EXCLUSIV. Stéphane Brimont, Macquarie Asset Management, care administrează active de 567 de mld. de euro, inclusiv în România: „Angajamentul meu față de investitori este să le ofer investiții sigure. Nu vrem să punem în pericol banii pensionarilor sau pe cei din asigurări. Când riscul este scăzut, tinzi să investești mai mulți bani”

Aproape de jumătatea lunii iunie, când România era ocupată cu numărarea voturilor de la alegerile locale și europarlamentare iar pe agenda publică își făceau loc tot mai mult dezbaterile despre cum va evolua echipa națională la Campionatul European de Fotbal din Germania, la București se afla, într-o vizită discretă, dar oficială, reprezentantul unuia dintre cele mai mari fonduri de investiții la nivel planetar.

Stéphane Brimont este Managing Director și șef al diviziei de active reale pentru Franța și Benelux la Macquarie Asset Management (MAM). În ianuarie 2024, Financial Times scria că Macquarie a ridicat 8 miliarde de euro pentru un fond de investiții destinat infrastructurii critice a Europei (”largest ever such vehicle focused on the continent”). Macquarie Group („Macquarie”) este un grup global de servicii financiare cu sediul în Australia, ce operează pe 34 de piețe din lume, cu peste 20.000 de angajați și gestionează active în valoare de peste 567 de miliarde de euro.

Macquarie este cel mai mare administrator de infrastructură din lume și are peste 100 GW de energie verde proiecte în dezvoltare, construcție sau operațiuni. Portofoliul său de infrastructură în Europa include investiții în infrastructura esențială de distribuție și transport a energiei în România, Marea Britanie, Germania, Finlanda, Spania, Slovacia și Grecia, in infrastructura rutiera, retele de fibra optica,aeroporturi etc.

În 2020, un fond de infrastructură pe termen lung administrat de Macquarie Asset Management a preluat activele Grupului CEZ în România, redenumită EVRYO Group la începutul acestui an. EVRYO deține active de distribuție a energiei electrice, eoliene onshore, solare și hidroelectrice.

La București, Stéphane Brimont s-a întâlnit cu ministrul Energiei, Sebastian Burduja, care posta pe rețelele sociale: „Am început ziua la minister, unde am primit delegația EVRYO POWER, condusă de Stéphane Brimont – Președinte al Consiliului de Supraveghere din partea Macquarie Asset Management (MAM) și Paul-Louis Heyraud – Vicepreședinte global MAM.

MAM deține în România activități de distribuție și producție de energie verde, iar parcul eolian Cogealac – Fântânele, construit în țara noastră, este al treilea cel mai mare parc eolian de pe uscat din Europa.

Am reconfirmat deviza mea la ministerul energiei, aceea de a susține investițiile publice și private în sectorul energetic, cu accent pe energie sigură, accesibilă și verde.

Împreună, sectorul public și mediul privat, putem atinge această trilemă prin care să contribuim la bunăstarea populației și la competitivitatea mediului de afaceri românesc.

În același timp, am transmis top managementului MAM că este crucial să accelereze investițiile în rețele de distribuție și în capacități de stocare. La minister am atras fonduri nerambursabile din PNRR și Fondul pentru Modernizare pe care le punem la bătaie prin apeluri competitive”.

Pe parcursul șederii sale în România, Stéphane Brimont a acceptat să ofere în exclusivitate un interviu platformei Republica. Un gest relativ neobișnuit, întrucât atât Macquarie, cât mai ales reprezentantul său comunică extrem de rar, chiar și în presa de specialitate. Câteva precizări- mărturisesc faptul că atât prezența, cât și deschiderea de a oferi un interviu în România atunci când l-am solicitat m-au contrariat. Foarte important, de asemenea, de menționat- acest articol nu are o componentă advertorială (deși Republica a avut relații comerciale cu EVRYO) și face parte din seria de interviuri pe care platforma noastră încearcă să vi le ofere cu reprezentanți de rangul 1 ai celor mai mari companii sau investitori din România și din lume (un exemplu, aici). Personal, cred că astfel de persoane trebuie să ofere și să primească ocazia de a-și exprima viziunea asupra business-ului, societății, evoluției economiei.

