Foto: George Călin/Inquam Photos
Când Corina a plecat de acasă să lucreze în străinătate la începutul anilor ‘90, a lăsat acasă un băiețel și o fetiță. Când a putut veni din nou în țară, șase luni mai târziu, i-a deschis ușa un adolescent cu păr lung și voce groasă, mult mai înalt și mai altfel decât copilul pe care îl îmbrățișase cu o jumătate de an în urmă.
Cât timp fusese plecată, copiii ei se schimbaseră, dar nu doar ei. Sub presiunea dorului, a îndepărtării, a lipsei, toți se schimbaseră.
Nu e ușor să fii singur printre străini și să ai grijă de copiii altcuiva, în timp ce pe ai tăi îi mai vezi doar cu ochii minții și îi auzi doar la telefon. Nu e ușor să mergi pe străzi și să nu te întâlnești niciodată cu un cunoscut. Nu e ușor să simți că rădăcinile tale sunt departe și că ți-e greu să-ți tragi din ele energia care să te poarte peste o nouă zi.
Într-o duminică, a intrat într-o biserică catolică construită în jurul unui copac. Cei de acolo au remarcat de îndată că este străină, iar după slujbă preotul a venit la ea. A început să o întrebe de unde era și cum ajunsese acolo. I-a mai zis că putea să vină în orice zi, nu doar duminica, și, dacă simțea nevoia, putea să vorbească cu el. În scurt timp, mai mulți enoriași au început să se intereseze de soarta sa, iar unii dintre ei au venit să o viziteze la familia la care lucra. Încet, încet, înconjurată de oameni buni, Corina a început să prindă rădăcini și în cer.
Născută ortodoxă, dar educată din copilărie într-un mediu multicultural și multi-confesional, s-a îndreptat treptat înspre catolicism. În țară, a început să meargă împreună cu soțul ei, reformat prin botezul primit la naștere, la biserica catolică din oraș. Acolo au întâlnit un preot care avea obiceiul să îi întrebe după slujbă ce mai fac. Prin el, au început să se implice în acțiunile de voluntariat ale bisericii catolice, iar în cele din urmă s-au convertit la catolicism.
Când Papa Francisc a venit în România, au călătorit sute de kilometri să-l vadă la București. Aflat la Palatul Cotroceni, Papa a vorbit despre românii din străinătate și despre bogăția pe care o aduc în țările în care ajung. „Aduc un omagiu sacrificiului fiilor și fiicelor României care, prin cultura lor, prin patrimoniul valorilor și al muncii lor, îmbogățesc țările în care au imigrat, iar prin roadele efortului lor își ajută familiile rămase în patrie”, a spus Suveranul Pontif. Cuvintele lui au făcut din „acasă” un loc mai mare, în care suferința nimănui nu rămâne nevăzută și efortul nimănui nu rămâne nerecunoscut.
În timpul vizitei sale, străzile orașului au arătat precum locul de întâlnire al unei mari familii, reunite, fără gesturi demonstrative, într-un moment simplu de bucurie.
Corina a ascultat, împreună cu soțul ei, slujba din catedrala Sfântul Iosif în fața Bisericii Albe ortodoxe de pe Calea Victoriei. Împreună cu ei, au fost fiul, nora și copilul lor, toți trei ortodocși.
Cel mic s-a jucat în tufele de lavandă din fața bisericii și le-a adus celor mari, pe palme, miros de liniște. Apoi a fotografiat o buburuză. A mai alergat fericit de colo până colo. Apoi a mângâiat timid un câine roșcovan, nespus de blând cu copiii care veneau să își treacă mâinile prin blana lui.
Vesel nevoie mare, câinele îi privea pe cei mici cu ochi strălucitori: unul căprui și unul albastru.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.