Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

E bine că s-a semnat, dar avem nevoie de mai mult decât de niște hârtii!

Semnare contract Exxon-Romgaz

Foto: ceremonia de semnare a contractului necesar finalizării tranzacției de achiziție de către S.N.G.N. Romgaz S.A. a acțiunilor emise de ExxonMobil Exploration and Production Ro. Limited (gov.ro)

E foarte bine că e plin de știri despre cum a preluat Romgaz participația Exxon și despre cum vom deveni furnizor de securitate energetică la Marea Neagră, dar e bine să nu scăpăm din vedere că deocamdată vorbim doar de hârtii. Legea offshore – și așa întârziată un deceniu – mai are nevoie de reglaje și nu în ultimul rând trebuie să vedem această investiție realizată efectiv și suntem încă departe. Aplaudăm devreme după ce am fost repetenți ani în șir. Am toată speranța că Petrom și Romgaz vor scoate acel gaz, dar până să o facă timpul nu are răbdare. 

Realitatea este că avem nevoie de investiții masive în energie. Nu deceniul acesta. Nu până în 2025. Acum. Anul acesta și cu siguranță până primăvara viitoare: Marea Neagră ca Marea Neagră, dar avem nevoie de solar, eolian, hidro și orice posibil dacă vrem să scadă prețurile la energie. Pe unele zone se mișcă niște lucruri și în materie de comunicare Guvernul a transmis foarte multe semnale de deschidere față de investitori. Problema este că avem de recuperat multe oale sparte, într-un timp scurt, cu un război la graniță și cu o criză economică care bate la ușă dacă planetele se aliniază prost. Ca să nu mai zic că toată Europa vrea să facă același tip de investiții și capitalul nu cade chiar din cer, în ciuda a ceea ce ar crede unii.

Lentoarea noastră administrativă și legislativă trebuie să-și găsească puțin leac în ingeniozitate și nu trebuie să ne culcăm pe perna plafonării prețurilor. Plafonarea nu poate fi o soluție pe termen lung, va distorsiona enorm piața (și dacă UE impune un embargo pe gazul rusesc asta va complica lucrurile în feluri pe care nici nu le putem anticipa) și dacă noi nu facem lucruri concrete între timp să aducem capacități noi de producție în sistem avem toate șansele să ne trezim la anul că prețul va fi dublu și bani să plafonăm în continuare ciu-ciu. Rețetă pentru dezastru. Deci hai cu investițiile și cu un cadru care să aducă cât mai mulți bani privați în zona asta că publici nu prea mai avem de unde.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

1000 de angajați ai șantierului naval Damen Mangalia își așteaptă concedierea, strigând și plângându-și de milă, cu acompaniamentul țiparnițelor tv. Un spectacol mișcător; dar ce-au făcut acești oameni în cei aproape 2 ani de când șantierul este în insolvență? Nu era clară probabilitatea ridicată a declarării falimentului? Nu vedeau ce se întâmplă la locul lor de muncă? Ba da, dar n-au mișcat un deget.

Citește mai mult

Levion

Încă din noiembrie, băieții aveau gata trei albume și lucrau la avatarele lor și la site. Abia acum, la final de martie, și-au lansat creațiile mai departe de biroul în care au răsunat prima oară. Din ce mi-au spus, se adresează mai ales unui public internațional – așa se explică versurile integral în engleză – și cunoscător de rock, care să facă diferența între cum sună un Fender și un Gibson, spre exemplu.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Florin Negrutiu in Columbia

Columbienii pe care i-am întâlnit în călătoria mea au avut necazuri ceva mai mari decât noi, românii mai noi. Imaginați-vă că în anii 80-90, tinerii din Medellin se considerau norocoși dacă treceau de 20 de ani. Copiii și adolescenții erau rǎpiți de carteluri ca să comită asasinate. Fermierii erau executați dacă refuzau să cultive coca.

Citește mai mult