Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

EXCLUSIV. Ministrul Educației: „Există un angajament la Securitate semnat de Mircea Dumitru. Semnătura nu este a mea”

Ministrul Educației, Mircea Dumitru, a declarat, pentru Republica, faptul că la CNSAS există un angajament la Securitate semnat de Mircea Dumitru, dar a precizat că semnătura respectivă nu este a sa.

L-am sunat pe Mircea Dumitru după ce am verificat dacă CNSAS a primit probe noi la dosarul său, știind că, în 2007, îi dăduse verdict de necolaborare. Probele noi pot apărea oricând, confruntând dosare diverse din arhivă. Singurul lucru pe care l-am aflat de la CNSAS este că Mircea Dumitru este verificat din nou, în calitate de ministru, alături de toți ceilalți membri ai Guvernului (deci o investigație de rutină), și că CNSAS nu a terminat investigația. Potrivit lui Ladislau Csendes (preşedinte CNSAS când a fost emisă decizia pentru Mircea Dumitru), revizuirea unei decizii privind colaborarea cu Securitatea se face „doar dacă apar elemente noi”. Csendes a subliniat că azi, în ședința CNSAS, nu s-a luat în discuție o solicitare care să-l vizeze pe Mircea Dumitru, a scris News.ro.

De dimineață, ziarul Adevărul titra că Mircea Dumitru „ar fi semnat un angajament cu Securitatea” în 1980, primind numele de cod Negulescu, iar ziarul Evenimentul Zilei titra, citând „surse credibile”, „Bombă! Ministrul Educației a colaborat cu Securitatea”, menționând că dosarul lui Mircea Dumitru are 11 file, că există un angajament și două note informative.

Mircea Dumitru: „Am văzut angajamentul. Nu e semnat de mine”

În 2007, Mircea Dumitru a fost verificat de CNSAS alături de alți universitari. Colegiul CNSAS l-a chemat la audieri, după ce a descoperit un angajament semnat de Mircea Dumitru.

„Am văzut această adeziune”, îmi povestește ministrul momentul 2007. În fața lui se aflau membrii Colegiului, în frunte cu Ticu Dumitrescu. „Mi-au pus multe întrebări. Am stat o oră”. 

„Nu este scrisul meu”, s-a apărat atunci Mircea Dumitru.

„Haideți atunci să facem o probă”, i-au replicat reprezentanții CNSAS.

„M-au pus să scriu. Am scris. După câteva luni mi-a venit prin poștă verdict de necolaborare”, spune ministrul.

„Adică semnătura era falsă?” întreb. Nu știe și nici n-a fost curios să mai întrebe. Spune că a primit verdictul de necolaborare ca pe o „reparație” și că pentru el cazul a fost atunci închis. „Eu mă știu curat cu mine însumi”.

Dar n-a fost curios să afle ce este cu acel angajament, cum a apărut numele său într-un dosar de colaborator al Securității? Spune că a încercat să pună întrebări, dar cineva din CNSAS i-a retezat-o: „Aici noi punem întrebările...”

Îi mai pun o dată întrebarea pe care i-au pus-o ziariștii și în conferința de presă de la prânz: „Ați avut înainte de 1989 vreun contact cu un ofițer de Securitate? A încercat cineva vreodată să vă racoleze?” Ministrul răspunde că „niciodată” n-a discutat cu vreun securist. Precizează că „prin 1981 sau 1982” a intrat în PCR. Era în anul II de facultate. 

„Și nici atunci nu l-ați întâlnit pe securistul facultății?” Ministrul răspunde că nu.

„Dvs. ați ieșit din țară înainte de 1989? Poate vi s-a cerut să semnați ceva când vi s-a dat pașaportul...”, îl întreb. Răspunde că a fost plecat în RFG, în 1973, când era pionier în clasa a VI-a, și în Bulgaria cu părinții. Prin urmare, nu, nu a semnat nimic.

„Când ați auzit vreodată numele Negulescu?” îi pun ultima întrebare. Spune că astăzi, din presă. Precizează că, în 2007, nu a văzut notele informative despre care se face vorbire azi în presă.

Ministrul promite că-și va face public dosarul de la CNSAS, pentru a arăta că nu are nimic de ascuns.

Angajamentul nu duce la verdict de poliție politică

Problema angajamentelor la Securitate este una deosebit de delicată în dosarele personalităților publice recente. Au existat cazuri în care la CNSAS s-au găsit angajamente semnate în fals, de securistul care nu reușea recrutarea și care încerca să-și justifice producția de colaboratori în fața superiorilor. De asemenea, trebuie precizat că doar angajamentul la Securitate nu este o probă suficient de puternică pentru un verdict de colaborare. El trebuie însoțit de note informative, de dovezi ale colaborării (chitanțe de plată, de exemplu), de caracterizări ale ofițerului de rețea etc.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    sa-i fi spus asta in fata lui iliescu ! poate a venit momentul celor care in '89 aveau maxim 15 ani. poate ca administratorul de scara trebuie sa se schimbe !
    • Like 0
  • Distrugerea carierei profesionale a unui om trebuie aspru pedepsita chiar daca este vorba de ziaristi. In zilele noastre sunt nenumarate cai de a verifica scrisul, perioada din care provine inscrisul inainte de a face public un asemenea caz.
    • Like 0
    • @ Angela Citea
      check icon
      ziceti de ghita ? ceva despre afirmatiile lui ponta ? adica de ce la caserie sa se prezinte numai ziaristii, ca sa plateasca ? poate o desecretizare 100% a dosarelor securitatii statuli comunist ar aduce multe clarificari :) acuma intelegeti de unde inscrisul ?
      • Like 0


Îți recomandăm

Nico si Rafael

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Citește mai mult

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult