Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De patru ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Monogamia în serie: obiceiul respectabil al zilelor noastre

monogamy - getty

Foto Guliver/Getty Images

Nu prea mai crede nimeni în veșnicie, poate doar la sat, acolo unde zice poetul că s-a născut ea. Mai ales în cuplu, veșnicia a ajuns să fie doar o ipoteză, o prezumție, chiar dacă mai toți idealiștii se aliniază la startul căsniciei cu ambiția de încheia întregul maraton. Statistic, numărul noilor familii scade, iar mai mult de jumătate dintre căsnicii se încheie cu un divorț, în societățile urbane dezvoltate. 

Oamenii de știință ne explică faptul că doar puține alte mamifere trăiesc în monogamie. Până și în cele mai dogmatice colțuri ale lumii, oamenii încep să se obișnuiască cu ideea că pot avea mai mult de un singur partener într-o viață. Veșnicia cuplurilor în armonie, obiectiv prea dificil de atins, să fim drepți, se transformă ori în veșnicia frustrărilor în cuplu, ori în veșnicia căutării partenerului ideal.

Adică monogamie în serie.

Serial monogamy, îmi place cum sună în engleză, este trendul respectabil al zilelor noastre. Este doar o convenție, o construcție socială, însă pare că face parte din firea lucrurilor. Se mai numește Teoria Compromisului Masculin, pentru că egalizează șansele de reproducere ale tuturor bărbaților. În fond, este o ideologie care ne ilustrează viața ca pe o axă cronologică, marcată cu segmente de timp, alocate anumitor parteneri. Câtă vreme intervalele reprezentate de parteneri consecutivi nu se suprapun, moralitatea individului nu poate fi contestată, indiferent până la urmă de numărul partenerilor. În trecut, numărul partenerilor era mult mai relevant, respectiv cu cât era mai mare, cu atât imaginea moralității individului avea de pierdut. Acum, obiceiul de a relaționa cu partenerii romantici în serie (important este să nu fie în paralel), este perfect acceptabil și definește norma de moralitate

Contractual, respectiv etic, relația de tip serial monogamy înseamnă o promisiune de fidelitate între parteneri, aplicată pe perioada strict delimitată ca fiind cuprinzătoare a relației. Începutul relației este clar, multe cupluri chiar îl celebrează, iar unele femei primesc cadouri cu aceste ocazii. Finalul este deseori discutabil, însă la final oricum nu mai contează. Conținutul de fidelitate al unei relații nu mai este prea relevant, după încheierea ei. El este util doar în calitate de combustibil pe motorul unei relații funcționale.

Fidelitatea, ca orice concept, este mai complicat de definit, însă expresia ei sexuală este cea care este îndeosebi interzisă în relațiile monogame. Unii includ aici, democratic sau nu, săruturile, flirturile, sau mesajele pe whatsapp, generând discuții infinite, nervi si suferință. Cei mai mulți greșesc, considerând că există o definiție standard a fidelității, universal împărtășită, iar presupunerea le este deseori infirmată de înțelegerea diferită a aceluiași concept, chiar de către propriul partener. Cei care nu sunt capabili să discute în cuplu aceste detalii, sperând doar într-o compatibilitate miraculoasă, sunt deseori dezamăgiți de rezultate. 

Exclusivitatea sexuală a fost considerată mult timp motorul relațiilor lungi si funcționale, acele relații veșnice, de o viață. Această calitate intrinsecă a relației era esențial de menținut, sau măcar de pretins. Derapajele de conduită, prostituatele sau amantlâcurile erau mai ușor digerate decât conceptul deschis al monogamiei în serie. 

Astăzi, diluarea sentimentului de proprietate asupra partenerului, cauzată de acceptarea generală a ideologiei monogamiei în serie, frustrează o mulțime de indivizi, cu pretenții demodate de exclusivitate veșnică. Unicitatea căutată de unii trebuie descoperită în alte atribute ale relației, întrucât monogamia în serie contrazice conceptual exclusivitatea.

Unele relații monogame se întrerup, apoi sunt reluate. În acest caz, unii parteneri revin alternativ pe graficul cronologic, continuând relația începută cu mai mult timp în urmă. Totuși, în pauza creată, partenerii sunt liberi să se împerecheze cu cine vor, chiar dacă întreruperea relației a durat un deceniu sau un weekend. Nu mai eram împreună!  - este explicația suficientă pentru aventurile din perioada de întrerupere. Întrucât, pe axa cronologică a vieții, pretindem că putem tăia cu foarfeca, cu precizie croitorească, momentele despărțirilor, fie ele și temporare, ajungem să judecăm diferit escapadele partenerilor, în funcție de momentul lor. Cele din pauze, deși la fel de dureroase și oricum rareori mărturisite, trebuie acceptate ca inerente. În acest caz, manualul monogamiei în serie sugerează eronat că, după astfel de pauze, relațiile pot continua neafectate și pot funcționa la fel de bine ca înainte.

Una dintre cele mai evidente consecințe ale monogamiei în serie este comparația inevitabilă între foștii parteneri. Fiecare monogam în serie are o listă de ecși. Vrând-nevrând mintea noastră întocmește clasamente de parteneri, după nivelul de emoții, senzații și experiențe, furnizat de fiecare. Unii consideră altfel de gânduri nocive pentru relația în curs și încearcă, în zadar, să nu facă analogii între trecut și prezent. Alții se străduiesc să nu repete experiențele trecute cu noii parteneri, tocmai pentru a-i proteja pe aceștia de emoțiile negative corespunzătoare. Dar alții repetă întocmai ritualurile care au funcționat în trecut, tocmai pentru că ele au fost eficiente, iar scopul este mai ușor de atins. Foștii reprezintă mereu un factor de stres pentru adepții monogamiei în serie, întrucât ei, fiind deja înscriși pe axa cronologică, dau senzația că pot reveni acolo cu mai multă ușurință decât alții.

Desigur, monogamia în serie este doar unul dintre trendurile actuale, poate cel mai popular în lumea vestică si umanistă la care aspirăm, dar în nici un caz singurul. Există oameni care evită să se implice în relații și preferă statutul single, dar există și indivizi adulterini, bigami, poligami sau swingeri. Am citit că în Finlanda ai trei variante de a-ți petrece vacanța: cu soția, singur sau cu soția unui prieten. Dar dacă pentru majoritatea formelor de expresie, se vor găsi câte unii care să strâmbe din nas, la monogamia în serie nu comentează nimeni. Ea este ideologia politically correct actuală.

Monogamia în serie, în forma pe care majoritatea noastră o trăim, înseamnă în primul rând asumarea relației curente.  Sunt într-o relație, înseamnă că relația mea a început, că ea promite și solicită o formă de loialitate, și că ea se va încheia, cel mai probabil, urmând să fie înlocuită de o alta. Foarte mulți monogami în serie nu își acceptă acest statut, amăgindu-se că monogamia în serie, pe care o practică de-o viață, este doar un pas intermediar și necesar, în scopul identificării partenerului veșnic. În general, ultimul partener devine cel veșnic.

Monogamia în serie este consecința firească a faptului că, în secolul 21, veșnicia în cuplu și-a demonstrat limitele ei.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nu prea pot exista relații veșnice... asta nu prea poate înțelege lumea.
    În trecut au fost persoane care au avut doar un singur partener, pt că atunci datorită lipsei metodelor atriconceptionale, nu prea aveau loc contacte sexuale înaintea căsătoriei, ca nu cumva femeia să rămână însărcinată, iar bărbatul să nu o mai ia de nevastă, și apoi femeia să crească singură copilul. Și atunci după ce s-au căsătorit, au rămas cu un singur partener.

    Însă acum trăind în "era" metodelor anticonceptionale, situația s-a schimbat, oamenii se căsătoresc mai târziu, și astfel se ajunge și la monogamie în serie.

    În al doilea rând, după un anumit timp, în relație intervine monotonia în activitatea sexuală, iar acest lucru induce dorința de a avea noi experiențe.
    Însă dorința de varietate sexuală este o dorință cât se poate de normală și naturală. Sexualitatea este ca și alimentația, necesită diversificare... așa cum nu mâncăm doar o singură mâncare, tot așa nu putem face sex doar cu o singură persoană toată viață, dar din păcate lumea e prea încuiată la minte ca să priceapă acest lucru.
    Iar această dorință de diversificare duce la 2 lucruri: ori monogamie în serie, ori poligamie. Dar din moment ce poligamia este interzisă de societatea asta cre(ș)tină, care impună monogamia, care până la urmă nu este naturala, astfel se ajunge la monogamie în serie.
    Deci, monogamia asta pe vecie este doar o iluzie, o poveste, care este doar în capul unora.
    În mod normal omul fiind mamifer nu este monogam, așa cum nici 95% din animale mamifere nu sunt monogame.
    Monogamia este doar un mit, și o anomalie, construcție culturală impusă de societate, cultură și religie.
    • Like 0
  • La a câta relație iei prima oară blenoragie? După a câta ți se usucă sufletul? Prin câte familii trebuie să treacă un copil până să ajungă un rebut sufletesc ireparabil? La 80 de ani când te părăsește erecția, mai continui prăjeala de babe în serie?
    • Like 2
    • @ Piri Reis
      Nu te paraseste, ca ai viagra. Si daca ai bani nu continui prajeala cu babe, ci cu pitzipoance de 20. Glorios, nu?
      • Like 3
  • În afară de monogamia în serie, bărbatul modern mai are la dispoziție și poliamoria (polyamory). Credeam că un concept așa de strâmb ca poliamoria nu poate fi depășit, dar m-am înșelat. La fel ca inteligența și bunătatea, răutatea și prostia nu au limite. Monogamia în serie e ultima miorlăială a societății moderne. Cotoii mileniali, plictișiți de abundența de pisicuțe nu mai trebuie să le satisfacă pe toate simultan ci pot să le alinieze pe axa timpului mizând și pe speranța de viață în creștere. Citez liber din Dostoievski: Adevărul adevărat e întotdeauna neverosimil. Ca să faci adevărul verosimil trebuie să amesteci în el puțină minciună. Funcționează și invers, se pare. Ca să faci o minciună credibilă trebuie să bagi un pic de adevăr într-însa. Poliamoria o îmblânzești schimbând montajul din paralel în serie. Și pui și un pic de fidelitate, dar nu prea mult, doar cât e convenabilă. Copii crescuți de mame și tați pasageri după bunul plac al penisului paternal filozof. Dezgustător...
    • Like 4
    • @ Piri Reis
      Parerist check icon
      Dacă as fi femeie, m-aș simți insultat de comentariu. Ce, doar bărbații pot sa fie infideli și sa gândească cu ovarele?
      • Like 2
  • Corina check icon
    „Fidelitatea, ca orice concept, este mai complicat de definit, însă expresia ei sexuală este cea care este îndeosebi interzisă în relațiile monogame.” Ați vrut să scrieți „infidelitatea”. Iar aici „astfel”: „Unii consideră altfel de gânduri nocive pentru relația în curs și încearcă, în zadar, să nu facă analogii între trecut și prezent.”
    • Like 2
  • De la acceptarea divortului (revolutia franceza), monogamia in serie este o problema; sunt unii care o practica accidental, unii care o doresc si o practica sistematic.
    Este greu de interzis, pentru ca sunt si multe accidente. (Nepotriviri, mortalitate etc.)
    A fost si inainte de revolutia franceza. (In caz de moarte a partenerilor; tin minte un caz dintr-o carte de istorie a Angliei; prin sec. XVII, un fermier dintr-o zona mlastinoasa -si deci cu multe boli endemice- a luat vreo 28 de sotii de la munte. Nefiind din zona, -neadaptate- nu rezistau mult timp. Decedau. In Franta lui Lodovic al XIV-lea, femeile traiau -in medie- pina la 28 de ani. Etc.)
    Cred ca nu trebuie sa acuzam casatoria in serie, ci motivele neserioase pentru asa ceva. E un lucru diferit.
    • Like 2
  • Parerist check icon
    In secolul 19 te insura cineva la 17 ani. Între 18-25 turnai copii,
    La 35 mai aveai jumătate din dinți.
    La 36 începeai să-ți căsătoresti copiii și deveneai bunic.
    La 40 o apendicita, o septicemie, o gripa său un abces dentar te lasă văduv(a). Căsătoria dura poate 20 ani, timp în care era presa ocupat ca să mai apuci sa ai și alte relații. Din aia 20 primii 10 fierebeai scutece și ultimii 5 erai o epava.
    Cei care aveau o viata mai buna și mai lunga (gen nobilii) nu dădeai pe dinafara cu monogamia nici atunci.
    Acum căsătoria ar trebui sa dureze 50-60-70 ani. Și faci mai putini copii ai pampers cu unica folosință și prea mult timp liber... .
    • Like 2
    • @ Parerist
      mike mike check icon
      70 de ani ??! 70 de ani sa stati voi insurati nene. Imi dati fiori...
      • Like 0
    • @ mike
      Parerist check icon
      Egzact. Conceptul a fost adoptat și transformat în norma când "pana moartea va va despărți" însemna vreo 20 ani. Acum e dublu, sau triplu.
      Sa zicem ca în secolul 19 îți dădeai seama la 30 ani, când îți venea mintea la cap, ca ești lângă persoana nepotrivita. Strângeai din dinți pana la 36 când începeai să-ți însori odraslele... Și cand scapai de obligații, pac absesul, parastas etc. Problem solved, fără divorț si alte mofturi moderne.
      Acum te trezești la 30 ani ca ai făcut o tâmpenie... Ce-ar trebui sa faci, sa mai aștepți încă 50, pana când vaccinurile și radiațiile de la wifi o dau în sfârșit gata pe scorpie?
      • Like 2


Îți recomandăm

Telemunca

Odată cu răspândirea noului coronavirus de la o țară la alta, companiile din toată lumea și-au schimbat politica de resurse umane și și-au încurajat angajații să lucreze la distanță pentru a preveni extinderea epidemiei. O decizie care ține de supraviețuirea biologică, dar și de supraviețuirea ca business. (Foto: Guliver/ Getty Images)

Citește mai mult

Recul

Povestea Recul începe în 2015, când regizorul Vlad Dragomirescu și actorul Bogdan Untilă și-au propus să creeze un incubator pentru proiecte culturale independente, care să cuprindă două direcții: teatrul de improvizație și teatrul clasic.

Citește mai mult

Alphahead

Vishal Narender și Georgeta Brehoi, soția sa, au venit în România în urmă cu 4 ani, după ce au lucrat în mai multe multinaționale din India, Franța și Irlanda, și au decis să-și investească toate economiile pentru a produce echipamente moto.

Citește mai mult