MAM a cumpărat în 2020 activele energetice ale grupului CEZ în România, într-o tranzacție estimată la peste 600 de milioane de euro. Printre acestea se numără parcul eolian Cogealac - Fântânele, al treilea cel mai mare din Europa aflat pe uscat.

În timpul procesului de documentare pentru această întrevedere, persoanele cu care am discutat au avut aceleași întrebări: de ce se află domnul Stéphane Brimont la București? A venit pentru a anunța că Macquarie sunt dispuși să mai aducă niște miliarde în România sau că obosiți de instabilitatea reglementărilor naționale, de lipsa de predictibilitate, pregătesc un exit de pe piața locală?

Iată cele mai importante declarații ale lui Stéphane Brimont- iar ideile sale sunt cu atât mai importante și mai relevante, cu cât au loc în contextul în care piața energiei a ieșit din criza provocată de conflictul armat dintre Rusia și Ucraina și toată Uniunea Europeană (inclusiv România) se pregătește pentru a face „tranziția la energie verde”.

• Ceea ce facem noi, ca firmă de infrastructură, este să strângem bani, de la fonduri de pensii, de la asigurători. Cu acei bani, vom genera randamente, iar după câțiva ani, îi returnăm. Deci, ei ne dau bani, iar noi îi luăm și îi investim într-o afacere pe care o gestionăm sau pentru care avem o echipă de management. Astfel, suntem acționari ai acelei afaceri. Și apoi, în funcție de fond, după 5, 10, 15 ani sau chiar mai mult timp, returnăm banii investitorilor.
• Angajamentul meu față de investitori este să le ofer investiții sigure. Deci, ceea ce caut este o situație în care riscul este scăzut sau îl poți controla. Și când riscul este scăzut, tinzi să investești mai mulți bani.
• Tranziția energetică necesită investiții. Și atunci întrebarea cheie este care sunt investițiile corecte și cum ne asigurăm ca acestea se realizează?
• Așadar, dacă vrei să atragi investitori privați în orice, în special în infrastructură, mai ales într-o perioadă în care se vorbește despre trilioane pentru cheltuieli de capital în infrastructură, trebuie să reduci riscul investiției. Iar asta nu înseamnă că trebuie să fii foarte generos, ci doar să fii constant și stabil.
• De obicei, investim în rețea și în generare. Și aici putem discuta, investim de două ori, de trei ori mai mult. Dar direcția în care ne îndreptăm necesită mai multe investiții în rețea. Și care sunt condițiile pentru ca aceste investiții să se întâmple? Trebuie să avem finanțare, oameni, lanț de aprovizionare.
• Probabil una dintre marile provocări este să oferi predictibilitate și perspectivă strategică pentru ca operatorii privați să poată acționa în consecință.
• Când investești bani într-o rețea sau într-un activ de producție, investești pentru 25, 30, 40 de ani, nu poți schimba totul la fiecare două zile. Iar unele dintre aceste proiecte necesită trei ani pentru a fi pregătite. Deci, nu poți schimba totul de pe-o zi pe alta.
• Dacă ai nevoie de bani privați, e necesară o perspectivă publică. Și e nevoie de oamenii care să aibă discuții transparente și interactive.
• Poți să nu fii de acord cu reglementatorul pentru că nu ești neapărat mereu pe aceeași lungime de undă. Dar trebuie să te asiguri că știi ce vrea să realizeze. Și trebuie să vii cu idei despre cea mai bună modalitate de a realiza asta.
• Cred că România este dispusă să implementeze tranziția energetică și că există un plan național. Problema pe care o aveți este că există întotdeauna tensiuni. Deci, vreți mai multă calitate? Câți bani sunteți dispuși să plătiți pentru asta?
• Dacă investiți mai mulți bani în rețea, veți avea mai multe surse regenerabile. Dacă aveți mai multe surse regenerabile, prețul energiei electrice va scădea. Care este echilibrul între a cheltui mai mult pe rețea și a reduce semnificativ prețul energiei? Aici nu aveți claritate.
• Vedem convergență în reglementare și în modul în care sunt implementate schemele pentru sprijinirea tranziției energetice.
• E nevoie de cineva care să aibă o viziune de ansamblu și să spună: dacă investesc acea sumă de bani, voi obține acea economie, voi realiza tranziția energetică prin decarbonizare, iar asta va avea efecte asupra oamenilor.
• Tranziția energetică necesită investiții și putem vedea care sunt beneficiile asupra prețurilor. Costul de a nu face tranziția energetică este clarificat în numeroase studii care explică ce se poate întâmpla.
• În distribuția de energie trebuie probabil să dublăm investițiile în următorii cinci ani. Motivul pentru care discutăm cu reglementatorul este că, dacă vrem să facem asta, e nevoie de puțină pregătire și trebuie să ne asigurăm că avem un randament decent pentru aceasta. Chiar dacă dublezi investițiile și iei factura totală, vorbim despre un impact suplimentar de 1%. Contrar a ceea ce ar spune oamenii, impactul este destul de limitat.

