(Foto: Guliver/Getty Images)
Florenţa… leagănul Renaşterii, străzile pitoreşti din jurul magnificului Dom Santa Maria dei Fiore, Ponte Vecchio cu magazinele sale de bijutieri transmise din generaţie ȋn generaţie ce trece peste Arno şi ȋndreaptă paşii turiştilor uimiţi de atȃta bun-gust şi bogăţie ȋnspre Palazzo Pitti, capodopera bancherului ce i-a dat si numele, achiziţionat ulterior de bogata familie Medici. Mulţi istorici se ȋntreabă ce ar fi fost azi Italia şi chiar Europa fără viziunea acestei familii, dar şi a intrigilor sale politice şi religioase. Michelangelo, da Vinci, Botticelli, Giotto, Donatello, Brunelleschi, Alighieri, Petrarca, Boccaccio, Machiavelli, nume care ȋşi datorează faima bogatelor familii florentine, la fel cum oraşul ȋşi datorează frumuseţea şi măreţia „luminilor” pe care aceştia le-au adus civilizaţiei europene.
În vreme ce lumea noastră se găsea ȋncă ȋn Evul mediu, monarhii fiind „reprezentanţii lui Dumnezeu pe Pămȃnt”, Peninsula Italică era formată, cu două excepții (Roma şi Regatul Neapolelui), din oraşe-state, cu o viaţă politică tumultoasă şi cu o organizare (oarecum) democratică, lipsite de excese religioase, care au permis apariţia umanismului. Însă acest curent filosofic şi cultural nu ar fi putut răsări ȋn lipsa unor mecena, a acelor familii bogate care să le permită artiştilor şi savanţilor să ȋşi dedice viaţa operelor şi studiilor. Iar Florenţa era locul ȋn care ultimele veacuri permiseseră acumularea de avuţie de către familiile bancherilor, meşteşugarilor ori negustorilor locali.
„Florenţa era centrul unei culturi atȃt de impresionante ȋntrucȃt era locul celor mai mari libertăţi posibile”, scria Giovanni Villani, un cronicar italian contemporan cu spectaculoasa evoluţie a metropolei toscane din secolele XIII – XIV. Dar ceea ce a condus la prosperitatea şi cultura oraşului a fost, ȋn primul rȃnd, libertatea economică. Profesiile erau ȋmpărţite ȋn Arte maggiori şi Arte minori, instituţia breslelor fiind bine şi eficient reglementată. Artele maggiori ȋi cuprindeau pe magistraţi, comercianţi, bancheri sau ţesătorii de lȃnă. Poate şi datorită acestei divizări profesionale şi, implicit, sociale, prin crearea acestor ghilde, a regulilor şi tradiţiilor proprii fiecăreia, mai mult sau mai puţin esoterice, nu am cunoscut italian care să nu vorbească despre florentini ca despre puternici masoni, care ţes din umbră şi astăzi multe din intrigile politice din Peninsulă şi chiar Europa.
Această organizare socială şi economică exemplară a permis, ȋn 1427, administraţiei statale să efectueze un recensmȃnt al avuţiei şi veniturilor locuitorilor pentru a putea institui noi reguli de impozitare şi o colectare eficace, bazȃndu-se pe avuţia fiecărei familii, ȋntrucȃt lungul conflict cu un alt stat bogat al Italiei de nord, Milano, secătuise vistieria republicii. Astfel că, din acest an, s-a păstrat o evidenţă clară a averii familiilor locale.
Pornind de la aceste cifre, doi economişti ai Băncii Naţionale a Italiei, Guglielmo Barone şi Sauro Mocetti, realizau un studiu comparativ cu datele financiare pe care Banca Naţională a Republicii din Peninsulă le gestionează ȋn prezent cu privire la veniturile şi averile italienilor, şi publicau un studiu ale cărui concluzii se dovedeau surprinzătoare pȃnă şi pentru profesioniştii sistemului financiar.
Pentru a ȋnţelege mai bine valoarea concluziilor studiului, trebuie să spunem că bogăţia florentină nu a fost şi nu este fundamentată pe bogăţie imobiliară, castele şi suprafeţe ȋntinse de terenuri, marile familii nobiliare italiene provin prea puţin din această regiune-simbol pentru Italia, ci din averi acumulate de profesionişti ȋn meşteşuguri şi ştiinţe, adică din exercitarea acelor Arte, ȋn principal Maggiori, ȋn care erau ȋmpărţiţi florentinii ȋncă din secolul XII.
De asemenea, trebuie ţinut cont că, ulterior perioadei fabuloase de ȋnflorire, oraşul a cunoscut ocupaţia Sfȃntului Imperiu Romano-German, dominaţia armatelor napoleoniene, brutalitatea nazistă. De-abia din anii ’50 ai secolului trecut creşterea economica a Toscanei va aminti de grandoarea de odinioară, ȋnsă neputȃnd egala puterea politică şi economică de atunci.
Astfel, după 600 de ani şi 25 de generaţii, ȋn topul bogăţiei locale conduc aceleaşi familii ca şi la 1427. Dacă cei doi economişti au pus pe seama unor principii economice păstrarea statusului economico-social, ei au remarcat că, totuşi, pare să existe un fel de plasă de siguranţă care ȋi protejează pe descendenţii familiilor bogate să se prăbuşească pe scara economică.
Concluziile studiului nu pot da apă la moară economistului francez Thomas Piketty, ce publica ȋn 2013 bestsellerul său Capitalul ȋn secolul XXI, şi susţinea că, avȃnd în vedere concentrarea averilor şi repartiţia veniturilor din ultimele secole, rentabilitatea capitalului din lumea occidentală este constant mai mare decȃt creşterea economică, ceea ce s-ar traduce, mai simplu, că „bogaţii devin tot mai bogaţi ȋn vreme ce săracii rămȃn săraci”.
Se poate spune doar că „bogaţii rămȃn bogaţi indiferent ce se ȋntȃmplă ȋn lume”.
Studiul complet poate fi consultat pe siteul Băncii Naţionale a Italiei.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Pe scurt, compara avereile unor Popesti si Ionesti de acum 600 de ani cu averile unor Popesti si Ionesti de astazi. Concluzia este ca cei cu anumite nume de familie aveau bani si atunci, au si acum.
Soparla este ca nu aduc dovada clara ca este vorba de DESCENDENTII acelor familii; in cuvintele autorilor, cei cu numele “Mattei”, “De Matteo” sau “Di Matteo” au fost considerati descendenti ai lui “Matteo”.
Pentru cei care nu stiu, studiul este pe site-ul Bancii Italiei dar nu reprezinta punctul de vedere al acestei institutii, deci nu gireaza studiul, caietele de studii fiind "exercitii" pe care economistii le mai fac pentru a avea un CV bogat.
Tentativa autorului roman de a invarti acest material pentru a trage concluzii marxiste: „bogaţii rămȃn bogaţi indiferent ce se ȋntȃmplă ȋn lume” arata jalnic.
BTW:
Sunteti un descendent al Imparatului Hadrian sau al Domitorului Stefan, D-le Adrian Stepan? Strabunicul Dvs. traia in zona de stepă? Nu de alta, dar numele Dvs. ma face sa ma gandesc la atatea legaturi istorice si geografice. Aveti multi bani? Ar trebui.