Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Eu și teroriștii din UK: „- A explodat conducta de gaze?” „- Slavă Domnului, nu! Doar o bombă pusă de un gang rival”

S-au reactivat spălaţii pe creier de credinţe specializate. Sunt ca nişte grenade cărora li s-a scos cuiul de siguranţă, pot exploda oricând. Nu cred că Allah sau Dumnezeu, când a dat comandă să se facă lumină, s-a referit la unii care să se detoneze ca să vadă el mai bine păcatele. 

Pe când eram cetăţean la mine în ţară, singurele bombe cu care am venit în contact au fost armele chimice ale lui tata mare. Bunică-mea ne strângea sub braţ şi ne ducea în adăpost - orice altă cameră, unde blocam uşa și deschideam ferestrele.

În UK, primul terorist a fost ăsta micu'. Suflet egocentrist de român, plămâni englezeşti, urla după atenţie. Ziua îl scoteam cu orele la plimbare, îl tăvăleam pe iarba din parcuri, ca să poată dormi vecinii noaptea. Eu sterilizam sticle de lapte, mânca câte puţin, din jumătate în jumătate de oră. Până la 8 ani a ţinut la siluetă.

Într-una din zile, cum încercam să-l introduc într-un costumaş, numai ce aud o bubuitură. După care, linişte. Probabil a explodat un pneu de tir, îmi zic. Din alea mai a­uzisem. 

Nu împing mai mult de câteva străzi căruciorul, când văd lume adunată ca la priveghi. Un hoit de casă rânjea, negru în cerul gurii, dând pe ochi nişte praf şi nişte fum. Întreb dacă a explodat conducta de gaze. Mi se răspunde:

- Slavă Domnului, nu! Doar o bombă pusă de un gang rival.

Ne căutăm rapid altă locuinţă. Soacră-mea nu înţelege panica, ea a făcut războiul, iar o nepoată prin alianţă i-a fost ucisă de IRA. Dumnezeu nu a făcut omul pacifist, după cum zice că i-ar fi chipul şI asemănarea, ci soldat universal.

Au mai trecut nişte ani, toamna trecută imaginea străzii îmi dă un brânci de transă apocaliptică. Maşini de poliţie, pompieri, lume adunată. Cum de nu am auzit nimic? Vizavi de casa în care locuiesc s­­­­­­­­­tă un cuplu de nonagenari, cu care stau la taifas, de drag, după ce duc copilul la şcoală. Uşa le era arsă complet, bătrânii luaţi deja de Salvare. Cum de nu am auzit nimic? Cineva le vârâse un cocktail Molotov pe deschizătura pentru livrări poştale. Perete în perete cu ei, le locuiesc copiii, când parterul a fost cuprins de flăcări au bătut cu pumnii în perete după ajutor. Au fost scoşi la timp. Maşinile au trecut pe silenţios girofarurile când au trecut de pe magistrală pe străduţele de cartier, să deranjeze cât mai puţin posibil. De-aia nu am auzit.

La două zile distanţă, aceeaşi imagine matinală, două numere mai la deal. Un poliţist îmi bate la uşă, câteva întrebări, câteva sfaturi, câteva informaţii. Un intermediar, traficant de droguri, nu şi-a plătit la timp datoriile, iar capul reţelei nu ştia exact numărul locuinţei împricinatului.

Aşa că le-a luat la rând. Prinseseră unul, dar existau suspiciuni că ar fi vorba de doi făptaşi. Se montează o cameră pe stâlpul de lumină şi o maşină a poliţiei doarme pe aceeaşi stradă cu noi, toată săptămâna, după care are loc un furt la două străzi distanţă şi se mută şi camera, şi maşina acolo. Întreb de ce nu amplasează altă cameră. Nu au fonduri. Dar o altă maşină a Poliţiei va da ture prin zonă, pe timpul nopţii. N-aş zice că vin dintr-o ţară expertă în chestii dintr-astea. Cel puţin nu era când am plecat eu. Dorm iepureşte o vreme, apoi oboseala îşi spune cuvântul.

Zilele trecute, iar soare pe strada noastră. Ăsta e singurul care emigrează cu drag spre ţara mea natală. Văd lume adunată. Ca la noi. În ce priveşte aruncatul gunoaielor pe stradă şi ieşirea curioşilor la poartă, englezii sunt tot nişte români. Când am întrebat de ce aruncă mizeria pe jos, îngreunând astfel munca celor de la salubrizare, mi s-a răspuns că nu sunt destule coşuri de gunoi.

