El e tatăl fantastic al lui Călin Georgescu

„Varain, e timpul să ştii. De zeci de ani nimic important nu se întâmplă pe planetă fără voia stăpânilor din umbră. Războaie, revoluţii, crize politice, lovituri de stat. Totul sau aproape totul este deja sub controlul lor, inclusiv avuţia mondială”.

Nu, nu este o altă elucubraţie a lui Călin Georgescu, este un citat din Pavel Coruţ. Nu ştiţi cine e? Recunosc că îl uitasem şi eu prin sertarul memoriei destinat scriitorilor sub-mediocri din anii adolescenţei, dar mi l-a amintit un prieten zilele trecute vorbind despre noul discurs politic care face victime printre contemporanii noştri.

În librăriile şi tarabele cu cărţi ale anilor ’90 (da, surprinzător, acum treizeci de ani prin centrul Timişoarei acest negoţ era în vogă), se găseau la loc de cinste best-seller-urile unui român. Astăzi aş putea spune că succesul său „trecuse pe sub radar”: când am văzut într-o zi cinci sau şase romane de-ale sale pe raftul unui vânzător, iar doi prieteni povesteau extaziaţi aventurile unui spion mai dotat decât James Bond, Petre Varain, mi-am dat seama că nu eram deloc la curent cu trendurile literare. Cred că aşa am rămas şi astăzi, nu doar în ce priveşte literatura.

Din cărţile împrumutate de la prieteni – mă felicit că nu am aruncat niciun leu pe maculatura lui Pavel Coruţ – am aflat atât de multe… Există români care luptă din umbră cu oculta mondială. În munţii noştri mai trăiesc călugări daci care comunică doar prin telepatie („Vom funcţiona foarte curând prin telepatie, cum funcționa viața pe vremea lui Ștefan cel Mare” – nu cred că mai trebuie să indic autorul) şi care îi antrenează pe aceşti viteji în tainele parapsihologiei. Pe meleagurile noastre a fost descoperită cea mai veche scriere din lume. Vikingii erau daci. Limba noastră era vorbită în toată Europa. Românii au fost blestemaţi să stea pe bogăţii imense şi, pentru a ne spolia, mai marii lumii, bubulii (cuvântul îi aparţine lui Coruţ) ne-au făcut să ne ucidem conducătorii şi eroii pentru a ne coloniza.

Chiar dacă pe atunci îmi plăceau romanele cu spioni, aventurile lui Varain nu m-au prins. Spre deosebire de 007, care se baza întotdeauna pe ştiinţă, tehnologie şi şarmul său iredutabil, al nostru era un ghiveci de curaj, obscurantism şi xenofobie. Un personaj demn de perioada scriitorilor păşunişti, luptând de zor cu oculta internaţională. De fapt, în romanele sale, Coruţ îşi expunea, în lungi discursuri, care, evident, scădeau şi mai mult valoarea literară a cărţilor, teoriile protoconiste şi ideile geopolitice. Vi se pare surprinzător că scriitorul îşi dorea ca România să nu intre sub umbrela NATO şi să reprezinte o punte între Occident şi Moscova? Sau că promova încă din acei ani imaginea unei Securităţi „bune” care dorea să elibereze ţara de sub clanul Ceauşeştilor, dar fusese împiedicată de bubuli, că am fost victima unui atac parapsihologic în decembrie ’89?

Asemenea teorii mincinoase, dar care, totuşi, prindeau inclusiv în anii ’90, la puţin răstimp de la crimele Revoluţiei, se explicau prin CV-ul autorului. Acesta se declara mândru că făcuse parte din serviciile secrete ale lui Ceauşescu. 

Succesul lui Coruţ ca scriitor a început să apună după anii 2000, când România deja devenise membru NATO, se îndrepta cu paşi siguri către Uniunea Europeană, nivelul de trai creştea şi locul cărţilor sale fusese luat de cele ale lui Coelho. Discursurile sale mai făceau oarece audienţă la OTV. Găsiţi pe tiktok înregistrări din emisiunile lui Dan Diaconescu, unde trecuse de la geopolitică la sfaturi economice şi explica cum putea avea succes România cultivând legume, de exemplu.

Aşa că nu mă mir de aberaţiile pe care le debitează unii dintre politicienii noştri de astăzi. Pseudo-teoriile care seduc astăzi laolaltă tinerii care habar nu au de Coruţ sau bătrânii nostalgici pentru o Românie sau o Dacie care nu au existat decât în elucubraţiile unor foşti securişti le-am întâlnit, cum vă spuneam, încă din primii ani ai democraţiei. Doar că, pe atunci, discursul public era mai aşezat, politicienii încercau să dea impresia unor hoţi cu ştaif, iar obscurantismul încă nu ne invadase minţile. Cum ne-am pierdut atât de mulţi raţiunea şi simţul critic între timp nu ştiu să-mi explic.

Totuşi, în aceşti treizeci şi cinci de ani, un fir roşu leagă discursul acesta greţos de protocronism mixat cu o supradoză de conspiraţionism şi ezoterism. Într-un fel sau altul, purtătorii acestor mesaje publice sinistre au legături cu Școala de ofiţeri de Securitate de la Băneasa, acolo unde tinerii 007 mioritici erau îndoctrinaţi cu teoriile pe care s-a construit comunismul naţionalist al anilor ’70 – ’80.

Securitatea „bună” nu a dispărut niciodată. Dacă a fost împiedicată să ne salveze de Ceauşescu, speră să ne scape de Europa, de bunăstare şi democraţie, să ne readucă la viaţa simplă a dacilor care se hrăneau cu fructele munţilor şi comunicau telepatic. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp