La început de august, tarifele hoteliere la Mamaia au reușit performanțe de invidiat. Practic, Mamaia a depășit Dubaiul. Mamaia este acum cea mai scumpă stațiune de la Marea Neagră. Nimic din Bulgaria nu poate rivaliza cu perla românească, prea puține resorturi din Turcia sau câteva aroganțe grecești ar putea fi mai scumpe decât Mamaia noastră dragă. Spaniolii sunt mult în urmă. În primul weekend din august un apartament pentru patru persoane în Mamaia era scos la închiriere cu 1400 euro pe două nopți, o cameră de hotel la patru stele, cu mic dejun inclus, 5-600 de euro, un hotel de trei stele în Constanța care în sezonul sănătos la cap costa 48 de euro pe noapte s-a vândut cu 120 de euro pe aceeași noapte. S-au vândut. Gradul de ocupare în Mamaia a fost de 95% (celelalte 5 procente, probabil, au fost reprezentate de cei care au băgat divorț pe drum din cauza aglomerației ori din imposibilitatea găsirii unui loc de parcare sau a celor care din alte motive pur și simplu nu au mai ajuns.)
Și nu, nu acest weekend a fost punctul culminant al sezonului. Acesta va veni săptămâna viitoare când, prin lege, weekendul va avea trei zile.
Cursa către litoral începe, așa cum am scris mai sus, cu o plată serioasă. Sigur, când achită, omul este conștient că serviciile nu fac banii, dar vorba românească „asta este, nu avem altă variantă” lovește din plin sub centură. Urmează drumul. La dus nu e așa groaznic, dar duminică la întors de la Vama Veche până la pod, la Agigea, coșmarul are sute de mii de roți și multe ore.
La Mamaia sunt două etape foarte frustrante. Aceea în care zeci și zeci de minute cauți un loc de parcare si, probabil, cea mai frustrantă etapă este aia în care oamenii se trezesc cu noaptea în cap să ocupe un șezlong cu poziție bună. Este un fel, dacă îmi permiteți, coada de la butelii din februarie de acum 30 de ani, dar pe dos. Urmează partea cea mai penibilă, să lași semn ori om la șezlong atunci când te duci după bere la 15 de lei, un pepene la 8 lei kilogramul sau o limonadă la 20 de lei paharul. După această etapă urmează aia cea mai periculoasă – etapa cancerigenă. Dacă tot ai prins șezlong, dacă tot ai dat câteva sute de euro pentru un weekend, dacă tot ai bătut atâta drum, dacă weekendul are doar două zile, nu ar fi păcat să pleci? Trebuie să stai la plajă toată ziua.
La ora 14:00, la Mamaia, la 35 de grade Celsius si pe o intensitate maximă a radiației solare, plaja geme de turiști. Argumentele sunt foarte simple: dăm cu o cremă cu un factor de protecție solar mai bun, stăm sub umbrele, ne mai băgăm în apă și ne mai răcorim. Aceeași rețetă și pentru copii. Sub soarele lui august. Pe această premisă, oamenii mai degrabă îndură decât se bucură de razele soarelui.
Să nu mai aduc vorba că în România cancerul de piele este pe locul 1 în ceea ce privește incidența, nu? Vă dați seama unde am ajuns? Să plătești câteva sute de euro/weekend la Mamaia pentru o cură de cancer la piele...
Seara, la Mamaia, trebuie să faci ceva. Stațiunea este deja celebră - nu doar în România -pentru cluburile de noapte. De exemplu, din Israel vin turiști special pentru această distracție. Să nu credeți că in Israel nu sunt plaje. Dar dacă nu ai apetit pentru distracție de genul ăsta, singura variantă pe care o ai la dispoziție este o tură de aglomerație japoneză pe bulevarul principal. La Mamaia, în fiecare an calitatea și varietatea serviciilor crește, fără îndoială, dar din păcate tarifele cresc mult mai mult și mult mai repede și pe baze nu tocmai sănătoase economic. În mod normal, după un weekend pe litoralul românesc în august, îți trebuie o săptămână de concediu pentru recuperare psihică.
La Mamaia, în weekend, în august este aproape imposibil să înoți. Atât de mare este aglomerația. Bine, este aproape imosibil să te și îneci...
Un bun prieten de-al meu a făcut stânga-mprejur la propriu. A plecat la Băile Felix, stă la Oradea. La sfert de preț față de litoral. A avut un argument foarte sănătos. „Am copil de patru ani, cum să mă duc cu el la Mamaia??”
Am scris despre Mamaia, dar să nu credeți că celelalte stațiuni au rămas mai prejos, cu mic cu mare dublat, triplat tarifele și da! au vândut tot. Eforie, Venus, Jupiter, chiar și Mangalia au fost pline ochi. Iar Costineștiul... această perlă neagră a litoralului românesc, aceast exemplu perfect de evaziune tolerată de autorități, a fost și el plin. Ba chiar trecând granița, până la Primorsko sau Kiten, la vecinii noștri bulgari, totul a fost plin. Însă la vecinii bulgari, noțiunea de „last minute” a însemnat ceea ce scrie în carte, adică tarife mai mici.
