Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

„Asta e, ăștia suntem...” Mocirlă și Celentano: cum am încercat să-i dezlipesc pe părinții mei de televizor

Dupa o scurtă vacanță, m-am întors, de la părinți, acasă. Lumea e aceeași, dar are noi perspective. Am ajuns să discut cu ai mei, consumatori mari de TV, despre politică și partide. Marea durere a „prăpastiei dintre generații”. Am constatat că nu e doar una între generații. Acum e și între diverse media, între diferite surse de informare.

Mi-am adus aminte că prieteni de vârsta mea îmi spuneau că ei refuză să se uite la televizor. Chiar dacă au unul, stă închis. Refuză cu înverșunare să se uite la știri. Pentru ei, televizorul a devenit „o sursă de îndobitocire”, în contrast cu internetul, care ne dezvăluie de fapt, „adevărul despre lume”.

Mă aflu printre cei puțini din generația mea pentru care facultatea a fost minunată. Nu doar ca perioadă a vieții, ci și ca proces educațional. La mass-media, am învățat cum funcționează manipularea de masă și de ce-urile din spate. Deprindere cu care mă joc și astăzi. Îmi place să mă uit din când în când la știri. La televizor. Nu mult, că nu suport emoțional să trec peste sfertul de morți și răniți. Dar mă străduiesc. Totuși, nu mă uit suficient. Cu toată „experiența”, am fost surprinsă că n-a câștigat Hillary sau că Brexitul s-a întâmplat cu adevărat.

Discutând cu ai mei despre guvernul actual și opțiunile de vot, am descoperit că avem păreri diametral opuse. De data asta am ales să nu mă cert, să nu le spun că au o părere fundamental greșită, deși asta credeam.

Pentru că - mi-am dat seama - nu e neapărat vina lor. Cum nu e neapărat vina mea să cred ceea ce cred. Pur și simplu ce aud ei că se spune la TV - nu contează canalul - este uneori diametral opus față de ceea ce citesc eu pe facebook sau pe platformele online.

Când am dat-o pe politică, părinții mei mi-au explicat cu argumente că cei de la PSD sunt personajele pozitive, iar tehnocrații sunt răi. De ce? Pentru că așa spune la televizor.

Cineva care nu îmi cunoaște părinții ar putea spune că sunt niște oameni care se lasă spălați pe creier și care nu știu să gândească pentru ei. Ei bine, nu e cazul. Părinții mei sunt oameni cerebrali, care își câștigă pâinea la fel de onest ca oricare dintre noi. Nu sunt și nu au fost niciodată parte din acel sistem. M-au crescut cu cele mai curate și sănătoase principii. Și am mare încredere în puterea lor de discernământ între bine și rău.

Cu siguranță că experiențele noastre de viață diferă, precum și o parte din setul de principii și valori pe care eu mi le-am construit după ce am părăsit Fălticeniul. Dar una peste alta, sunt oameni pe care te poți baza. Și cu toate astea, avem păreri diametral opuse.

I-am gâdilat, de la Nicușor Dan, la Monica Macovei, să-i văd cum tresar și ce argumente contra au pentru fiecare. Ceea ce mi-este clar este că existau. Acele argumente existau, erau lucruri valide și incontestabile.

Lumile noastre diferă mult.

Am citit multe explicații după ce a câștigat Trump alegerile. Există o dezbatere întreagă dacă Facebook este sau nu o agenție de presă – conflict la care Mark Zuckerberg nu cred că s-a gândit prea mult când a început povestea asta.

Cert e că trăim într-o bulă, pe care internetul ne-o securizează la fel de bine cum posturile TV securizează interesele unui partid sau altul.

Să crezi că tu trăiești și crezi în ceea ce trebuie, informându-te doar de unde îți place, sau lăsându-l pe tata Facebook să-ți scurgă în newsfeed doar știrile care o să-ți placă, e cam la fel de grav cu să te uiți doar la un singur post de știri.

