Foto Jes2ufoto / Alamy / Alamy / Profimedia
Să începem cu concluziile: În perioada 2021-2023 au fost necesare 5 doze de vaccin pentru a vaccina complet la zi, o persoană eligibilă în România pentru vaccinarea împotriva COVID-19. În 2021, populația oficial eligibilă luată în calcul pentru necesarul de vaccin în România, de către Ministerul Sănătății, ECDC și Comisia Europeană, a fost de 16,1 milioane de persoane (16+ ani), iar în 2022, de 18,1 milioane de persoane (5+ ani). Necesarul de vaccin pentru a vaccina cu 5 doze populația eligibilă între 2021 și 2023 a fost de 85.5 milioane doze.
Vaccinarea s-a terminat în România cu un dezastru sanitar și financiar sub conducerea guvernului PSD-PNL. Pandemia nu s-a terminat în România, în ciuda declarațiilor guvernului PSD-PNL.
Introducere
Campania de vaccinare anti-COVID s-a terminat în România la finalul anului 2023, odată cu ultima comandă de booster actualizat XBB, care se poate găsi [doar cu mare greutate] în aceste zile la medicii de familie și la câteva centre de vaccinare.
Pandemia de COVID-19 nu s-a terminat și nici nu știm cât va mai dura, iar o variantă mai infecțioasă și mai periculoasă decât Delta poate apărea oricând. În acest moment varianta JN.1 "Pirola" poate produce un nou val epidemic și vaccinarea poate reduce substanțial numărul de spitalizări și decese.
Pentru a face față amenințării pandemiei de COVID-19 care continuă să producă noi variante cu o viteză superioară gripei, la începutul anului 2023, țările Uniunii Europene și-au convertit contractele semnate în 2021 în contracte flexibile, care le asigură acoperirea vaccinală împotriva COVID-19 a populației până în 2027.
România este una dintre cele doar 3 țări (alături de Polonia și Ungaria) care au preferat să opteze pentru vechiul contract din 2021, să deschidă un litigiu cu producătorii de vaccin și, prin asta, să lase România fără vaccin anti-COVID după anul 2024.
Campania de vaccinare anti-COVID care a început triumfal în 2021 sub conducerea Președintelui României, domnul Klaus Iohannis, ca un imperativ constituțional de siguranță națională, se încheie jalnic în 2023 cu două litigii juridice și doar 44% din populație vaccinată (unul dintre cele mai mici procente de vaccinare a populației din întreaga lume, care s-a vaccinat în medie cu 70%!).
Pentru acest eșec monumental, nimeni dintre cei care ne conduc nu este vinovat. Vinovați sunt doar cei doi miniștri USR care au condus câteva luni Ministerul Sănătății în 2021 pentru că au îndrăznit să creadă că și românii se vor vaccina la fel ca restul europenilor și au comandat vaccinul necesar să protejeze întreaga populație prin vaccin până în 2023.
Decizia lor a fost confirmată atât de Attila Cseke, ministru al sănătății în noiembrie 2021, cât și de Alexandru Rafila, ministru al sănătății în mai 2023. Cu toate acestea, doar miniștrii USR sunt chemati în judecată.
Care este adevărul despre vaccinare în Romania?
Când vine vorba de vaccinare, există foarte mult zgomot și foarte multă dezinformare care produc confuzie în percepția unui tratament preventiv extrem de complex pe care chiar mulți medici nu îl înțeleg integral.
De aceea, doresc să vă simplific la maxim imaginea vaccinării din România în perioada 2021-2023 și să o reduc la doar două variabile pe care să le ilustrez cu un singur caz individual, propria mea vaccinare.
Mai simplu nu se poate și sper să fie suficient ca să vă ajute să decideți singuri care este adevărul despre vaccin și vaccinare în pandemia de COVID-19.
=====================
Atunci când pregătești o campanie de prevenire, trebuie să faci niște presupoziții teoretice despre o serie de indicatori pe baza cărora să calculezi un necesar minim material și uman.
