Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

E bine că s-a semnat, dar avem nevoie de mai mult decât de niște hârtii!

Semnare contract Exxon-Romgaz

Foto: ceremonia de semnare a contractului necesar finalizării tranzacției de achiziție de către S.N.G.N. Romgaz S.A. a acțiunilor emise de ExxonMobil Exploration and Production Ro. Limited (gov.ro)

E foarte bine că e plin de știri despre cum a preluat Romgaz participația Exxon și despre cum vom deveni furnizor de securitate energetică la Marea Neagră, dar e bine să nu scăpăm din vedere că deocamdată vorbim doar de hârtii. Legea offshore – și așa întârziată un deceniu – mai are nevoie de reglaje și nu în ultimul rând trebuie să vedem această investiție realizată efectiv și suntem încă departe. Aplaudăm devreme după ce am fost repetenți ani în șir. Am toată speranța că Petrom și Romgaz vor scoate acel gaz, dar până să o facă timpul nu are răbdare. 

Realitatea este că avem nevoie de investiții masive în energie. Nu deceniul acesta. Nu până în 2025. Acum. Anul acesta și cu siguranță până primăvara viitoare: Marea Neagră ca Marea Neagră, dar avem nevoie de solar, eolian, hidro și orice posibil dacă vrem să scadă prețurile la energie. Pe unele zone se mișcă niște lucruri și în materie de comunicare Guvernul a transmis foarte multe semnale de deschidere față de investitori. Problema este că avem de recuperat multe oale sparte, într-un timp scurt, cu un război la graniță și cu o criză economică care bate la ușă dacă planetele se aliniază prost. Ca să nu mai zic că toată Europa vrea să facă același tip de investiții și capitalul nu cade chiar din cer, în ciuda a ceea ce ar crede unii.

Lentoarea noastră administrativă și legislativă trebuie să-și găsească puțin leac în ingeniozitate și nu trebuie să ne culcăm pe perna plafonării prețurilor. Plafonarea nu poate fi o soluție pe termen lung, va distorsiona enorm piața (și dacă UE impune un embargo pe gazul rusesc asta va complica lucrurile în feluri pe care nici nu le putem anticipa) și dacă noi nu facem lucruri concrete între timp să aducem capacități noi de producție în sistem avem toate șansele să ne trezim la anul că prețul va fi dublu și bani să plafonăm în continuare ciu-ciu. Rețetă pentru dezastru. Deci hai cu investițiile și cu un cadru care să aducă cât mai mulți bani privați în zona asta că publici nu prea mai avem de unde.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Lucian Pahontu reactie / sursa foto: Inquam Photos

Reamintim că, săptămâna trecută, Recorder a publicat o investigație cu titlul „Biografia ascunsă a generalului Pahonțu: a făcut parte din trupele de represiune ale lui Ceaușescu și a participat la masacrul din 21 decembrie 1989”. De asemenea, la o zi distanță, Snoop a publicat un material cu titlul „Generalul Pahonțu, de neclintit. Cum a scăpat șeful SPP 18 ani fără o decizie CNSAS privind legăturile sale cu Securitatea”.

Citește mai mult

Politistul si batranica / sursa foto: captura Digi24

Nu am înțeles niciodată gestul. Nici azi nu îl înțeleg. Confiscarea are o logică birocratică - discutabilă, dar logică. Strivirea nu are nicio logică. Strivirea este un act de dominație. Este un mod de a spune: tu nu contezi. Este o lecție despre cine are dreptul să existe în spațiul public și cine nu.

Citește mai mult

Cinematograf Paris / sursa foto: Profimedia

În anii 1990, când am început să mă duc regulat la Paris, mai întâi în vacanţe lungi, apoi făcând naveta la lucru, constituiam frecvent subiect de mirare pentru oamenii locului, parizieni de mai multe generaţii, care nu mai cunoscuseră oameni veniţi din foste regimuri totalitare, ca mine.

Citește mai mult