Foto: Alberto Groșescu
Recunosc, duminica pentru mine înseamnă cu totul altceva decât verificat gradele din Piața Universității, săritul peste mormanele de zăpadă sau, mai nou, marșuri către Guvern. De obicei, dorm mai mult, iar dacă mai prind puțin slujba de duminică, merg să-i destăinui Creatorului problemele din cursul săptămânii și să-i spun cât de recunoscător îi sunt că am trecut-o și de data asta cu bine. Apoi fie merg la film, fie îmi pregătesc hainele pentru o nouă săptămână de muncă.
Dar de data aceasta nu. De câteva săptămâni, deși afară este un ger năprasnic, atmosfera s-a reîncălzit. Ceva mocnește în societatea marilor orașe. Lumea stă ca pe ghimpi, după ce a aflat că o mână de privilegiați și-ar da niște legi și ordonanțe în interes personal. Apoi am văzut pe internet și la televizor mult tapaj pe seama faptului că s-ar mai primi și bani pentru cei fără astâmpăr, iar dacă mai ai și un câine pe „persoană fizică" ai primi și mai mulți bani. Intrigat de aceste afirmații, mi-am încărcat telefonul să filmez tentativele de mituire ale lui Grivei și am purces către Piață. A durat ceva timp, căci metroul circulă mai greu duminică. Am simțit că protestul va fi masiv deoarece peronul de la Piața Victoriei era plin. Primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns a fost să văd dacă nu cumva bătrânul acela cu riduri adânci căruia toți îi zic Soroș e în Piață să plaseze sub zgarda lui Grivei dolarii câștigați speculativ la bursă. Nu l-am zărit. Am văzut, în schimb, altceva. Oameni de toate vârstele, părinți cu copii pe umeri, tineri ținându-se de mână și chiar bătrâni „frumoși și liberi”, care nu-i urăsc pe tinerii omonimi. Pe ei am insistat să-i întreb ce caută în Piață. „Când unii încep să-și facă de cap în țară, ceilalți trebuie să le pună frână”. „Cât ați primit până acum pentru câine? - Banii s-au terminat tocmai la mine (râzând)”.
Marșul
Toată lumea a ocupat strada cu direcția către Unirii – Parlament – CNA – Avocatul Poporului – Universității – Guvern. Numărul crește de la intersecție la intersecție și din ce în ce mai mulți oameni se alătură. Intersecțiile sunt pline, strada geme de protestatari. Cauza e bine definită, nimănui nu-i place atunci când politicienii își fac de cap și, contrar așteptărilor, cu cât este mai frig, cu atât lumea este mai hotărâtă. Ce e acest fenomen bizar? Să-i spunem democrație.
Merită să-ți dârdâie genunchii în frig pentru asta? Se pare că frigul întărește atât trupul, cât și spiritul. Oamenii ăștia sunt hotărâți și nu vor da înapoi, mi-am spus.
Mingea e acum la premierul Grindeanu
Mingea e la prim-ministru, în semnătura căruia stau cele 2 ordonanțe. Oare dl. Sorin Grindeanu al cui premier își dorește să fie? Al unui singur om sau al tuturor românilor? Îmi pare că oamenii care ies în stradă, cu cât sunt mai sfidați, cu atât sunt mai mulți. Oare la ce s-or fi așteptat? La capul în pământ? La resemnare?
În loc să stea liniștiți și România să-și vadă cursul normal către prosperitate, iată că oamenii ies în stradă pentru un lucru atât de „banal”. Lumea a ales democratic cu gândul la prosperitate, dar în loc de asta se trezesc cu noi „privilegii” ale unora care, oricum, toată viața au beneficiat de ele. Se pare că România nu mai poate fi guvernată fără aceste ordonanțe și toți ne-am poticnit în ele.
Revin la domnul Grindeanu: oare al cui „om” își dorește să fie până la urmă? Pare un om cu bun simț. Este o calitate, însă, în politică, poate fi interpretată ca o slăbiciune. Merită să rămână la infinit ușierul șefului de partid? Sau, dimpotrivă, visează să fie perceput ca o persoană independentă? Își dorește ca strategia de dezvoltare să se faca în Palatul Victoria, nu la sediul din Kiseleff ori Baneasa? Șeful Guvernului României stă drepți la raport în fața cuiva fără drept de crâcnire? Dar pentru asta să fi fost promovat domnul Grindeanu? Doar ca să execute ordine ale șefului?