Cel mai recent exemplu a fost dat chiar de actualul ministru al Sănătății, domnul Alexandru Rafila, care, confruntat cu posibilitatea unui accident nuclear în Ucraina, a luat decizia să comande și să plătească, din bugetul de stat, pastile de iodură de potasiu suficiente pentru a distribui 2 (două) doze către întreaga populație eligibilă a României.
Un accident nuclear în Ucraina este un eveniment cu probabilitate foarte mică, dar cu risc ridicat.
Având în vedere că pastilele expiră anul viitor și Ministerul Sănătății a distribuit mai puțin de 3% din cantitatea comandată în 2022, decizia Ministerului Sănătății de achiziționare a milioanelor de pastile poate părea inutilă și o risipă a banilor publici pentru un organ juridic cum este DNA
Dacă însă privim această achiziție după imperativele constituționale de siguranță publică, pe baza cărora plătim aparent inutil și armata să nu facă nimic, achiziția iodurii de potasiu este justificată de magnitudinea riscului, chiar dacă probabilitatea riscului este foarte mică. Faptul că riscul nu s-a materializat nu este un motiv să renunțăm la măsurile de prevenire a riscului și reducere a consecințelor unui asemenea risc.
Dacă aplicăm același principiu și în cazul deciziei de achiziție a vaccinului anti-COVID în 2021, putem constata că România se afla în fața unui eveniment cu risc foarte mare (care creștea progresiv cu fiecare val epidemic) și probabilitatea de 100% (riscul era deja materializat integral incă din 2020).
Cu alte cuvinte, imperativul de achiziționare a vaccinului anti-COVID în 2021 (dar și în 2022 și 2023) era cu mult mai mare decât imperativul de achiziționare a iodurii de potasiu în 2022.
De aceea, decizia Ministerului Sănătății USR din 2021 de a achiziționa (în acest context de risc si probabilitate) vaccin suficient pentru a vaccina întreaga populație eligibilă a României până la finalul anului 2023 este perfect justificată umanitar și medical, dar și perfect justificată bugetar, în comparație cu decizia de achiziționare a iodurii de potasiu, spre exemplu.
Cred că nici cei mai înverșunați negaționiști nu pot contesta magnitudinea crizei în care se afla România în al doilea an de pandemie și nevoia disperată de vaccin a tuturor țărilor în acel moment. De altfel mulți dintre cei care contestă vaccinarea în 2023 erau disperați să se vaccineze în 2021, dar mulți viteji după război...
Înseamnă că mai trebuie să mai confirmăm doar două variabile pentru a hotărî dacă decizia Ministerului Sănătății de a nu refuza contractul negociat de Consiliul Europei pentru țările membre în 2021 a fost un act abuziv care trebuie urmărit penal de DNA sau a fost un act admirabil de interes național care ar trebui aplaudat, nu pedepsit.
Prima variabilă este „Numărul de doze”.
Toți știm că majoritatea medicamentelor se administrează în multiple doze.
Întrebarea de care depinde reputația și chiar libertatea miniștrilor sănătății USR din 2021 este:
Câte doze de vaccin erau minim necesare în 2021 pentru a proteja populația eligibilă a României până la finalul anului 2023?
În cazul iodurii de potasiu se știa în avans că e nevoie de 2 (două doze) pentru un tratament preventiv.
În cazul unui virus nou apărut în populație, numărul de doze nu se știa în avans și trebuia estimat teoretic și ajustat dinamic, odată ce datele epidemiologice și clinice urmau să fie colectate pe parcursul pandemiei. E absurd să ai pretenția în 2024 ca experții din 2021 să fi știut cu precizie necesarul de vaccin la finalul anului 2023.
Cu toate acestea estimarea experților din 2021 a fost remarcabil de corectă.
