Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Exorcizarea strigoilor

Proteste în Piața Universității

De șaptezeci de ani trăim într-o țară asaltată de impostură. În ultimii douăzeci și cinci, în loc să ne îndreptăm, ne-am aruncat cu și mai mare voluptate în practici socialmente falimentare. Cauza profundă a acestei crize perpetue, care ne-a vlăguit cu totul, este de natură morală.

O dată cu instaurarea regimului de ocupație sovietică, scara noastră de valori și a întregii Europe de Est, a fost literalmente întoarsă pe dos. Pegra a pus stăpânire pe creierul central al națiunii și, din 1945, aceasta hălăduiește decerebrată prin baștina ei. Ca orice organism slăbit, mai dă, uneori, semnale vagi de revenire în simțiri, însă numai sub impulsuri și șocuri masive ale realității exterioare. În mod mirabil, chiselița noastră morală pare să se coaguleze, cu eforturi uriașe și pe perioade foarte scurte: la Brașov în noiembrie 1987, în toată țara în decembrie 1989, în București între aprilie și iunie 1990, apoi în noiembrie 1990, la înființarea Alianței Civice, din nou în București în 1992 de Paști, la prima venire a Regelui în România, în 1996 la alegeri, în toamna 2013, la marșurile împotriva Proiectului Roșia Montană și la începutul lui noiembrie 2015, după Colectiv.

Frecvența mărită a mișcărilor societății civile din ultimii douăzeci și cinci de ani e, totuși, un semnal relativ încurajator. Problema este însă că nici impostura nu doarme și că are grijă să își instaleze în continuare otrava în mediul nostru din ce în ce mai fragilizat. Ce ar trebui să se întâmple, totuși, ca această maladie mortală să fie învinsă?

În ciuda reticenței pe care am putut-o constata în câteva comentarii la articolul meu precedent, rămân la părerea că aplicarea consecventă și rapidă a unei legi a lustrației, inspirate de punctul 8 al Proclamației de la Timișoara, ar fi scutit România de multe din tribulațiunile prin care a trebuit și trebuie încă să treacă. N-a fost să fie, pentru că țara rămăsese în ghearele imposturii, care a continuat și continuă să ne facă viața amară. Ghiuleaua care ne-a fost legată de picior odată cu instaurarea regimului comunist e la fel de grea ca întotdeauna. O simțim în fiecare zi și, lucru foarte important, o percepem ca având pondere sistemică. Adică acțiunea ei nu este limitată la câteva domenii ale existenței noastre publice, ci se exercită concertat și tacit în toate pliurile statului, care funcționează, desigur, ca un întreg coerent, ca un sistem.

Dovada cea mai limpede că lucrurile stau astfel este că, în clipa în care un eveniment social major excedă limitele rigide ale protocolului prin care e controlată mișcarea societății, sistemul intră în panică. S-a întâmplat așa în perioada scurtă de după Revoluție, când, speriat de amploarea contestatară, sistemul a intrat în derută. Structurile statale s-au cutremurat în varii feluri și au trecut la organizarea de contramanifestații violente, care au început din 12 ianuarie și au culminat cu „evenimentele” barbare de la Târgu Mureș din martie, care s-au soldat cu înființarea „pe baze noi” ale serviciilor de informații. Era epoca în care profesorii universitari compromiși erau scoși din sălile de curs de studenții revoltați de impostura pe care o înduraseră până atunci. La fel, îngrozit de consecințele pe care le putea avea colaboraționismul de cea mai tristă amintire cu regimul Ceaușescu, patriarhul Teoctist s-a retras și a stat în expectativă la Mănăstirea Sinaia. Pentru ca, în aceeași lună martie, să se întoarcă în scaunul patriarhal, în urma asigurărilor de la puterea „emanată” că nimic nu avea să i se întâmple. Vă mai amintiți, probabil, în ce derută au intrat, din nou, în perioada aprilie-iunie 1990, instituțiile statutului în frunte cu Ion Iliescu, pe care un istoric de mare anvergură, dar foarte puțin consultat până astăzi, Șerban Papacostea, îl numise, argumentat, „al treilea temnicer”, după Gheorghiu-Dej și Ceaușescu. Nimănui nu cred că îi sunt străine violențele cu care se încheiase fenomenul unic de contestare a regimului din Piața Universității. Lipsit de argumente democratice, pentru că acestea nu intrau în protocolurile regimului, sistemul a trecut la injurii și la ciomagul decisiv. A urmat un exod masiv al valorilor, câte vor mai fi rămas, spre Occident și reinstalarea definitivă în țară a imposturii statale, legitimate, din nou, prin crimă. În mod deloc surprinzător, impostura politică a încurajat, după modelul sovietic și ulterior rusesc, practicile de rapt și de corupție generalizate (morale, economice, academice, medicale), continuând să pună populația civilă neînregimentată în fața unei alegeri radicale: acceptarea situației sau emigrarea, devenită acum, spre deosebire de anii de dictatură peceristă, legală.