Interviul pe larg, mai jos:

Dumneavoastră și compania pe care o reprezentați nu sunteți foarte prezenți în media. Simple căutări pe internet aduc puține referințe în acest sens. Care este scopul prezenței dumneavoastră în România și de ce ați acceptat să oferiți acest interviu?

Este vorba de politica de până acum a companiei, dar încercăm să facem puțin mai mult în ceea ce privește prezența în media. Vrem să spunem ce facem și suntem dornici să explicăm acest lucru, dar nu vrem să exagerăm. Iar păstrarea acestui echilibru este destul de dificilă.

De ce nu apar eu personal în media este o altă chestiune. Din perspectiva politicii companiei, încercăm să avem un nivel rezonabil de implicare, să explicăm ce facem. Oamenii nu știu exact cum operăm, care este scopul nostru sau cum gândim. Încercăm să oferim puțină vizibilitate din acest punct de vedere pentru a ne asigura că înțeleg de unde venim, unde ne îndreptăm, care sunt valorile noastre și cum ne raportăm la ele.

Stéphane Brimont, Managing Director și șef al diviziei de active reale pentru Franța și Benelux la Macquarie Asset Management (MAM)

Insist puțin aici: de ce ați ales să ieșiți public în România?

Am investit în România chiar înainte de criză. Ca să fim sinceri, în ultimii doi ani, lumea a fost puțin haotică. Încă este, iar sectorul energiei a fost destul de agitat. Am fost pregătiți să gestionăm situația și am trecut prin criză împreună cu guvernul și toate părțile implicate. Nu era momentul potrivit să ne angajăm în discuții cu nimeni. Nu exista deschidere pentru a discuta planuri pe termen lung. Toată lumea era concentrată pe problemele pe termen scurt. Din fericire, în domeniul energetic, lucrurile încep să devină puțin mai stabile. Așa că probabil acum este un moment mai bun pentru a explica ce și cum facem, iar oamenii au probabil mai multă disponibilitate să asculte. În timpul crizei, toată lumea era concentrată pe ce se va întâmpla mâine dimineață, unde va ajunge prețul energiei în următoarele trei luni. Așadar, nu cred că era cineva foarte interesat să înțeleagă chestiuni pe termen lung în momentul în care a început războiul în Ucraina. Astăzi este diferit.

Ce oportunități ați identificat aici pentru investiții?

Prima dată când ne-am gândit să investim în România a fost când E.ON vindea o parte din afacerea sa de distribuție. Dar am decis să nu mergem până la capăt, iar apoi am analizat și alte oportunități. Când ne gândim la investiții trebuie să înțelegem în ce investim, cadrul de reglementare, modul în care funcționează lucrurile pe piață. Și apoi, odată ce știm sau simțim că înțelegem piața în mod corect, putem lua decizia de a investi.

Așadar, ne-a luat ceva timp până să investim în România, până să ne construim încrederea, iar când s-a întâmplat asta, am investit. În trecut, eu am investit în România prin Engie, așa că aveam ceva experiență. Compania a investit și în regiune. În Grecia, în distribuția de energie electrică, în Slovacia, în distribuția de energie electrică și de gaze. Așadar, trebuie să ai cât mai multe cunoștințe. Nu poți veni și spune că știi totul. Poți avea cunoștințe tehnice și industriale, dar trebuie să înțelegi și ce se întâmplă pe piață și cum funcționează reglementările. Și când ai convingerea, la un moment dat investești.

Ați făcut această evaluare înainte de a investi în România și ați concluzionat că merită să investiți aici. Dacă vă uitați astăzi la contextul integral, cum vedeți situația? Este mai bine acum decât atunci sau lucrurile par să se înrăutățească din diverse motive?