La finalul anului 2020 se știa deja că majoritatea vaccinurilor aflate în dezvoltare necesită 2 doze, iar în aprilie 2021 se știa deja că vaccinurile mRNA vor necesita încă un booster după 6 luni și apoi câte 1 sau 2 doze anual până la ieșirea din pandemie, a cărei durată era estimată în cele mai optimiste scenarii până în anul 2023.
În primăvara anului 2021, estimarea specialiștilor ECDC, EMA și a Consiliului Europei era că vor fi necesare minim 5 doze de vaccin pentru fiecare persoană eligibilă din comunitatea europeană până la finalul anului 2023. Această estimare a fost confirmată și de specialiștii Ministerului Sănătății și INSP în mai 2021, când România a semnat noul contract-cadru de livrare a vaccinului până în 2023.
În imaginea atașată aveți adeverința mea de vaccinare după ultima doză de vaccin booster pe care am făcut-o anul acesta.
Observăm că estimarea specialiștilor Ministerului Sănătății USR și a specialiștilor europeni a fost extrem de exactă.
Este o dovadă incontestabilă că un om informat și responsabil pentru sănătatea sa și a celor din jurul său, cum mă consider și eu, a făcut 5 doze de vaccin până la finalul anului 2023. M-am vaccinat perfect voluntar, fără să fiu obligat de nicio autoritate sau plătit de cineva, la fel ca alte mii de români care s-au vaccinat sau încearcă să se vaccineze.
Singurul motiv pentru care am făcut doza 5 în ianuarie 2024 și nu în toamna anului 2023, cum mi-as fi dorit, a fost din cauza Ministerului Sănătății, care a refuzat să comande vaccin imediat după aprobarea sa și a amânat până în ultima clipă comanda vaccinului pentru 2023. Chiar și acum este extrem de dificil să te vaccinezi anti-COVID în România.
Aceste adeverințe, de care beneficiază deja mii de români, sunt mii de dovezi concrete și incontestabile că au fost necesare 5 doze de vaccin pentru ca un cetățean român eligibil să fie vaccinat complet la finalul anului 2023.
“Au fost necesare 5 doze de vaccin pentru ca un cetățean român eligibil să fie vaccinat complet împotriva COVID-19 la finalul anului 2023”
Este deci extrem de important ca cei care acuză miniștrii sănătății din 2021 că ar fi trebuit să știe că vor fi necesare doar 1 sau 2 doze de vaccin pentru a vaccina complet o persoană împotriva COVID-19 până în 2023 să se uite la realitatea medicală și nu la fabulația negaționistă.
Au fost necesare 5 doze pentru ca să mă vaccinez complet până în 2023, nu una și jumătate, nu 2 sau 3.
5 (cinci). Suficient de simplu? Suficient de clar? Cinci!
Bun! Să trecem la următoarea variabilă.
A doua variabilă este „Populația eligibilă”.
Populația eligibilă pentru vaccinare este o variabilă esențială, pentru că prin multiplicarea cu numărul de doze rezultă cantitatea necesară de doze de care trebuie comandate.
Conform datelor Institutului Național de Statistică (INS) privind populația rezidentă în România în anul 2020, populația eligibilă pentru vaccinare împotriva COVID-19 era de 16.091.156 de persoane, respectiv toate persoanele cu vârsta de peste 16 ani. Știm că și Comisia Europeană a luat această valoare de 16,1 milioane în calcul și nu cea de 10,7 milioane invocată de DNA. De altfel, după cercetările mele, valoarea de 10,7 milioane nu apare în niciun document sau declarație publică a autorităților din România.
De altfel în intervalul 2022-2023, populația eligibilă pentru vaccinare a crescut la 18,1 milioane prin includerea copiilor între 5 și 16 ani. Populația eligibilă ar fi crescut și mai mult în 2022 dacă Ministerul Sănătății ar fi permis vaccinarea copiilor peste 6 luni.
Nu există nici o explicație publică pentru refuzul Ministerul Sănătății de a permite vaccinarea copiilor intre 6 luni și 5 ani, în conformitate cu recomandarile EMA și ECDC.
