Îmi plac examenele.
Fac parte dintr-o generație foarte competitivă, crescută în cultura lui: „Scoateți o foaie de hârtie”. Am dat teste și teze cu nemiluita, am mers la concursuri și olimpiade școlare, m-am bătut pentru burse.
Cu cât era concurența mai mare, cu atât mai mare dorința de a răzbi. Cu cât muntele mai înalt, cu atât descărcarea de adrenalină mai puternică.
În toate filmele artistice și textele de dezvoltare personală, ni se zice că importantă e competiția cu tine însuți. Bărbi! Fără concurenții de pe celelalte culoare, n-o să ai niciodată imaginea corectă a propriei valori. E ca și când înoți singur toată viața, într-o copaie, și te crezi David Popovici.
De aceea, n-am înțeles niciodată principiul că toată lumea trebuie să ia premiu. Sau că toată lumea trebuie să intre la facultate. Am fost șocat să aflu acum câțiva ani că, la Facultatea de Litere, unde „pe vremea mea” era o concurență de 10 pe loc, se intra mai nou doar pe bază de dosar.
Diluarea competiției, pentru a face școala mai „prietenoasă” și mai „democratică”, n-a dus la altceva decât la o nivelare la limita de jos. S-a abandonat ușor ideea de efort, de muncă uneori dureroasă - da! - și de meritocrație. Ideologii școlii ca un loc al plăcerii nu au reușit să ofere nici o școală mai bună, nici un atașament mai mare al copiilor față de educație.
De aceea, cred că e corect principiul ca liceele bune să-și dea propriile examene de admitere, pe lângă Evaluarea Națională. Spun că principiul e corect, nu și aplicarea lui.
E un drac mare aici în detalii, care mă face să cred că un principiu corect (mai multă competiție) se poate transforma într-o sursă de discriminare și excludere (vor intra doar copiii „de familii bune”, cu acces la ANUMIȚI meditatori). O să vă spun într-un text viitor cum se întâmplă lucrurile în realitate și unde cred că va duce noua metodologie de admitere la liceu.
PS. Până atunci, mingea la dvs.: e bine sau nu e bine ca liceele să-și organizeze propriile examene de admitere?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Ce va face Bolojan? Ce credeți că poate face împotriva mascatului "suveranist" auristo psd-ist? Nimic. Ce va face olimpicul netot al țării? Nimic.
Ce ar trebui făcut? Este la îndemână. Revenirea la sistemul de învățământ pe care nici măcar regimul dictatorial nu a îndrăznit să-l denatureze. Revenind desigur la examenul de admitere, atât la liceu cât și la facultate, dar examen național nu local, adaptat cu noile cerințe ale vremurilor secolului XXI și a celor ce vin. Și cu măsuri de supraveghere a desfășurării examenelor adaptate tehnologiei, accesibile oricui, a vremurilor ce le trăim. Și înainte era nevoie de meditații, dar doar premergător examenelor.
Și starpirea corupției, lăcomiei, chiar prostimii din actualul sistem de învățământ. Starpirea profitoarelor canalii liderii sindicali, niște slugi lacome, perpetue a celui de la putere-neclintitul psd. Aceste lipitori căptușeală toate domeniile cheie ale unui stat și se îmbogățesc de nestăvilit pe spinarea amărâților naivi cărora le-au fost impuși.
In sport, competitia are un obiectiv foarte clar: stabilirea unei ierarhii intre performante masurate dupa reguli comune. In educatie, insa, problema este diferita. Scopul sistemului nu este doar sa identifice cine este „cel mai bun” la 14-15 ani, ci si sa ofere acces echitabil la dezvoltare.
Ce masoara examenul si cat de echitabil este accesul la pregatirea pentru el?
Daca pentru un examen organizat de un liceu „bun” unii copii au acces la meditatii, informatii si resurse suplimentare, iar altii nu, atunci examenul masoara nu doar competentele elevului, ci si resursele familiei. Egalitatea formala — toti pot da examenul — nu inseamna automat egalitate de sanse.
Mai este si problema integritatii. Cand liceul isi selecteaza singur elevii, trebuie sa avem garantii foarte solide ca examenul se va desfasura corect. Altfel, descentralizarea selectiei poate creste exact riscurile pe care sistemul ar trebui sa le reduca.
Ce probleme rezolva examenul suplimentar, ce aduce in plus fata de EN si cum garantam ca nu transformam diferentele dintre copii in diferente de acces la liceele bune? O intrebare despre meritocratie este prematura.
Domnule Negrutiu, experienta personala poate fi un punct bun de pornire pentru o opinie. Nu este insa suficienta pentru a formula o concluzie despre ce ar trebui sa se intample intr-un sistem de educatie.
Cercetarea si datele trebuie sa ne spuna daca ipoteza rezista atunci cand o aplicam la zeci de mii de copii (150 000 de copii intr-o singura cohorta).
Cercetarea spune, in esenta, ca o competitie poate produce anumite beneficii in anumite conditii, dar nu exista o relatie simpla de tipul: mai multa competitie → scoli mai bune → rezultate mai bune.