„Ai noștri” nu sunt mai deștepți decât „ai lor”. Au pur și simplu alte interese. Poate că „ai noștri” vor să schimbe ceva, în timp ce „ai lor” vor doar să mimeze, dar în marea aparență, procedează la fel.

Nu cred că această țară, plecând de la cititorul de Republica, Monday Memo si DOR și terminând cu vestitul și prea-apreciatul de zilele astea Celentano – nu ca personaj dintr-un serial, ci ca personaj colectiv al realității noastre –, va schimba ceva până nu va refuza să stea pe modul automat și va începe să se informeze din alte surse. Să vadă care e adevărul celorlalți, nu doar al lui.

Singurul vers cu care rezonez din „poezia lui Celentano”

Legat de poezia lui Celentano, cred că „asta e, ăștia suntem” este un mod de viață. Aș fi curioasă să-i număr cuiva de cate ori zice „asta e” într-o zi. E o resemnare care merge dincolo de cât ar trebui. Bineînțeles, sunt lucruri pe care nu le poți schimba și care te afectează. Dar expresia e folosită și în legatură cu lucruri care stau în putința omului să le schimbe. În cazurile astea, un „asta e” te absolvă de orice responsabilitate, chiar și acolo unde poți să intervii.

Apoi avem atitudinea ușor deprimantă, în care sunt înșiruite părțile negative din țara asta. Totul e rău, totul merge prost. Cu această jelanie nu sunt de acord. Nu neapărat că ceea ce spune ar fi fals, dar e incomplet. Nu mai avem echipă de fotbal, nu mai avem gimnastică, zice Celentano. Dar suntem foarte buni la tenis, suntem buni la handbal feminin. Nu noi ca țară, dar o echipă sau niște oameni din România sunt. Pentru fiecare vers plâns al lui Celentano, putem găsi un răspuns optimist sau un răspuns constructiv. Care merge înspre acțiune, în loc să meargă înspre resemnare.

Pe la final există și un zvâc de supărare - cu care rezonez - , „nu-i mai las să te fure”, dar care se încadrează în același set de cuvinte pe care le arunci fără să te ridici de la masă, ori să lași paharul jos din mână. Cred ca mulți oameni au fost emoționați de poezie pentru că se identificau cu durerile înșiruite. Ceea ce nu e rău. E mai rău dacă atitudinea din poezie e atitudinea oamenilor în (in)acțiunea lor de zi cu zi. Un negativism dus în patetic și multă resemnare.

„Toți fură... ăștia suntem?!”

Revenind la povestea cu bulele formate de diferite media, părinții mei, consumatori de TV, au credința asta, că nu se poate schimba mare lucru. Împărtășesc cu Celentano credința că politicienii vor fura, că „ăștia suntem”. În același timp, sunt oameni raționali, cu care pot vorbi dincolo de ce au vazut ei la TV, despre așteptările și nevoile lor. Așa ieșim din „bula Celentano” într-un spațiu de acțiune. Un spațiu în care reacționăm la ce ni se întâmplă și alegem să găsim și soluțiile, nu doar problema.

Când vom începe, organic, să căutăm alte adevăruri decât cele de care suntem deja siguri, cred că vor începe de fapt adevăratele dezbateri.

Pentru că lumea nu se împarte între deștepți și proști, între oameni muncitori și cei asistați social, între new wave și cei care acceptă găleata și uleiul. Universul nostru e mult mai dinamic de atât. E ușor să îi bagi pe toți în cutiuțe și să le pui etichete pe frunte. Au comunismul în sânge, sunt socialiști convinși, au peste șaizeci de ani, n-ai ce să le mai faci. „Ăștia suntem”. Doar că nu e asta soluția. Atunci se produce o segregare care nu ajută pe nimeni. Se produce doar o creștere lină.

