Decizia Curții Supreme de a ridica interdicția aplicată lui Victor Ponta de a vorbi cu presa despre propriul dosar este o reîntoarcere la democrație și la Constituție.
Am citit cu îngrijorare comunicatul DNA prin care se anunța instituirea controlului judiciar pentru Victor Ponta și Sebastian Ghiță. Din nepricepere și din exces de zel, un procuror a reușit dintr-un condei să-i transforme pe fostul premier și pe sponsorul său din pușcăriabili în victime politice.
Dincolo de neînțelegerea raportului de forțe dintre Victor Ponta și Sebastian Ghiță și a realității politice prin care se pun candidații în PSD, două sunt lucrurile în neregulă în comunicatul DNA:
1. Lecția de democrație pe care procurorul DNA simte nevoia să le-o dea românilor la finalul unui text care sună mai mult a editorial decât a document rece, tehnic, bazat pe articole și literă de lege. Nevoia procurorului de contextualizare a dus la fraze de genul acesta:
- „De altfel, în ultima perioadă, în politica românească a apărut o practică potrivit căreia oamenii potent financiar pot accede cu ușurință în funcții de demnitate publică alese, fiind promovaţi de conducerile partidelor politice cu scopul direct şi nemijlocit de a asigura finanțarea ilegală a partidelor în campaniile electorale. În acest context, în condițiile în care legea partidelor politice şi legile electorale care s-au succedat stabilesc in mod expres modul de finanţare a partidelor şi a campaniilor electorale, acest mecanism fraudulos este de natură a aduce grave prejudicii democrației care presupune ab initio ca persoanele care acced în funcţii de demnitate publică să fie alese de către popor potrivit principiului reprezentativității pe criterii de competenţă profesională si probitate”.
Cătălin Tolontan a fost printre primii jurnaliști care au remarcat că nu e treaba DNA-ului să spună ce „presupune” democrația și „cum să fie alese” persoanele care acced la o demnitate publică, însă a vorbi mai jos de „poliție politică” - cum o face Tolontan, una dintre vocile cele mai credibile ale jurnalismului din România - este o exagerare retorică și un bun pretext pentru toți condamnații care se dau victime politice ale „Binomului” să ceară satisfacție: „V-am zis eu că DNA-ul face poliție politică?”
2. Mult mai gravă mi se pare ultima interdicție pe care a cerut-o DNA-ul, girată de judecătorul care a aprobat controlul judiciar și setul de obligații care decurg din această calitate:
- „(inculpatul, n.n.) să nu facă declaraţii în mass-media referitoare la obiectul cauzei sau aprecieri la adresa procurorilor care instrumentează cauza, la celelalte persoane cercetate în cauză, precum şi la martorii audiaţi în cauză”.
Mi se pare mult mai gravă, pentru că a ajuns să ni se pară un lucru firesc.
Această interdicție nu apare prima dată în acest dosar. Am mai văzut-o și în alte dosare cu politicieni, la Dan Diaconescu, la Elena Udrea, ultima oară la Lia Olguța Vasilescu, primărița Craiovei.
Să interzici unui om să vorbească în România este neconstituțional, indiferent de situație:
Constituția României, Articolul 30
- (1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
- (2) Cenzura de orice fel este interzisă.
Am întrebat-o pe doamna Raluca Prună, ministrul Justiției, la emisiunea „În fața ta”, de la Digi24, dacă este de acord cu această interdicție pe care procurorii o cer în diverse dosare. „Cu riscul de a supăra multă lume”, doamna ministru mi-a răspuns că da, este de acord. Justificarea este că, astfel, inculpații pot transmite mesaje publice care pot influența martori din dosar.
Am încercat să aflu care este temeiul juridic care poate să violeze, chiar și pentru o perioadă, libertatea de exprimare, pe care Constituția României o găsește „inviolabilă”. Ce lege poate fi mai tare decât legea fundamentală, astfel încât unei persoane să-i cenzurezi opinia?