În lipsa acestui tablou retrospectiv, reacția establishmentului la protestele de după tragedia din Clubul Colectiv poate părea cel puțin stranie. Cu excepția președintelui Iohannis, care și-a adus de data aceasta aminte că își datorează legitimitatea unei mișcări similare de protest a publicului exasperat, toate celelalte instituții au răspuns dezamăgitor. Primul-ministru, el însuși suspect că și-a construit cariera pe furt academic, a fost obligat, probabil nu direct de o conștiință vinovată, să își dea in extremis demisia. Parlamentul, o instituție minată de tot felul de practici mizerabile, a tăcut mâlc, așteptând să treacă tăvălugul. Cunosc parlamentari care făceau un mărunt mișto de oamenii care strigau în piață „Jos sistemul”. M-aș fi așteptat ca domnii în cauză, altfel persoane care nu s-au dedat la fapte reprobabile, să se dezică de colegii lor penali sau pur și simplu inepți printr-un gest de morală minimală. Să iasă, cu alte cuvinte, din zeama putredă în care se scaldă cu aparența că sunt din alt film. Autorități medicale și guvernamentale au bâiguit răspunsuri neconvingătoare la întrebarea îndreptățită legată de nefuncționarea unei secții ultramoderne de arsuri și apoi au trecut sub o tăcere la fel de vinovată tragedia infecțiilor intraspitalicești și așa mai departe. Există, așadar, o ieșire din tot acest marasm?

Răspunsul este, desigur, afirmativ și este conținut în constatarea simplă și mereu actuală a lui Ronald Reagan din discursul său inaugural din 1981: „statul nu este soluția, statul însuși este problema”. Mai mult, că „nici o armă nu este mai puternică decât voința și energia morală a oamenilor liberi”. Pentru ca România să se scuture de efectele devastatoare ale imposturii, oamenii de bun simț ai acestei națiuni, adică larga majoritate a cetățenilor, trebuie să ducă la bun sfârșit idealurile încă neîmplinite ale revoluției din decembrie 89. Libertate individuală, libertate de exprimare, libertate a presei, piață liberă, justiție liberă, libertate de asociere, alegeri libere, pe de o parte. Și, în mod esențial și, poate mai puțin avut în vedere, responsabilitate personală, responsabilitate publică, cultivarea simțului de datorie, pe de altă parte. Vorbe frumoase, dar de unde să începi?


Voința sistemului actual funcționează după principiul diabolic al uciderii speranței. Suntem, vorba lui Tipătescu, orbiți de la obraz că cei plecați „dincolo” sunt niște ingrați care nu vor cu nici un chip să revină.