Creșterea adevărată ar fi să ne întelegem între noi. Să ne facem curaj să ne dezvăluim fricile și să vrem să îi cunoaștem și pe ceilalți. Să ne informăm, să îi ascultăm și să avem răbdare să vorbim, chiar dacă va dura mai mult și, la început, vom avea impresia că trăim în lumi diferite.

Și să nu mai plecăm de la credința că noi deținem adevărul absolut, ci să ne modelăm un adevăr împreună. Noi, cei încă tineri și nealterați de resemnare, care încă mai avem părinți, bunici, rude de toate vârstele, să încercăm să le explicăm ce vrem noi de la lumea noastră, poate găsim un compromis. Un compromis într-un țel spre care să luptăm împreună.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Dar de ce toți așa-zișii tineri frumoși și liberi au încredere oarbă în ce scrie ”pe net„ și nu suferă deloc televizorul, chipurile factor de manipulare și îndobitocire. Nu cumva i-a îndobitocit pe ei într-atât net-ul încât nu mai cred nimic din ce se difuzează pe alte canale mass-media? N-ar fi mai normal ca fiecare să încerce să discearnă informațiile prin propriul creier, indiferent că le-a luat ”de pe net„ sau de la radio/TV/etc...? De unde pretenția asta absurdă că doar televizorul deformează dar internetul nu? Mie mi se pare că cea mai mare masă de manevră și manipulare se produce pe net, unde clișeele și lozincile sunt înghițite pe nemestecate de hipsterii din Centrul vechi, la un moccacino lungit 2 ore, că deh, babacii ăia învechiți nu mai vor să contribuie iar munca e un cuvânt nașpa, inventat de comuniști.
    • Like 0
  • Sa terminam cu minciuna si cu remodelarile cosmetice ale realitatii. Daca iti votezi calaii, oricum ai dezbate problema tot bolnav esti. Intr-un fel, sau altul. Ca este de la indoctrinare, egoim, mandrie lipsa de educatie sau rezultatul scarbei acumulate peste ani nu este relevant. In libertate, este relevanta optiunea gresita care te defineste. "Nu ma intereseaza ce spun altii, eu am incredere in alesul meu. frumos, destept care nu ma inseala pentru ca eu nu ma pot insela, sunt destept, nu ma prosteste nimeni. Societate ori femeie genul feminin abordari similare. Recent, in Canada, a fost ales unul frumusel care le-a dat ulterior cu tifla alegatorilor. Un comentariu suna cam asa: da, insa cel putin este frumos. Morala. fiecare are conducatorii pe care ai merita.
    • Like 0
  • Foarte frumos....dar utopic in aceasta Romanie. Ma doare sufletul uitandu-ma in jur, la toti ai mei care perpetueaza spiritul de turma. Poate ca lucrurile se schimba ....dar foarte incet.
    • Like 0
  • „Asta e! Aștia suntem!”... cred ca este „nativ” pentru un roman, și nu vine de azi, de ieri, ci de dincolo de ciobanul mioritic care se supune instinctiv acestui „dat”, nu ca o resemnare, ci ca o „ascultare” față de voia lui Dumnezeu: ”Și de-o fi să mor... asta e!”
    Ca și pe Celentano, nici nu realizăm faptul că românul mai are ceva care-l caracterizează până-n măduva oaselor: este un fin psiholog și un fin observator. Și nu e de mirare că dincolo de un talent scriitoricesc neîndoielnic, autoarea este un autentic „Celentano”, (deși are un alt mod de... „lamentare”) ajungând la un invariabil „asta e, ăștia suntem, și de bem, și de nu bem!”