Nu este nici mai bine, nici mai rău. Adevărul este că această criză pe care am văzut-o în energie este fără precedent. De obicei, când te gândești la propria investiție, știi că există un risc cât de mic, un pic de volatilitate. Dar ceea ce am experimentat a fost o creștere a prețului energiei electrice de 10-12 ori. Nu poți trage nicio concluzie dintr-o situație atât de diferită de ceea ce știai. Așadar, nu poți spune că experiența pe care am avut-o în timpul crizei ar justifica o schimbare asupra perspectivei pieței românești. A fost fără precedent și a trebuit să ne confruntăm cu asta. Guvernul a trebuit să se confrunte cu asta, noi a trebuit să găsim soluții. Acum lucrurile s-au stabilizat și suntem din nou într-o situație normală, ne ocupăm de reglementatori și de miniștri.

Așadar, nu există nicio diferență între situația de acum și cea din urmă cu 2 ani. A fost greu. Pentru toată lumea, pentru fiecare țară. Acum situația este mai stabilă și avem o investiție care merge bine.

Deci nu putem spune că riscul a crescut puțin în România?

Nu, riscul a crescut puțin peste tot în Europa. Ratele dobânzilor au crescut, costul lichidității a crescut. Așadar, riscul este mai mare decât la nivel global. Și nu cred că există o diferență semnificativă în ceea ce privește România. Sunt nuanțe, dar România nu este o piață diferită.

Mediul de afaceri în general reproșează schimbările care se fac tot timpul. România nu pare să fie un cadru stabil și coerent pentru a lucra. Și nu este vorba doar despre energie. Oamenii se plâng că România nu este foarte stabilă din multe puncte de vedere, începând cu legislația.

Experiența noastră este în principal în domeniul energiei și mi-ar fi greu să comentez orice altceva din afara acestei zone. 

Experiența mea spune că atunci când intri într-o lume în care prețul energiei electrice a crescut de 10 ori, orice fundament pe care îl aveai înainte dispare. Nicio țară nu poate accepta ca prețul energiei să crească de 10 ori. Nicio industrie nu poate rezista impactului unei asemenea creșteri. Așa că știi că trebuie să faci ceva. Așadar, în ceea ce privește energia a existat volatilitate în toată Europa. Dar la final, toată lumea a ajuns aici și afacerile merg bine.

Costul energiei a fost acoperit de guvern prin plafonare și acum suntem bine. Drumul a fost complicat, dar a fost complicat peste tot. Și în Slovacia, și în Germania, și în Franța.

Ați menționat înainte că ați fost în România și ați lucrat aici. Ce părere aveți, suntem pe drumul cel bun, vedeți o evoluție, diferențe față atunci?

Cred că există o convergență. Aveți un cadru global paneuropean și reglementatori în fiecare țară, care comunică. Iar ei încearcă să stabilească reguli care să se aplice consistent în toate țările. Așadar, vedem convergență în reglementare și în modul în care sunt implementate schemele pentru sprijinirea tranziției energetice. În ceea ce privește dificultățile există un drum clar, chiar dacă nu toată lumea este încă la același nivel. Dar există convergență, oamenii se uită unul la altul și învață. Maturitatea reglementărilor merge clar în direcția bună și- în același timp- începe să existe o înțelegere mai bună la nivelul UE referitor la faptul că modul de a gândi reglementările trebuie să fie același, dar că problemele cu care se confruntă fiecare țară sunt diferite și că există particularități care trebuie luate în considerare. În trecut, exista pe de o parte opinia că fiecare soluție ar trebui concepută la nivel local, iar pe de altă parte că un cadru paneuropean ar rezolva totul.

Astfel, discuția pe care o avem astăzi cu reglementatorul este foarte diferită de discuția pe care o aveam acum 15 ani, iar asta se întâmplă peste tot în Europa.

Care sunt cele mai importante trei-patru provocări pe piața din România?

Subiectul principal este tranziția energetică și toată lumea este de acord că acesta este un subiect important. Iar tranziția energetică necesită investiții în rețea, în producție. Și atunci, întrebarea cheie este care sunt investițiile corecte și cum ne asigurăm ca se realizează?