Repet, e vorba de dreptul persoanei de a vorbi despre propriul dosar în public, nu despre celelalte interdicții, cum ar fi interdicția de a părăsi țara sau de a se întâlni cu martori sau cu alți inculpați, care pot avea o justificare și o acoperire legală.
Din fericire, așa cum am spus la începutul acestui articol, Curtea Supremă a corectat din nou acest abuz. Tăria unei democrații se vede atunci când sistemul de checks and balances funcționează în scopul corectării unor erori, în interesul cetățeanului.
Poate unora li se va părea puțin sau neimportant și vor zice: Ia să mai tacă toți borfașii ăștia, că oricum toată ziua sunt la televizor.
Ca în atâtea rânduri, nu ne gândim că ni se poate întâmpla și nouă. „Libertatea de exprimare” este un drept fundamental al nostru, al tuturor. Dacă azi acceptăm să cedăm din drepturi civile în scopul mult mai înalt al luptei anticorupție, mâine ne vom trezi că ne vom pune între paranteze și alte libertăți „inviolabile”.
Dorința procurorilor de a-i face pe inculpați să tacă are o justificare obiectivă: sunt oameni politici care și-au transformat televiziunile în tribunale alternative, în care vorbesc de dimineața până seara doar avocații lor; lupta pare, de aceea, inegală. Tocmai de aceea, argumentele acuzării, în sala de judecată, trebuie să fie solide și limpezi ca cristalul. Sincope precum cele de mai sus slăbesc încrederea publicului în Justiție și eroizează indivizi care merg cu toții pe o singură carte: cea a „victimei politice” care vrea să câștige la tribunalul poporului telespectator.
PS. Cine a urmărit ce am scris în ultimii ani știe că îl consider pe Victor Ponta un pericol la adresa democrației și un autor moral al proliferării limbajului urii în România. Orice intervenție publică a acestui om este o insultă la adresa bunului simț, orice postare pe Facebook este o mostră de extremism. Victor Ponta este reprezentantul perfect al haterilor fără gramatică și fără discernământ care inundă forumurile publicațiilor online. Cu toate astea, voi susține dreptul lui Victor Ponta să vorbească, pentru că e dreptul lui, cum este al nostru. Chiar dacă după aceea voi schimba canalul.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
In fine v-ati convins si voi ca unele "doamne" de la varful justitiei romanesti ar avea nevoie de tratament medical (NU spun pt ce!), nu de functii , dar imi stergeti opinia de fiecare data ! Ma intreb DE CE am mai facut Revolutia daca revenim nu subtil ci chiar fatis la ideologia si practicile anilor "50 implementate de rusi , culmea acum spuse la Tv de demnitari chiar IN NUMELE democratiei ! Este absolut incredibil ce se intampla ! Chiar "oameni de dreapta" de aici s-ar bucura sa-l vada pe Ponta , pe singurul liberal Tariceanu si pe altii ca ei, bagati la puscarie fara dovezi , dar vezi-Doamne , sa nu li se ia dreptul la "aparare" publica ! Bine ca si exprimarea aia e mai mult o bucurie sadica de a-i vedea ca se chinuie ! :))))
Repet, este necesară o nuanțare, o interpretare a legii, iar în situația de față cred că nu putem înțelege de ce s-a cerut așa ceva și nici nu ni se pot da toate informațiile necesare, ele fiind - probabil - probe în dosar. Cât despre hotărârea curții supreme ... am mai văzut hotărâri politico-ciudate, nu ar fi prima dată!
Scuze dacă greșesc!
Libertatea cuvantului este fundamentala si nimeni si nimic nu poate interzice acest lucru.
Institutiile de forta ale statului (Procuratura, Armata, Politie, Servicii secrete, etc) sunt prin definitie nedemocratice; ca atare, tendinta lor este de a incalca democratia societatii civile, cu sau fara rea intentie. Tocmai de aceea Parlamentul, Judecatorii si presa libera trebuie sa apere cetatenii de tendinta naturala a acestor institutii de forta de a incalca drepturile si libertatile individuale.