    Această resemnare, NU ne absolvă de responsabilitate, deși facem destul haz de necaz când descoperim în jurul nostru multi „Dorei”... Pe deja popularul „Dorel” îl asociem cu prostia sau lipsa de inspirație, dar haideți să fim sinceri: chiar dacă-l tolerăm, nimeni nu-l caută și nu-l dorește în echipa lui. Deci suntem pe deplin conștienți să delimităm progresul de fatalitate. Cu politica din păcate nu merge așa. Adică se întâmplă acel fenomen ciudat pe care-l întâlneam pe la La Fontaine sau Topârceanu: și Ion și Gheorghe și Vasile, și Nicolae, odată intrați în echipa lui Dorel, devin subit „Dorei”, nu neapărat fiindcă asta își propun inițial, ci fiindcă sunt pe de o parte constrânși să se dorelizeze, iar pe de alta se obișnuiesc cu „mirosul” și ajung să nu-l mai considere „respingător”. Tocmai de aceea tot românul simte nevoia să spună cu toată responsabilitatea și năduful: „Asta e!” Nu ca o fatalitate, ci ca o ciudățenie tipic românească, fiind conștient că, el însuși, oricât s-ar crede de Gheorghe sau Ion sau Vasile, odată ajuns acolo, s-ar transforma în Dorel. Iar cine nu recunoaște asta, mă tem că n-a înțeles mare lucru din politica românească. Orice susținere politică cere fonduri. Emoția se pierde pe drum, iar dragostea trece prin stomac!... Partidele ridicate pe emoție, nu pot rezista într-o politică perversă!!!
    Da! Soluția finală ar fi să ne înțelegem între noi, nu ca la o împărțeală a prăzilor, ci a responsabilităților și a bunului simț, care chiar este pe alocuri (un astfel de bun-simț eu unul cred că l-am sesizat la Cioloș, dar tot nu sunt sigur dacă are vreo legătură cu Soros pentru care am o aversiune totală).
    Și... nu știu dacă ar trebui să-l numim „compromis”. Într-un compromis, lucrurile merg fără entuziasm, fără înțelegere, fără dragoste... Avem mereu tendința să ne vânăm greșelile, să ne amintim de slăbiciuni și scăpări mai vechi, ba chiar să le imaginăm și să le dăm voit o interpretare dezagreabilă, numai pentru a ne acoperi noua propriile nerelizări și limite... Până la urmă totul ține de conștiință și de voința de a lucra în echipă, învățându-l chiar și pe Dorel să devină Ion sau Gheorghe sau Vasile, și nu invers!!!
    • Like 1
  • Ciolos nu e rau in sine , e chiar un om foarte bun la suflet si super-onest , INSA nu e bun ca prim-ministru ! Treaba unui prim-ministru nu e sa imparta bani CI SA-I FACA , SA-I ATRAGA , daca era treaba doar de "oameni cinstiti , onesti , necorupti" puneam un calculator sa imparta bugetul , cu niste procente introduse de o comisie foarte larga si gata guvernarea ! Cam asta a incercat sa faca Ciolos , dar sarmanul n-a reusit decat intr-un final sa le dea banii agricultorilor si zootehnistilor de care spune ca e legat profesional ! E mult pana departe !
    • Like 0
    • @ Marius Cazacu
      Asadar fiti sigura ca aveti niste parinti foarte inteligenti stimata autoare , lucru pe care va doresc sa-l atingeti cat mai curand si matale , doar aveti inzestrare genetica , neindoielnic !
      • Like 0
  • Imi pare rau sa constat , pe zi ce trece, ca din ce in ce mai multi oameni confunda televizorul cu bau-bau care ne intuneca mintile sau ne fura sufletele, trebuie sa fii peste 60 de ani sau , sigur, comunist ca sa te lasi intoxicat de emisiunile de dezbateri sau de stiri! Este bine sa recunoasteti, cei din media, ca ceea ce fac, cei mai multi din cei prezenti pe sticla-la comanda sefilor, manipulati pe cei creduli, cu inima slaba sau mintea scurta!Sunt familii tinere care interzic copiilor sa stea in fata televizorului,dar in mod sigur le vor oferi gadgeturi la vreo doi ani sau mai putin pentru a juca jocuri de o violenta si duritate duse la extrem! Si vor fi fericiti