De obicei, investim în rețea și în generare. Și aici putem discuta, investim de două ori, de trei ori mai mult. Dar direcția în care ne îndreptăm necesită mai multe investiții în rețea. Și care sunt condițiile pentru ca aceste investiții să se întâmple? Trebuie să avem finanțare, oameni, lanț de aprovizionare. Pentru problemele cheie legate de rețea, și în general vedem asta peste tot, să ne asigurăm că reglementările oferă stimulentele potrivite pentru a investi mai mulți bani. De asemenea, să ai suficientă predictibilitate pentru a te putea pregăti. Nu poți pur și simplu să dublezi investiția de la un an la altul. 

E nevoie să angajezi oameni. Iar pentru asta e nevoie să-i instruiești. Unele dintre locurile de muncă nu suficient de atractive pe cât ar trebui. Așadar, trebuie să convingi oamenii să aleagă aceste locuri de muncă, deoarece oferă oportunități excelente pe termen lung.

Prin urmare, probabil una dintre marile provocări este să oferi vizibilitate și perspectivă strategică pentru ca operatorii privați să poată acționa în consecință. Acest lucru este valabil pentru rețea, pentru generare și pentru tot ceea ce este legat de electrificare. Dacă vrei mai multe surse regenerabile, ai nevoie de mai multe baterii. Dar dacă vrei să investești în baterii, trebuie să înțelegi ce se va întâmpla cu sursele regenerabile. Și dacă vrei să introduci surse regenerabile, trebuie să înțelegi ce se va întâmpla cu rețeaua. Deci trebuie să ai o viziune pe termen lung, coerentă.

Ceea ce nu înseamnă că nu se va schimba puțin, deoarece lumea e în schimbare. Deci, trebuie să ai o strategie pe care să o actualizezi și să fii consecvent. Și trebuie să ții pe toată lumea aliniată. Așadar, dacă ai nevoie de bani privați, ai nevoie de o perspectivă publică. Și de oamenii care să aibă discuții transparente și interactive. Mulți factori de decizie, mulți oameni, cifre mari.

Așadar, aveți nevoie de o strategie publică asumată și transparentă?

Cred că există o strategie. Există dezbatere despre tranziția energetică. Și nu despre faptul dacă ar trebui să facem sau nu tranziția energetică, ci despre baza ei. Ce înseamnă tranziția energetică? Cât de repede ar trebui să trecem de la A la B? Este vorba despre trecerea de la A la B sau de la A la C? Dar cred că există o strategie.

Este însă suficient de specifică? Suficient de stabilă? Acestea sunt întrebările.

Când investești bani într-o rețea sau într-un activ de producție, investești pentru 25, 30, 40 de ani, nu poți schimba totul la fiecare două zile. Iar unele dintre aceste proiecte necesită trei ani pentru a fi pregătite. Deci, nu poți schimba totul de pe o zi pe alta. De aceea e important să ai acea consistență și să te asiguri că nu vei face schimbări de fiecare dată când ai o nouă comisie sau un nou guvern.

Nu am văzut întâmplându-se asta. În același timp, ai nevoie și de dezbatere. Pentru că, dacă spui că aceasta este calea și nu există dezbatere, nu va funcționa. Așadar, există o anumită tensiune, ceea ce este întotdeauna o provocare pentru politicieni. Dar asta este normal.

Am avut câteva discuții în ultimele zile. Am pus subiectele pe masă și am spus, dacă faci asta, se va întâmpla așa, ceea ce ar putea fi în regulă, dar poate că ai vrea să faci altceva. Deci, trebuie să avem acea consistență și o avem.

Ați venit în România ca să vă întâlniți cu reglementatorii și oficialitățile, care este scopul vizitei?

Chiar dacă deții activul, în realitate, acesta funcționează în beneficiul oamenilor. Așadar, trebuie să înțelegi ce doresc să realizeze cu acest activ cei care îi reprezintă oamenii. Trebuie să vorbim cu reglementatorii și să înțelegem ce vor să facă. Și ideal ar fi să ne aliniem. Dacă știm unde vor să ajungă, putem oferi un serviciu mai bun. Dacă ei înțeleg ce tip de serviciu putem furniza, ne vor pune întrebări mai relevante. Deci, asta este o discuție, una continuă. Poți să nu fii de acord cu reglementatorul pentru că nu ești neapărat mereu pe aceeași lungime de undă. Dar trebuie să te asiguri că știi ce vor să realizeze. Și trebuie să vii cu idei despre cea mai bună modalitate de a realiza asta.