Nu uita ca in tarile cu regimuri dictatoriale sau autoritare, ingradirea drepturilor cetatenilor nu se poate face decat cu complicitatea institutiilor de forta ale statului respectiv; in aceste tari, Parlamentul si judecatorii sunt fara nicio putere, iar presa libera este fie inexistenta fie in puscarii. Un regim politic nu poate ajunge sa fie o dictatura decat cu ajutorul institutiilor de forta ale statului.
Evident ca in 2016, Armata Romana, membra NATO, arata cu totul altfel; varsta tanara te impiedica sa stii adevarul; dar, daca citesti putina istorie, ai sa afli ca armata este o institutie de forta atat in tarile civilizate (dar in slujba civililor si sub control parlamentar), cat si in tarile de dictatura (unde executa orbeste ordinele dictatorilor: executii, torturi, asasinate in masa, etc.).
Chiar daca nu ai trait ca adult anii comunismului, lectura unei carti de istorie te va ajuta sa intelegi ceea ce incerc sa spun.
Parlamentul Romaniei, asa cum il consideri tu ca fiind de proasta calitate, este deocamdata singura ta garantie ca traim inca in libertate. Iar abuzurile institutiilor de forta (arestarile facute de DNA in miez de noapte ca pe vremea lui Stalin, politisti sau jandarmi care brutalizeaza cetatenii, judecatori care se declara deschis ca tin partea procurorilor-vezi declaratiile abominabile ale fostei sefe a ICCJ, madam Lidia Stanciu, etc) sunt posibile tocmai datorita lasitatii parlamentarilor; care parlamentari, in loc sa modifice legile care inca permit statului sa-si puna cizma pe gatul cetatenilor, tac si devin complici morali la numeroasele incalcari ale drepturilor omului care sunt inca prezente, din pacate, in Romania.
Iar in ceea ce priveste presa, iti amintesc respectuos ca pe vremea cand Basescu isi facea amanta ministreasa si isi imbogatea familia si toate neamurile si acolitii politici, doar A3 a cutezat sa dezvaluie aceste nemernicii, platind foarte scump curajul de a lupta cu mafiotii marinarului analfabet...
2.Singurul politician adevarat pe care l-a avut Romania dupa '89 a fost,in opinia mea,SENIORUL CORNELIU COPOSU
3.Acum m-am lamurit cine sunteti si imi permit in acest ultim raspus sa va rog sa ganditi cu mintea d-voastra nu cu a lui Gadea,Tudor,Badea,Ciuvica,etc
PNTCD, singurul partid ADEVARAT care l-a avut Romania dupa Revolutie, a fost distrus de propaganda abila si ticaloasa a liderilor PD, Roman si Basescu.
Pot sa-ti povestesc multe despre Senior, daca vrei sa inveti ceva politica....
Spre deosebire de tine, eu nu urasc presa care nu reflecta opiniile mele, ci sunt adeptul ideii ca TOATA presa trebuie sa existe libera si necenzurata, chiar daca, in opinia mea, doar trustul Intact imi reflecta opiniile mele politice si sociale.
NB. Pe vremea cand Conventia Democrata era la putere, Remus Opris m-a invitat sa ma alatur guvernului CDR, in Ministerul Sanatatii; am preferat sa raman un simplu membru de partid.
NB2. Chestia cu "m-am lamurit cine sunteti" arata incapacitatea ta de a accepta opinii care difera de ale tale. Spre deosebire de tine, eu te consider doar un partener de polemica si nu ma deranjeaza deloc ideile tale, chiar daca le consider infantile...
2. Parlamentul Romaniei, chiar populat de multe persoane de proasta caliatate, iti garanteaza libertatea si democratia; nu exista alta institutie a statului care sa te apare de dictatura;
3. E dreptul tau sa il placi pe Basescu; eu insa il dispretuiesc pe presedintele dansator de la petrecerile tiganilor si interlopilor ; daca ai fi trait ca adult pe vremea comunistilor, ai fi stiut ca nu puteai fi reprezentant al statului roman in strainatate, precum Base la Anvers, decat daca erai ofiter de securitate .