-----
Așadar, necesarul de doze pentru anul 2021 ar fi fost de 3 x 16.091.156 = 48.273.468 de doze, iar începând cu 2022 de 18,1 milioane de doze anual.
Rezultă că estimarea făcută de Ministerul Sănătății USR în 2021 că vor fi necesare 2 x 19 milioane de doze, respectiv 38 milioane de doze, este extrem de corectă.
Estimarea a fost confirmată și de noul guvern în luna noiembrie, când Ministerul Sănătății propune o Hotărâre de Guvern în care se arată că „necesarul de vaccin în 2022 s-ar ridica la aproximativ 22,8 milioane de doze” și „pentru anul 2023 ar fi necesare aproximativ 23,1 milioane de doze de vaccin”. Avem deci o confirmare a noului guvern că decizia vechiului guvern a fost corectă și chiar a subestimat necesarul pentru 2022 și 2023.
Faptul că Ministerul Sănătății a administrat 15 milioane de doze până la preluarea Ministerului Sănătății de PSD-PNL în 25 noiembrie 2021 și doar 2 milioane de doze în cei peste 2 ani de când campania de vaccinare a fost preluată de PSD-PNL, deși populația eligibilă a crescut cu 2 milioane, ne arată clar unde se află problema vaccinării în România.
Este, așadar, inadmisibil ca Ministerul Sănătății în timpul guvernării PSD-PNL să nu fi făcut și să nu facă absolut niciun efort să promoveze vaccinarea împotriva COVID-19, deși pandemia încă nu s-a terminat.
Așadar, vaccinarea nu a fost „aruncată în aer” în România de producătorii care cer guvernului PSD-PNL să respecte la finalul anului 2023 contractul pe care același guvern l-a validat la începutul anului 2023 și nici de Uniunea Europeană care ne-a facilitat condiții extrem de avantajoase de acces la vaccin.
Cei care „aruncă în aer credibilitatea vaccinării” sunt Guvernul PSD-PNL în frunte cu Ministerul Sănătății.
Din cauza lor, vaccinarea a devenit acum misiune imposibilă în România.
Alianța PSD-PNL pariază pe votul negaționist, dar vom vedea la vot cât de mult le pasă romanilor raționali de sănătatea lor și celor dragi lor.
------
Referinte:
https://www.mdpi.com/2076-393X/11/2/370
https://www.mdpi.com/2227-9032/11/3/373
https://health.ec.europa.eu/system/files/2023-12/2023_chp_ro_english.pdf
https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/en/IP_23_2865
https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/en/qanda_23_2866
https://www.europafm.ro/alexandru-rafila-litigiu-pfizer-romania/
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Pe de alta parte este ciudat ca actualul guvern doreste sa plateasca despagubiri fara a primi nimic in schimb decat sa negocieze un contract flexibil pe termen lung prin care sa faca vaccinul disponibil doritorilor. Acest virus poate fi considerat ca un virus gripal si in consecinta persoanele vulnerabile carora li se indica vaccinul anti gripal ar putea beneficia si de disponibilitatea celuilalt.
Urmând desigur să continuăm achiziția, conform indicațiilor prețioase ale "cabinetului unu" de la Berlaymont.
Eu m-am vaccinat cu 3 doze și totuși am făcut COVID cel puțin de 2 ori (verificat cu teste – din ce îmi aduc aminte au fost singurele dăți când am avut concediu medical), dar bănuiesc că am făcut și o a treia infectare chiar anul ăsta, pentru că am avut simptome clare de pierdere a mirosului, usturimi în gât și un început de tuse seacă.
Bănuiesc că urmează să avem de-a face cu acest COVID încă mulți ani de acum înainte, la fel ca și cu virusul de gripă. Nu poate să garanteze nimeni că mutațiile vor fi numai în favoarea noastră. La fel ca la gripă, pot oricând să apară mutații care să facă virusul periculos.