. Când știi că n- ai mers tot anul la un curs, materia ți- e străină, ce sens mai are să mergi la examen? Lasă, mergi direct în restanță.
Doar că în povestea noastră nu există restanțe. Mergi mai departe sau pici.
Ce știu eu? În ultimii 4 5 ani, s- a ieșit foarte mult în stradă. S -au răsturnat guverne. S -a ales un președinte. Buturuga mică a răsturnat carul mare, ai zice? Da și nu.
Ai lor sunt 50% din cei care se estimează că vor ieși din casă la vot. Nu din toți.
Ai lor sunt 50% din cei care cred că votul este o decizie ușoară.
Ai lor sunt 50% din cei care nu au planuri mai cool pentru duminică.
Așa că, hai să ieșim la vot și apoi să mergem la o bere. Sau să ne oprim la școala de lângă casă în drum spre ouăle alea Benedict și cafe latte- ul care ne așteaptă la brunch.
Durează cât o injecție scurtă. Doar că nu doare. Durează mai puțin decât să -ti plimbi câinele.
N -o să se uite proful urât la tine să te întrebe de ce nu ai venit pregătit.
Pui ștampila unde vrei. Nu te vede nimeni. Poți să te bazezi pe o știre, pe un argument, pe o emoție sau o simpatie pentru cineva anume. Chiar nu e atât de important să- ți faci procese de conștiință acum. Oricum o să votezi mai bine decât ei. E un examen la care nu poți să dai greș.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.