Uneori poți să cazi de acord în ceea ce privește obiectivul și să discutați calea de urmat. Alteori ajungi să fii de acord cu calea și poți contesta obiectivul. Dar trebuie să vorbești cu oamenii, altfel ajunge să fie costisitor pentru toată lumea. Este extrem de important să avem această conexiune și de aceea petrecem mult timp cu reglementatorii. Avem cinci afaceri de distribuție a energiei electrice în Europa și de distribuție a gazului. Putem împărtăși experiențe, ce am văzut, ce a funcționat, ce nu. Putem discuta despre cum aduci flexibilitate pe piață. Ai mai multe surse regenerabile. Ce înseamnă asta pentru rețea? Dar pentru stabilitatea rețelei verzi? Ce înseamnă în termeni de integrare a generării flexibile în rețea? Care este schema de reglementare corectă sau mai eficientă pentru a-i stimula pe oamenii să investească în baterii? Am avut discuții despre ce se poate face în privința flexibilității. Care e situația comparativ cu ce se întâmplă în alte țări europene? Ce altceva ai putea face? Cum se compară ceea ce se întâmplă în România cu alte țări? Ce altceva ai putea face? 

Voi fi foarte direct. Aveți o imagine clară despre ceea ce face România acum în privința acestei strategii energetice? Aveți imaginea de ansamblu? Aceasta este România, acesta este piața, acesta modul în care vrea să se dezvolte, asta este ce vrea să realizeze în 30 de ani?

Cred că am o imagine destul de bună. Cred că România este dispusă să implementeze tranziția energetică și că există un plan național care precizează clar unde vrea să ajungă. Problema pe care o aveți în toată țara este că există întotdeauna tensiuni. Vreți mai multă calitate? Câți bani sunteți dispuși să plătiți pentru asta? Tensiunea este întotdeauna între ce pot obține și la ce preț. Și aici trebuie să interveniți. Dacă vreți să aveți de două ori mai multe investiții, acesta este impactul asupra prețului. Și apropo, nu este foarte mare, dar trebuie să luați această decizie. Și asta se referă la ritmul de implementare. Suntem capabili să acceptăm, să investim acea sumă în infrastructură? Care este beneficiul pentru oameni?

Dacă investim mai mulți bani în rețea, vom avea mai multe surse regenerabile. Dacă ai mai multe surse regenerabile, prețul energiei electrice va scădea. Care este echilibrul între a cheltui puțin mai mult pe rețea și a reduce semnificativ prețul energiei? Și aici nu aveți claritate, să se spună că în următorii 10 ani asta se va întâmpla 100%.

Aici trebuie să vă implicați constant. Dar putem avea mai multă claritate. Ne pregătim pentru următoarea perioadă de reglementare și când începi o astfel de perioadă, ai claritate dacă unii reglementatori spun: ‘Așa va funcționa pentru următorii cinci ani.’

Lucrezi având un cadru și lucrezi în conformitate cu el. Când negociezi noua reglementare, ai mai puțină claritate, pentru că acesta este momentul în care reglementatorul reevaluează practic totul. Așadar, astăzi avem probabil cea mai puțină claritate. Peste un an, ar trebui să avem mai multă. Există cicluri. De aceea ne implicăm și noi și spunem ce putem face.

Ați menționat prețurile. Dar oamenii nu vor să audă despre majorarea prețurilor, iar politicienilor nu le place să vorbească despre creșteri de tarife și nici să fie sinceri și să le spună oamenilor că, pentru a ajunge la un anumit rezultat, ar putea exista o creștere a facturii la energie. La ce ar trebui să se aștepte oamenii de la piață în următorii ani? Toată lumea știe că, odată ce faci o investiție, te aștepți la un randament. Cum facem față ideii că, dacă vrem energie verde și dacă vrem inteligență artificială avansată în rețele, acest lucru ar putea costa puțin mai mult în fiecare lună?

Aceasta este dezbaterea. Când te uiți la toate discuțiile de la nivelul UE legate de tranziția energetică, acesta este unul dintre factorii cheie. Un factor este cât este de fezabil, iar al doilea este impactul asupra prețului. Iar aceasta este decizia politicieni. Operatorii privați pot avea o opinie, dar nu pot decide asupra acestui aspect.

