Sari la continut

De șase ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Durerea unui dialog cu un copil de 10 ani: „- În ce clasă ești?” „- Într-a cincea” „- Și ce înseamnă că trăim în România?” „- Înseamnă că nu putem face nimic”

Elevi în curtea școlii

Ieri am mers să-mi iau copilul de la școală. În ultimul timp, mă bucur de acest privilegiu neașteptat. Până aici, nimic neobișnuit, doar o mamă așteptând să apară o mutră știrbă și hlizită pe poarta școlii.

În jur, copiii mai mari coborâseră deja. Gălăgioși, bucuroși de spuma de zăpadă din curte. Îi privesc și zâmbesc. Le ascult frânturi de conversație, despre profa și diriga, despre ultimul joc marfă, despre tipa aia din B...

- Trăim în România și asta spune tot!, îl aud pe un copil lângă mine turnând fără suflare axioma neputinței noastre postrevoluționare. 

Euforia dispare pe loc și simt furia care îmi urcă din stomac în creier. Simt frustrare, nerv și durere. Mă întorc și întreb:

- Nu te supăra, în ce clasă ești?

- Într-a cincea!, spune băiatul răspicat, înfruntându-mi privirea.

- Și ce înseamnă trăim în România?”, întreb.

- Înseamnă că nu putem face nimic!

Recunosc, m-am blocat. „Nu putem face nimic!” a reverberat din pereții școlii în zidurile pe care singuri ni le-am ridicat. Noi, cei mulți și tăcuți, care am tolerat ani după ani impostura, nesimțirea, lipsa responsabilității și a integrității. „Nu putem face nimic!” - m-am uitat în ochii lui mânioși și m-a invadat o rușine teribilă pentru că generația mea nu a reușit să schimbe nimic. Din comoditate, din indiferență, din lipsa unei conștiințe a ceea ce înseamnă democrație cu adevărat. Ani de zile, implicarea mea civică s-a rezumat la simplul gest de a vota iluzia schimbării. După ani de zile, am descoperit, în ger și piață, că să fii cetățean al unei țări înseamnă mult mai mult, oricât de enervant ar suna acest adevăr.

Nu dezbat acum cum ajunge un puști de 10 ani la concluzia că nu putem face nimic în România. Sau ce situație sau atitudine a provocat această reacție. Sau ce a auzit acasă, de la adulții din jurul lui.

Ceea ce mi se pare grav și trist este că ne perpetuăm neputința ca niște Sisifi mioritici care împing de-a lungul istoriei lor bolovanul imens al fatalității. Ne-a fost dată România asta „nenorocită” și le transmitem cumva copiilor frustrările și prejudecățile pe care le avem despre noi, ca nație. Îi îmbolnăvim cu fatidicele „treabă românească”, „așa-i în România!”, în timp ce-i pregătim pentru export cu liniștea că o facem spre binele lor.

Dacă sâmbătă ne-am aduna toți cei care vrem ca binele lor să însemne România, sunt sigură că Bucureștiul ar fi dintr-o dată prea mic pentru atâtea voințe exprimate. Sâmbătă, merg la protest și pentru copilul din clasa a cincea din curtea școlii – vreau să-i arăt că România lui este mai mult decât resemnare, renunțare, lipsă de aripi și de șanse. Îmi duc rușinea la kilometrul zero, unde s-a murit pentru ca eu, astăzi, să pot scrie în libertate întâmplarea dintr-o zi oarecare la școală.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Valentin check icon
    Totul porneşte de la sistemul educaţional. Un reportaj care arată adevărata faţă a sistemului educaţional românesc:
    https://www.youtube.com/watch?v=7KfnMv9PN30
    • Like 0
  • MamaMare check icon
    Mai bine ramaneai acasa ... si pentru copilul din clasa a V-a.
    La protest poti sa te duci in 2020 si poti protesta cu ştampila pe care scrie #VOT ! Ştampila cu #Rezist nu e buna la vot... e buna la Anarhie, "ca sa fie bine si sa nu fie rau"
    • Like 0
  • Ioan check icon
    V-a blocat un raspuns gresit. Putem face. Putem face orice, dar suntem comozi, nu vrem, nu ne asumam riscul de a face... Si, la urma-urmei, de ce am face? Am facut odata si s-a dovedit ca nu pentru noi... -Stiu, ma contrazic...
    • Like 1
  • Scriu acest coment după protest. Vineri dimineață nu știam că voi ieși la protest. Numai că în drum spre serviciu am surprins o discuție între copii de clasa a șaptea. Reproduc, aproximativ, dialogul:
    "- Ați văzut, mă, ce-au făcut ăștia! Pe cine au pus prim-ministru?
    - Pe profa aia de tehno! Nu știe o boabă de engleză!
    - În puii mei, e nașpa!" ...
    Și-au revenit la Harry Potter.
    Iar eu am ieșit la protest. Să fac curat! Băiatul meu ar vrea să vină acasă de la studii.
    • Like 2
  • check icon
    Felicitări pentru coarda apăsată. Fiecare părinte și mai ales bunicii ar trebui să se cutremure parcurgând textul d-voastră. Aș vrea să cred că și majoritatea profesorilor (dacă și-ar face timp să mai citească câte ceva și de aici...
    • Like 4
  • Bun , si cat mai avetide gand sa stati asa?
    • Like 0
  • Si ce am putea face doamna?
    Sa chemam societatea civila ( Parvulescu, Pipidi, Alistar)? Sau poate liberalo- democratii dlui. primar de Sibiu?
    Au cam fost toti pe la butoane si ultimul experiment ci USR ul dlui.Nicusor ne arata ca suntem niste haimanale profitoare, toti fara exceptie!
    Singura sansa a copiilor este pregatirea asidua pt. Export
    • Like 0
  • check icon
    Dureros de corect. Și eu voi merge astăzi la protest la mine acasă, cu speranța că va fi un pas înspre a nu mai vedea multă vreme moacele actualilor.
    • Like 1
  • N-avem biblioteci atractive, adica mediateci stil occidental centre de documentare. Nici pubintelectualii nu le cer! România capitalistă, contrar incompetenţei si corupţiei dregatorilor, a recuperat enorm din decalaj. Pentru un 30% diferenţă, azi nu mai ai de ce să emigrezi în Ungaria sau Polonia: https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_countries_by_GDP_(nominal)_per_capita

    • Like 0
  • Încă un articol ca romanii e de rahat cu oameni de rahat, nimic nou. Ma mir ca sunt unii care realizează asta acum
    • Like 0


Îți recomandăm

Stinge lumina!

Consumerismul nostru a lucrat în compensare. Ne-am cumpărat frigidere mari și le-am burdușit cu mâncare. Ne-am vârfuit cărucioarele la supermarket, cumpărând produse la ofertă de care nu aveam nevoie și care ni s-au stricat în cămară. Ne-am construit clădiri de sticlă pe care le-am luminat feeric, așteptându-ne ca factura la curent s-o plătească sfântul CEO. (Foto: Profimedia Images)

Citește mai mult

Carlos Moreno

„Logica e simplă de fapt - cu cât se construiesc mai multe drumuri pentru mașini, cu atât vom avea mai multe mașini, iar cu cât vom construi mai multe piste pentru biciclete, cu atât vom avea mai multe biciclete, de asemenea, cu cât vom face mai multe spații pentru oameni, cu atât va veni mai multă lume să facă activități”, spune Carlos Moreno. (Foto: ARCEN)

Citește mai mult

UNStudio 1

UNStudio este unul dintre cele mai cunoscute și apreciate birouri de arhitectură din lume, cu filiale în Amsterdam, Frankfurt, Shanghai, Hong Kong, Dubai și Melbourne. are în portofoliu peste 120 de proiecte internaționale, precum clădiri de birouri, rezidențiale, muzee, poduri, dar și masterplanuri urbane. Printre cele mai cunoscute lucrări - Podul Erasmus din Rotterdam, Mercedes-Benz Museum din Stuttgart, Arnhem Central Station, Designul Doha Metro Station.

Citește mai mult

Marius Sava

„La mine pacienții nu vin niciodată singuri, vin cu partenerul”, spune medicul specialist pneumolog Marius Sava, cu competențe în somnologie, de la Rețeaua Privată de Sănătate Regina Maria, despre cei care ajung la ușa cabinetului cu simptome de apnee în somn.

Citește mai mult
Text: Viorela Mihai/ Voce: Raluca Ion
sound-bars icon