Dar Mamaia este cutia cu sardele a litoralului românesc și, probabil, a Mării Negre. Nu cred să mai fie așa aglomerație undeva în sudul Europei. Este varianta europeană de litoral chinezesc.
Mai țineți minte anul trecut când TVA-ul, generic, în turism, pe tot lanțul de sevicii, a scăzut la 9%? Atunci toată lumea s-a bucurat că vom implementa si noi sistemul all inclusive în masă, că una peste alta tarifele în turism vor scădea. A venit sezonul următor. 2016. Constatăm că s-a întâmplat fix pe dos. Practic, pe litoral, taxele pot fi de 50%, 70%, nu contează, oricum, tarifele în vârf de sezon nu vor avea legătură cu realitatea, ci doar cu cererea. Și indiferent de prețul cerut, în august litoralul românesc va fi plin. Economic vorbind este un mecanism cât se poate de cinstit. Atâta timp cât se dă cât se cere, totul este în regulă.
Turcia nu a făcut bine poporului român iubitor de mare și de soare, a făcut bine hotelierilor iubitori de bani. Dacă criza din Turcia continuă, cu siguranță hotelierii de la Mamaia vor inventa șezlongurile cu etaj. Și le vor vinde. Cu cât vor vrea ei.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
ÎN VECII VECILOR NU MAI MERG LA NOI ! SI CE prost am fost?recunosc,până in 2015 când mergeam la noi !
Mi se face cald, aşa că ies din cort în <beep> goală, să fac o baie în mare. În faţa mea, la nici un metru de intrarea în cort sunt vreo patru puştani şi puştoaice care se tăvalesc prin nisip. Mă uit la ei nedumerit, în timp ce mama lor, o grăsană de vreo 150 kg, strigă la mine vădit supărată, "ALO! ce faceţi?! nu vedeţi că aici avem copii?" Îmi vine să-i răspund, - "Ba da doamnă, am observat, şi să ştiţi că mie îmi plac tocmai copiii!".
Familii întregi de bugetari şi copiii lor în Vama Veche! Mă gândesc să le zic, măi neaveniţior, unde vă credeţi, în Venus? Dar mă abţin, căci lângă ea sunt doi bărbaţi cu tunsoare de poliţist.
Data viitoare o să-mi îmi iau cu mine un semn pe care scrie "Nenea care te invaţă să Fumezi" şi câteva reviste d-alea deocheate, made în Danemarca pe care le voi aşeza strategic la intrarea în cort. Poate aşa ceva âi vor ţine la distanţă ; -)
Am tras concluzia că, unii români, mai ales bucureştenii, sunt oameni bogaţi. Se pare că unii români âşi permit să cheltuie la mare aproape la fel -dacă nu mai mult- decât âşi pot permite să dea occidentalii pe o vacanţă scurtă.
Am întrebat, de curiozitate, câteva cunoştiinte care sunt angajaţi la privat - dacă şi-ar putea permite şi ei să cheltuie atâţia bani pe o vacanţă scurtă? Ştiam răspunsul, dar a trebuit să-mi fac datoria şi să întreb.
Răspunsul a fost scurt, aproape indignat, "Glumeşti?! noi deabia ne putem permite să ne achităm cheltuielile lunare cu întreţinerea şi mâncarea, darmite să cheltuim sute de euro pe cazare prin hotelurile de la mare!"
Articolul ăsta e bine documentat, însă lipseşte şi o analiză al consumatorilor de servicii care sunt descrise în articol. De unde au astfel de bani oamenii care âşi pot permite astfel de cheltuieli? Unde lucrează oamenii ăştia şi ce fel de salarii au de-şi pot permite să cheltuie astfel de sume doar pentru o scurtă vacanţă de vară?
De departe, se poate observa cu uşurinţă că Aristocraţia Bugetară a întrecut cu mult puterea de cumpărare a oamenilor care [încă] mai lucrează în privat. Sigur, litoralul românesc are numai atâtea locuri de cazare, care bineînţeles că sunt limitate - este normal să funcţioneaze principiul de cerere şi ofertă. Însă, ceea ce nu este normal, este că cei care sunt deserviţi sunt aproape în exclusivitate proveniţi din Aristocraţia Bugetară - adică cei angajaţi la stat şi care dispun de venituri cu mult peste veniturile oamenilor care lucrează în privat.
Concluzia? Sistemul actual este o anomalie, o batjocură la adresa celor care încă mai muncesc în privat şi plătesc taxe pentru a susţine cheltuielile cu salarizarea Aristocraţiei Bugetare.
Problema e ca pretul in low season trebuie sa fie de maxim 30 de euro pe noapte iar vara sa tripleze pretul daca vor.