Îți pot spune ce pot face și care va fi impactul, dar decizia aparține guvernului. Poate exista compensare în sistem. Așa cum spuneam, dacă investești mai mulți bani în rețea și conectezi mai multe surse regenerabile la rețea, investiția va reduce costurile pe partea de producție.

Să luăm exemplul unei mașini. Ca să-i faci plinul te costă 100 sau 300 de lei. Dacă îți iei una electrică, poți avea un cost de investiție mai mare, dar costul de alimentare pentru a parcurge aceeași distanță va cu 20-25% mai mic.

Există deci impact compensatoriu. Dar acest aspect ridică multe întrebări pentru că, uneori, cei care plătesc mai mult sunt cei care beneficiază de aceste investiții, dar alte ori nu beneficiază direct. Și atunci, e nevoie de cineva care să aibă o viziune de ansamblu și să spună: dacă investesc acea sumă de bani, voi obține acea economie, voi realiza tranziția energetică prin decarbonizare, iar asta îi va afecta pe oameni în acest mod.

Probabil că nu vrei o politică prin care să-i subvenționezi pe bogați cu banii celor mai puțin înstăriți. Dar acești parametri trebuie stabiliți. Și tocmai de aceea purtăm aceste discuții, astfel încât să putem veni cu explicații despre cum funcționează acest lucru și la ce ar trebui să te aștepți de la această investiție.

Dacă investești mai mulți bani în rețea, vei obține poate mai multă fiabilitate. Poate nu vei avea șase ore de întreruperi pe an, ci doar trei ore. Apoi spui, bine, dacă vrei să treci de la șase ore la trei ore, care este costul? Trebuie să investesc 50, 100 sau 200 de milioane de euro? Apoi trebuie să vină cineva care să spună: reducerea întreruperilor de la șase ore la trei ore are o valoare de un milion de dolari, sunt dispus să plătesc această sumă? Dacă vreau electrificare, trebuie să întăresc rețeaua, iar costul este acesta. Are sens? Vreau să acopăr întreaga țară? Vreau să prioritizez?

Trebuie să existe această discuție, cineva care să o reglementeze și cineva care să ia decizia. Tranziția energetică necesită investiții și putem vedea care sunt beneficiile asupra prețurilor. Costul de a nu face tranziția energetică este clarificat în numeroase studii care explică ce se poate întâmpla.

Mi-ați spus că veniți aici și discutați cu reglementatorii ca să înțelegeți unde vor să ajungă, ce vor să realizeze, care sunt lucrurile pe care le decid și încercați să vă aliniați la acestea. Ce faceți dacă pur și simplu nu vă puteți alinia, ieșiți din afacere sau luați în considerare acest lucru?

Vreau să mă refer mai întâi la câteva cifre.

Așa cum am spus, în distribuția de energie trebuie probabil să dublăm investițiile în următorii cinci ani. Motivul pentru care discutăm cu reglementatorul este că, dacă vrem să facem asta, e nevoie de puțină pregătire și trebuie să ne asigurăm că avem un randament decent pentru aceasta. Contrar a ceea ce ar spune oamenii, impactul este destul de limitat. Chiar dacă dublezi investițiile și iei factura totală, vorbim despre un impact suplimentar de 1%. Dacă te gândești la criză, impactul asupra facturii ar fi fost de 100%.

Din experiența mea, pot spune că în 90% din cazuri lucrurile merg bine. În restul de 10%, trebuie să ai un alt plan. Reglementatorii știu că, dacă nu ai un cadru rezonabil, nu vei investi. Poate că nu va fi anul viitor, poate va fi următorul, dar în cele din urmă, găsim întotdeauna soluții. Nu am avut niciodată o experiență contrară. Ceea ce este cu adevărat dificil nu este alinierea, ci confruntarea cu o criză majoră cum este războiul dintre Ucraina și Rusia. Pentru că atunci nu discuți despre cum vei rezolva acea problemă în următorii 30 de ani, ci cum o rezolvi până mâine dimineață?