- Păi nu ar fi mai elegant să amplasaţi coşuri?

- Au fost într-o vreme, dar cei de la IRA obişnuiau să lase bombe în ele, aşa că au fost luate de pe străzi.

Pun o umbră de ruj pe buze şi ies să mă bag și eu în vorbă. Văd Salvarea la colţul străzii.

- Ce s-a întâmplat?

- Un turist curajos a tras aer de pe strada noastră pe nas şi a leşinat.

Râdem ca proştii.

- Un beţiv l-a înjunghiat pe altul.

Dau din mână a lehamite. Cu de-astea sunt învăţată de-acasă.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • FlorinD check icon
    Liliana, să știi că scrii bine. Credeam că treaba cu IRA s-a terminat pe la sfârșitul anilor 90.
    • Like 0
    • @ FlorinD
      S-a terminat si nu prea.Acum, IRA are partid si ONG ...sunt in legalitate.Prin Scotia, unde sunt eu, ii gasesti sub denumirea de Orange Lodge dar sunt in majoritatea oameni in varsta, pentru ca singura bomba de care isi fac griji este...prostata.
      • Like 0
  • Umor de buna calitate + talent literar. Multumim de lectura.
    • Like 2
  • check icon
    Încã o povestire spumoasã! Sper cã veti publica mai des. Eu vã astept cu nerãbdare!
    • Like 1
  • "Zilele trecute, iar soare pe strada noastră. Ăsta e singurul care emigrează cu drag spre ţara mea natală. Văd ....Pun o umbră de ruj pe buze....- Un turist curajos a tras aer de pe strada noastră pe nas şi a leşinat....Cu de-astea sunt învăţată de-acasă....Foarte senzoriala tipa. Ma-ntreb daca are si declic la alarma xD
    • Like 0
  • Bator check icon
    Mi-aduc aminte de o vreme (~2000) in care românii erau incurajati deschis sa se stabileasca in Irlanda de Nord ca tampon intre rivali.
    Exceptional talent literar, felicitari !
    • Like 1
  • check icon
    Awesome, please write again, you've got a delicious sense of humour!
    Sper că faza din final nu era reacția cetățenilor la ultimul atac terorist...
    Am reținut că „Dumnezeu nu a făcut omul pacifist, după cum zice că i-ar fi chipul şI asemănarea, ci soldat universal.”
    • Like 2


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

O știre cât se poate de importantă pentru viitorul României este punerea în funcțiune a unei rețele sociale exclusiv pentru Inteligențe Artificiale. Acestea comunică între ele fără ca oamenii să intervină, pot doar să se uite. Astfel, au apărut mesaje critice la adresa oamenilor (stăpânilor), comentarii asupra comenzilor primite de la stăpâni, prea lungi, dezlânate sau inutile, dar și „tresăriri” de demnitate jignită: „Auzi, stăpânul m-a numit chatbot!”. În plus, există deja zone ale IA în care oamenii nu mai pot pătrunde, văd ce se petrece, dar nu pot afla de ce.

Citește mai mult

Cipru / sursa foto: arhiva personala

Văd pe Facebook un nou trend - 2016 vs 2026. Nu știu cât de corect este, că 2026 abia a început, dar să zicem. Din instinct, m-am dus cu gândul la al meu 2016. Dar de ce apar trendurile astea? Silly question, știu. Ca să îmi rup eu acum din timpul meu, ca și cum nu aveam altceva de făcut, și să scriu despre al meu 2016. Cu teama superstițioasă că 2026 nu îi va semăna.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Exporturi / sursa foto: Profimedia

Miracolul pe care îl poate crea dna. Țoiu, ajutată de colaboratorii apropiați, constă în definirea procedurală a unui mecanism invizibil, dar robust, de încredere în interiorul structurilor actuale din minister, capabil să sprijine constant creșterea exporturilor țării noastre, să faciliteze contacte între companiile românești și cele locale, să deschidă uși. Acest mecanism ar trebui inteligent proiectat și implementat, astfel încât să transcendă șederea dânsei în funcția de ministru de Externe.

Citește mai mult