1. Nimeni nu poate nega că, în douăzeci și cinci de ani, România nu a făcut progrese notabile în multe dintre dezideratele amintite. Probabil că cei mai importanți pași au fost făcuți în domeniul libertății de circulație a persoanelor. România beneficiază de un potențial uriaș de experiență a muncii pe piețele occidentale. De la munca cinstită a oamenilor umili în agricultură, taxați mizerabil de establishmentul nostru pervertit cu apelativul de „căpșunari”, până la munca de înaltă calificare în organizații financiare, în bănci, în corporații și în universități din vest. Știm foarte bine că și faianțarul român din Italia, și absolventul de Harvard sunt priviți cu aceeași reticență de reprezentanții sistemului românesc, fie el politic sau academic. Mai bine zis, sunt împiedicați cu orice mijloace să se întoarcă în România. Un val de aer proaspăt ar ucide pe loc mucegaiul cuibărit prin instituțiile statului român. Nu ne vom vindeca până când nu va exista voința fermă de a-i repatria în condiții onorabile de existență pe profesioniștii care au beneficiat de experiența formatoare a valorilor occidentale. Întoarcerea lor masivă nu ar aduce nu numai beneficii de natură economică sau academică, ci ar presupune împământenirea unei etici de existență și de muncă, pe care mediul autohton nu are cum s-o genereze de la sine. Voința sistemului actual funcționează după principiul diabolic al uciderii speranței. Suntem, vorba lui Tipătescu, orbiți de la obraz că cei plecați „dincolo” sunt niște ingrați care nu vor cu nici un chip să revină. Ei nu vor să revină, de fapt, în bolgiile lui Dragnea, Oprea, Blaga, Mihalache și a miilor de fantome ale comunismului, care continuă, neobosite, să joace farsa democrației în România. Soluția, deci, ar fi exorcizarea acestor strigoi și punerea lor la locul pe care îl merită. Semnale sunt că suntem în plin proces de exorcizare.

2. Există, simultan, o a doua cale de atac a problemei pe care o pune impostura etatistă din țară. Încurajarea, cu toate motoarele pornite, a dezvoltării sectorului privat. Mult blamatele corporații multinaționale care activează în România funcționează după principii total străine ordinii de stat și de guvern. E suficient să ai un internship la vreuna dintre aceste companii ca să constați ce prăpastie uriașă le separă de instituțiile aflate sub oblăduirea statului. Cetățenii aceleiași țări au comportamente de muncă și o responsabilitate cu totul diferite față de lucrătorii la stat. De altfel, la protestele din ultima vreme, publicul participant, adică partea activă a societății, este alcătuit în proporții covârșitoare din persoane care lucrează eficient în sectorul privat și care, exasperate de nemerniciile sistemului de stat, și-au dat seama că munca lor riscă să se ducă pe apa sâmbetei dacă lucrurile continuă să se petreacă la fel. E, înainte de orice, un gest impresionant să ieși din ritmurile tale oarecum autiste, care îți asigură un venit anual bunicel într-un mediu de lucru acceptabil și două săptămâni de vacanță în străinatate, și să ieși în stradă pentru mai cuprinzătorul bine comun. Oamenii încep să înțeleagă că izolarea în confortul personal, soluție temporară de subzistență, nu prezintă, în perspectivă, avantajele unei vieți trăite plenar. Nu numai cu pâine va trăi omul. Ajunși la un nivel de trai decent, românii aceștia își doresc școli bune pentru copiii lor, un sistem medical performant, drumuri sigure, dezbateri publice în care să se simtă reprezentați cu adevărat, o presă sănătoasă și obiectivă, posibilități de manifestare a creativității proprii și, unii, „răspuns bun” de la instituții chemate să le gestioneze inerentele dileme lăuntrice individuale. Nu toată lumea se mulțumește cu ședințele psihoterapie, unii mai avem nevoie și de Biserică.