Examenele suplimentare pot imbunatati selectia elevilor, dar nu inseamna automat ca imbunatatesc si liceele. Un liceu poate obtine rezultate mai bune pur si simplu pentru ca a selectat elevi mai performanti.
Nu competitia va rezolva problemele invatamantului romanesc. Problemele sunt structurale. Trebuie sa incepem cu imbunatatirea calitatii si predictibilitatii curriculumului, formarea profesorilor, sprijinul pentru elevii vulnerabili si cei cu CES (sistem de sprijin efectiv pus la pamant in momentul de fata), reducerea diferentelor dintre scoli, evaluarea corecta a progresului, reducerea abandonului scolar, clasele cu numar mai mic de copii, alocarea de resurse suficiente si, mai ales, capacitatea sistemului de a interveni timpuriu atunci cand un copil incepe sa ramana in urma (suntem cu 30 de ani in urma la capitolul asta).
Mai doriti competitie domnule Negrutiu?
Ba exact competitia este o caracteristica a capitalismului/liberalismului.
Competitia este sanatoasa intr-o societate care se vrea a fi liberala.
Ai facut umbra pamantului cam degeaba daca ai ajuns sa scoti “porumbei” pe banda rulanta despre competitie.
Nu stiu cati ani ai insa Iti mai spun un secret:
“Life is not fair.”
Hai noroc!
Nu ma astept ca toata lumea sa inteleaga ca elevul nu e o leguma care trebuie sortata.
„A obține performanțe mai bune” nu este echivalent cu „a merita mai mult”. În cazul elevului care face meditații, performanța este rezultatul unui ansamblu de factori: capacitate, efort, timp disponibil, sprijin familial, bani pentru meditații, acces la profesori buni, condiții de învățare, informații despre examen etc. Dacă doi elevi obțin rezultate diferite, examenul măsoară rezultatul lor la acel moment; și nu poate demonstra că diferența de rezultat este exclusiv rezultatul meritului individual.
„Cei mai buni trebuie să fie în frunte”. Cei mai buni la ce? Dacă examenul măsoară foarte bine capacitatea de a rezolva anumite tipuri de probleme în condiții de examen, atunci ordinea rezultată este o ierarhie a performanței la acel examen. Nu rezultă automat că avem o ierarhie a valorii elevilor, a potențialului lor sau a „meritului” lor general.
Meritocrația nu este sinonimă cu „câștigă cel care obține scorul cel mai mare”. Meritocrația presupune că recompensa este proporțională cu meritele relevante. Dacă rezultatul este puternic influențat de statutul socio-economic, atunci poți avea o competiție formală corectă, dar o selecție care reproduce avantajele sociale.
Nu trebuie decat sa copiem sistemul din Anglia. Atat! Cu licee (secondary schools), scoli primare si universitati organizate in diverse grupuri- Ivy League, Red Brick Universities sau the Original Six, etc.
un sistem cu licee profesionale. Care la noi s-au dus naibii. Samd.
In Anglia sistemul iti ofera o gramada de optiuni grozave chiar daca nu vrei sa mergi la facultate. Nu esti privit “aiurea”, ca la noi, daca nu urmezi o facultate.
Pot sa aberez pe tema asta o gramada insa pentru ca stiu ca e degeaba ma opresc.
Esti rupt de realitate, tovarase !
În legătură cu propunerea legislativă la care faceţi referire: într-o societate în care nivelul de corupţieut este foarte ridicat, această lege cu siguranţă nu îşi va atinge scopul propus, acela de a face loc celor mai buni copii în liceele de top. Când întreg procesul de selecţie este la mâna unui singur om (şi celor aleşi de el) nu are cum să nu fie fraudat..... suntem totuşi în ţara în care CCR face din alb negru şi din negru alb. Pentru a încuraja meritocraţia, accesul celor mai buni la liceele cele mai bune, ai două variante: 1. standardizezi procesul de testare-notare în şcoală (măsură care va începe din septembrie la nivel naţional) astfel încât aceeași notă – fie că vorbim de 5 sau de 10 – să reflecte, pe cât posibil, același nivel de cunoștințe, competențe și abilități, indiferent de școala sau profesorul care o acordă, fie 2) dai examen de admitere la toate liceele pentru toate locurile, aşa cum era înainte de 1989.
Eu aş avea răbdare să văd, cel puţin un ciclu de 4 ani, cum va funcţiona standardizarea notării propusă de minister. Dacă va da rezultate şi va scădea discrepanţa dintre competenţele elevilor notaţi cu aceeaşi notă, scopul va fi atins şi nu va mai fii nevoie de altă lege..
Până atunci, parcă văd o mulţime de "merituoşi" care abia aşteaptă să îşi aleagă liceul favorit şi să stea liniştiţi ca babacii să le rezolve intrarea, iar ei să-şi ia o vacanţă prelungită de la învăţat.
Imi aduc aminte ce valuri de furie si revolta nationala au fost atunci cind Funeriu a introdus supravegherea video la examenele nationale ... Pai oare de ce ?? Pt ca nu se mai putea copia, fura. Ei, acum vor legifera furtul.
Si uite asa, inca un pas mare catre timpirea definitiva a natiei romane ( Salutari Abramburicai, una care a pus umarul serios in privinta asta..)