Aici lucrurile devin puțin mai complexe. Dar nu am nicio experiență în care să ieșim dintr-o afacere pentru că nu am găsit o soluție. Din când în când, se poate întâmpla să dureze puțin mai mult, mai ales când lucrurile sunt mai complicate și trebuie să faci schimbări mari. La fel se întâmplă și în viața personală când faci schimbări mari, îți ia mai mult timp să iei decizia. La fel este și pentru reglementatori, dar de obicei să găsim o cale.

În cariera dumneavoastră ați lucrat în sectorul public în Franța. Asta înseamnă că v-ați situat, la un moment dat, de partea cealaltă a mesei. Să ne imaginăm că ați lucra în România în sectorul public. Care ar fi prima măsură pentru a îmbunătăți lucrurile și pentru a stabili cadrul astfel încât să fie mai prietenos cu investitorii?

Încep cu explicarea contextului și apoi facem acest exercițiu. Ceea ce facem noi, ca firmă de infrastructură, este să strângem bani, de la fonduri de pensii, de la asigurători. Cu acei bani, vom genera randamente, iar după câțiva ani, îi returnăm. Deci, ei ne dau bani, iar noi îi luăm și îi investim într-o afacere pe care o gestionăm sau pentru care avem o echipă de management. Astfel, suntem acționari ai acelei afaceri. Și apoi, în funcție de fond, după 5, 10, 15 ani sau chiar mai mult timp, returnăm banii investitorilor.

Angajamentul meu față de investitori este să le ofer investiții sigure. Nu suntem investitori de capital privat („private equity fund”), este diferit. Noi căutăm randamente mai mici, dar vrem să oferim vizibilitate și stabilitate. Și cu siguranță nu vrem să punem în pericol banii pensionarilor sau pe cei din asigurări. Deci, ceea ce caut este o situație în care riscul este scăzut sau îl poți controla. Și când riscul este scăzut, tinzi să investești mai mulți bani.

Deci dacă vrei să atragi investitori privați în orice, și în special în infrastructură, și mai ales într-o perioadă în care se vorbește despre trilioane pentru cheltuieli de capital în infrastructură, trebuie să reduci riscul investiției. Iar asta nu înseamnă că trebuie să fii foarte generos, ci doar să fii constant și stabil.

Dacă am o investiție pentru care se estimează un anumit randament și obțin puțin mai mult, sunt puțin fericit. Dacă obțin un pic mai mult, sunt și mai fericit. Dar dacă obțin un pic mai puțin, sunt foarte nefericit. Deci, situația este destul de asimetrică. Dacă trec de la X la X plus 3, este bine. Dacă trec de la X la X minus 3, este foarte rău.

Așadar, dacă pui asta în perspectivă și te gândești că ești de cealaltă parte a baricadei, ce vrei să faci?

Vrei să pui în aplicare un sistem în care oamenii simt că înțeleg ce vrei să faci și sunt dispuși să investească bani, pentru că știu că nu vor fi expuși unui risc mare. Dar își asumă un risc și trebuie să gestioneze bine activele. Însă nu ar trebui să se confrunte cu șocuri doar pentru că ai reglementări inconsistente.

Așadar, primul lucru pe care aș încerca să-l fac dacă aș fi responsabil de atragerea investițiilor ar fi să ofer vizibilitate, să fiu consecvent. Nu trebuie să plătiți prea mult, nu are rost. Dacă plătiți prea mult, veți atrage doar oameni oportuniști, care vor veni și vor pleca. Oferiți un randament decent și constant, și fiți transparenți. Spuneți ce problemă aveți și evitați surprizele. Nu cred că reglementatorii vor să aibă surprize. La fel și eu. De aceea ne implicăm. Discutăm, înțelegem și venim cu idei mai bune. Așadar, oferiți transparență și claritate, și veți vedea că oamenii încep să vină. Apoi, după ce vine un investitor cunoscut, vor veni și alții și vor fi tot mai mulți bani. Deci ce aș face ar fi să ofer transparență, stabilitate, consistență.

Știu că acest lucru este dificil pentru că, așa cum am spus, aveți alegeri și aveți oameni care uneori sunt foarte concentrați pe aspectele pe termen scurt într-un moment în care trebuie să implementezi o politică pe termen lung. Uneori, discuțiile deviază complet pentru că subiectul devine extrem de important pe agenda politică.

Despre viitoarele investiții ale MAM în România și rolul prosumatorilor în tranziția la energia verde, dar și alte teme în a doua parte a interviului cu Stéphane Brimont. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp