De fiecare dată când vedem la televizor o școală de la țară cu WC-ul în fundul curții, cu pereți scorojiți și mobilier de acum 50 de ani, dăm mărunt din buze „ntz, ntz, ntz”. De cele mai mult ori, trecem mai departe. Când copiii noștri ajung în sistem, situația ne înfurie, ne frustrează, spunem că în țara asta nu e de stat. În cele din urmă, ajungem să ne adaptăm din mers și să ne vedem de viața noastră.

Carmen Lică a adus în urmă cu 25 de ani alternativa educațională Step by Step în România și a militat constant pentru accesul tuturor copiilor din țară la o educație timpurie de calitate.

Expertul educațional Oana Moraru, fondatoarea unei școlii private în Călărași, a povestit la emisiunea „În fața ta” de la Digi24 experiența sa de a autoriza o școală privată în București. (Foto Facebook/Oana Moraru)

„Săptămâna aceasta am primit un telefon de la ISJ și deși i-am explicat doamnei inspector despre ce este vorba, luni trebuie să mă prezint acolo pentru a explica situația.” Foto: Octav Ganea/Inquam Photos

Percepția potrivit căreia o asigurare de viață costă mult este greșită. Ofertele sunt variate, iar clienții pot opta pentru asigurări ieftine care acoperă un minimum de nevoi în cazul unui eveniment neplăcut sau pentru asigurări complexe, cu componentă de investiții, pentru care prima lunară ajunge la o sumă mai mare. Prima de asigurare este influențată de mai mulți factori, între care starea de sănătate a persoanei asigurate, vârsta, dar și durata contractului sau suma asigurată.

Unui locuitor al României i-au revenit, în medie, 2,4 volume din colecţiile bibliotecilor publice, potrivit ultimelor date ale Institutului Național de Statistică, valabile pentru anul 2016. Aproape trei milioane și jumătate de utilizatori activi au împrumutat peste 34 de milioane de volume în același an. (Foto: Guliver/Getty Images)

Peste 80% din elevii care termină școlile profesionale și tehnice din România nu știu nimic, este de părere Dorin Şaramet, vicepreședinte la Şcoala germană Kronstadt Braşov. (Foto Inquam Photos / Liviu Chirica)

Am citit tot discursul academicianului Ioan-Aurel Pop. Nu l-am găsit șocant, așa cum a fost catalogat de diverse website-uri. Puține lucruri sau afirmații mă mai șochează. Trăim în țara în care condamnați penali se bat pe funcții, primari prinși cu șpaga în mână sunt votați de locuitori, iar pe rănile unor pacienți umblă larvele.