ca nu vor cunoaste frumusetea desenelor animate cu care au crescut parintii lor! Sa incepem sa facem o distinctie clara intre "televizor" si emisiunile care intoxica poporul! Sa invatam si pe cei din fata televizorului, cei inraiti , cu telecomanda in mana-sa nu li se ia postul preferat-binele echilibrului: echilibrul de a crede si a nu crede tot ce auzim din gura moderatorilor, de a schimba postul si a viziona o emisiune sportiva, despre viata din trecut, prezent-pe mapamond, despre viata animalelor, desene animate pentru copii, filme mai vechi sau mai noi,refuzandu-le pe cele cu violenta maxima, sa luam frumosul si sa-l lasam sa patrunda in noi pentru a deveni mai buni, mai toleranti dar si mai plini de actiune! Sa incercam sa schimbam mentalitatea de a spine si accepta-asta e!-este cea mai de jos forma a neputintei umane de a progresa! Sa lasam copii sa cunoasca si televizorul cu oferta sa variata, triata de noi parintii,lasnad sa cunoasca viata de dincolo de sticla, mai mult decat jocurile cu tancuri care le rapeste copiilor placerea unor activitati in aer liber sau activitati creatoare! Sa avem curajul de a ne cunoaste mai bine si profund si de a ne analiza in raport cu cei ce ne promit cadouri pe care nu intotdeauna le meritam! Ne dorim cu totii sa traim mai bine,dar cat de mai bine in raport cu oferta noastra care este aceeasi sau chiar mai slaba decat inainte! Sa inlaturam expresia ASTA E-din vocabular si sa credem si sa dovedim ca avem la purtator combustibilul cel mai potrivit pentru a deplasa spre viitor masina-viata noastra in sensul cel bun si frumos pe care ni-l dorim! Intr-un echilibru cerebral si emotional primit prin educatie dar si convingeri personale!
    • Like 2
  • Astia sunt marea parte a poporului. Da, cine nu recunoaste asta este ipocrit, patriotard. Cum poti spune ca psd este partea buna? Trebuie sa fii ori retardat, ori masochist, ori puternic amenintat si tinut in lesa. Psd-ul este mentorul dezastrului national. Dati-mi un singur exemplu de lucru bine facut, in directia binelui, bineinteles, pentruca in directia raului nu mai prididesti cu exemplele. Nu va scandalizeaza ca, seara de seara apar la tv dragnea, ghita cu ale lui minciuni, ponta, la fel, tariceanu cu afirmarea dorintei de a ingenunchea justitia ? Ghita, cel putin, lanseaza cate o enormitate, care cu putin efort, de memorie, este repede desfiintata. Nu conteaza, clovnul si-a facut treaba. Multimea telespectatorilor nu judeca la ce aude, iau de bune primele afirmatii ale acestui individ. Imi pare ca este o conspiratie intre toate televiziunile, fare exceptie. Toate invita la discutii penalii mentionati mai sus si slugile lor. Sub motivatia ca trebuie sa-i vedem si cunoadte. Dar ii stim foarte bine, doar au condus, spre dezastru, tara, ani buni. Intr-o societate normala nu ar avea dreptul sa candideze, sa emita pareri, sa creeze prozeliti. Ne complacem intr-o cloaca, de 27 de ani. Nu vrem, cu niciun chip sa iesim din ea. "Asta e,astia suntem". E grav daca am ajubns ca "betivul satului" sa fie mai lucid decat toti ceilalti, altfel,cu pretentii.
    • Like 5
  • "„Ai noștri” nu sunt mai deștepți decât „ai lor”. Au pur și simplu alte interese. Poate că „ai noștri” vor să schimbe ceva, în timp ce „ai lor” vor doar să mimeze, dar în marea aparență, procedează la fel."
    Oricât m-aș strădui, nu reușesc să văd că Vlad Voiculescu procedează la fel ca miniștrii care au fost înaintea lui pe fotoliul respectiv.