Șeful Guvernului României trebuie să fie perceput ca o persoană independentă, atât de români, cât și de aliații occidentali. Dl. Grindeanu plătește prețul cel mai scump pentru această poziție. Doar la Emil Boc s-a mai văzut așa. Renunță la independență doar pentru a bifa o rubrică importantă în CV, pentru o poziție temporară. Gândul de a nu fi perceput ca independent îl va măcina. Iar atunci când se va întoarce la Timișoara, se va gândi pentru ce-l va reține țara? Doar pentru aceste ordonanțe nefericite? Că i-a făcut pe români să iasă cu zecile de mii în stradă? Oare antagonizarea societății intră în atribuțiile postului?
Deocamdată, nimeni în stradă nu a rostit numele Grindeanu
S-a protestat contra lui Dragnea, contra lui Iordache, da. Dar în momentul în care dl. premier își va asuma ordonanțele sau răspunderea pe acest subiect, probabil că mulți îi vor cere demisia.
Deocamdată lumea nu i-o cere, semn că încă are încredere în potențialul său de independență. Lumea își dorește să nu-și dea semnătura pe cele 2 ordonanțe de urgență, atâta tot.
Bine pentru calmarea societății și pentru statul de drept ar fi să nu semneze. Lumea e trează, e gata să apere cu îndârjire statul de drept, justiția și crede în valorile democratice. Românii au învățat să spună NU. Depinde doar de dl. premier să decidă cum va rămâne în mentalul #colectiv: premierul lui Șefu’ sau al cetățenilor?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Dl. Grindeanu ar trebui sa fie premierul Romaniai.
Insa Romania nu e reprezentata doar de zecile de mii de manifestanti, ci si de cei care au o opinie exact contrara, adica si de cei care vor sa existe o lege a gratierii si amnistiei, exact cum exista in legialatia tuturor natiunilor civilizate.
O dovada de bun simt este si ca Premierul nu si-a incitat simpatizantii PSD ( mult mai numerosi decat actualii protestatari, conform rezultatului recentelor alegeri ) sa iasa in strada pentru a sprijini politica guvernamentala.
Presedintele insa a facut-o.
Pentru mine ramane un mister de ce PSD-ALDE nu au avut abilitatea elementara de a dezbate aceste legi in Parlament, unde detin majoritatea; legislatia penala, plina de paragrafe luate parca din vremurile lui Stalin, a fost declarata ca fiind din buna masura ne-constitutionala chiar de catre CCR.
Guvernantii pot fi insa siguri ca, daca nu era problema legii amnistiei si gratierii, Johannis si suporterii sai fanatizati ar fi gasit altceva pentru a starni proteste de strada.
Iata de ce Guvernul ar trebui sa treaca prin Parlament principalele sale decizii; nici chiar cei mai obtuzi "Johannisti" nu vor putea contesta suveranitatea Parlamentului.
De acum inainte guvernantii trebuie sa se astepte la orice, pentru ca ambitiile de putere ale Presedintelui au devenit de-a dreptul patologice si insatiabile.
Vorbim mai departe de aritmetică, că e un subiect ce ne stresează la circumvoluțiuni. Guvernul actual este dat de reprezentanții a 18% din populație. Și chiar și din ăștia a început să piardă adepți de când cu schizofrenii teleo-dâmbovițene: ”Klaus și Julien e răi, dar Sevil e bună” și ”hai să dă drumul la hoți, că așa suntem noi toți”. Deci pentru ce popor guvernează? Restul de 82% ai cui sunt? Sau dacă mai mult de jumate din ei n-au ieșit la vot trebuie să ia de bune teleormanizarea țării?
Cat timp nici eu si, banuiesc, nici Dvs nu stim care au fost ratiunile ce au stat la baza refuzului Presedintelui de a o nominaliza pe doamna Sevil, putem specula orice, inclusiv reaua credinta a D-lui Johannis.