    • Like 2
  • Interesant melanj între ideea de manipulare și mesajul Celentano. Am similar discuții cu mama despre antenele vuvuzele despre PSD și despre adevăr. LA fel sunt consternat că mama, care o consideram capabilă de raționament critic a căzut captivă unui tip de raționament. Un comentator de aici spunea că nu-i adevărat că persoanele de peste 6- de ani la noi sunt anticomuniste. Cred că e vorba de un abandon al spiritului critic și de o osificare care cade într-un conservatorism. Românii în vârstă sunt religioși spre bigotism dar și nostalgici după era comunistă. Pare o fractură logică dar ambele atitudini sunt manifestări ale unei forme de limitare a lumii. Eu sunt capabil să accept că Basescu a avut și are și elemente de golan politic, sunt capabil să văd că miniștrii din guvernul Cioloș pot fi stângaci sau greșesc dar ei, părinții noștrii nu acceptă un alt adevăr decât PSD. Nu pot accepta că Năstase a greșit sau Ponta sau că Dragnea (unic ales care a prigonit orice contracandidat) poate nu e ok. N-aș fi deranjat de principii opuse. Dihotomia dreapta-stânga funcționează dar poate și o dihotomie din ceea ce se cheamă progresism modern și un conservatorism cultural al tradițiilor. Pot vedea cum corectitudinea politică aplicată clișeic dă situații complet false la fel cum lozincile comuniste n-aveau nimic de-a face cu idealurile de dreptate socială. Dar când Celentano devine un simbol al abandonării luptei, al litaniei fără viitor, e același sentiment de osificare a gândirii. Părinții noștri se plâng de nedreptăți, de societatea care-i oprimă, uneori de sărăcie, dar nu pot face legătura logică între aceste racile sociale și partidul care a structurat România așa cum e ea acum. Nu pot înțelege că palatul faraonic a lui Dragnea de la Teleorman, obținut de un salariat la stat, exprimă banii furați de la ei. Mi-e milă când aduc argument pensia lor dată de PSD. Batjocura aia de pensie e așa pentru că statul român stors de mafia PSD are resurse mici. Faptul că ei cred că PSD le-a dat îmi dă imaginea iobagilor care mulțumeau nobililor pentru o ciozvârtă de carne aruncată.
    • Like 0
  • Ionel check icon
    Sunt de parere ca in Romania sunt mai multi cei care au anticomunismul in sange decat cei cu comunismul in sange. Primii, daca nu esti de acord cu ei, te vad in "rosu" sau ca tii cu rusii !!!! Tutea spunea ca pana la 30 de ani nu ai cum sa nu fii de stanga, iar daca dupa 40 de ani mai esti de stanga inseamna ca nu ai invatat nimic in viata.....LA NOI ESTE INVERS !!!..Tocmai din acest motiv nu sunt de acord cu afirmatia dvs ca cei de peste 60 de ani ar avea comunismul in sange.
    • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Chef Alex Dumitru

Bună parte dintre ingredientele proaspete pe care le utilizează în rețetele sale de adevărat făuritor de gust, chef Alex Dumitru le cumpără, de două-trei ori pe săptămână, din Piețele Obor, Domenii și Matache. Merge doar la producători testați, care au întotdeauna grijă să îi ofere materii prime de calitate. Totul trebuie să fie proaspăt, de sezon.

Citește mai mult

Eric Stab, Engie România

De la ultimele etaje ale clădirii în care se află sediul central al Engie România, când privești pe geam, îți poți imagina ușor o mare de panouri puse la muncă să capteze razele soarelui. „La finalul zilei, energia cea mai ieftină este energia pe care nu o consumi ”, spune zâmbind spune Eric Stab.

Citește mai mult