3. În fine, o a treia „fereastră de oportunitate” este accesarea performantă și utilizarea judicioasă a sumelor uriașe din fondurile europene. Puse în fața acestei opțiuni, caracuda imposturii de stat a încercat să o trateze la început după obiceiul pământului, adică furtul. Și a ținut o vreme, dar acum unii au început să intre la apă. Motiv pentru care, din prudență, tâlharii potențiali cuibăriți în funcții publice au preferat să se facă niznai. Dacă nu se poate fura fără să faci un stagiu cărturăresc la răcoare, mai bine să te abții și să îți consumi liniștit prada din proprietatea statului. Și să îi lași pe potențialii beneficiarii de drept ai banilor europeni, simplii cetățeni, în ceața unei birocrații pe care o sporești cu sârg zi de zi. Te ții departe, dar nici pe alții să nu îi lași să se bucure de avantajele evidente pe care banii respectivi îi aduc cu condiția aplicării unor proceduri transparente și corecte. Acestor călăuze oarbe ar trebui să li se aducă aminte adagiul lui Confucius, care, întrebat de unul din conducătorii unui regat chinez cum ar putea stăvili corupția funcționarilor săi, a răspuns sibilinic: „Fă cinstea mai rentabilă decât hoția.”

Sunt din ce în ce mai convins că ceea ce îi impiedică pe reprezentanții sistemului de stat din România să treacă la înfătuirea vorbei lui Confucius este slăbiciunea minții. Impostura nu este numai ticăloasă, este și extrem de proastă. Motiv pentru care s-ar cuveni să punem continuu presiune pe autoritățile statului, să le scuturăm de prostia care le parazitează, să o alungăm unde îi este locul și să acționăm „cu cap”, așa cum îi șade bine românului, altminteri nu prost.

PS. De la redactarea acestui text până la publicarea lui, Klaus Werner Iohannis s-a deconspirat ca om al sistemului.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Incep pri a cita din memorie o afirmatie a unui personaj de trista amintire Sorin Ovidiu Vantu: " INTARITI-VA STATUL " . Mai departe contunui prin a spune ca atata timp cat noi societatea civila contatam si comentam de pe margine nu o sa vina nimeni sa ne faca curatenie in propria ograda . Si magistrul Titu Maiorescu avea aceeasi dilema legata de statul modern si formele fara fond : ,,Al doilea adevăr, și cel mai însemnat, de care trebuie să ne pătrundem, este acesta: forma fără fond nu numai că nu aduce nici un folos, dar este de-a dreptul stricăcioasă, fiindcă nimicește un mijloc puternic de cultură. Și, prin urmare, vom zice: este mai bine să nu facem o școală deloc decât să facem o școală rea, mai bine să nu facem o pinacotecă deloc decât să o facem lipsită de arta frumoasă; mai bine să nu facem deloc statutele, organizarea, membrii onorarii și neonorați ai unei asociațiuni decât să le facem fără ca spiritul propriu de asociare să se fi manifestat cu siguranță în persoanele ce o compun; mai bine să nu facem deloc academii, cu secțiunile lor, cu ședințele solemne, cu discursurile de recepțiune, cu analele pentru elaborate decât să le facem toate aceste fără maturitatea științifică ce singură le dă rațiunea de a fi“
    In concluzie cu teoria stam bine pe noi practica ne omoara . Iar in incheiere il citez pe marele Petre Tutea : "Eu nu sînt democrat. Am asemanat democratia cu jigodia la cîine: nu scapa decît cei care sînt tari.
    Eu sînt democrat numai dintr-un singur motiv: din respect fata de poporul român. Si pîna la urma mi-am
    modificat pozitia: nu sînt democrat, sînt demofil, iubitor de popor. "
    • Like 0
  • Sunt de acord cu toate punctele expuse, dar din pacate societatea romaneasca nu vrea sa se schimbe. Reducerea numarului de parlamentari si votul uninominal prepus de huiduitul Basescu erau piatra de temelie in schimbarea clasei politice. Ce s-a intamplat stim prea bine. Presa "democrata" (CTP printre ei) il demolau pe Basescu, dezvoltand ideea ca un parlament mai mic ar fi mai usor de manipulat si ne-am indrepta cu pasi repezi spre dictatura. O prostie enorma. UK are cam acelasi nr de parlamentari ca Romania, desi populatia e de trei ori mai mare. Cu ocazia asta am aflat si numarul romanilor dorinici sa schimbe ceva, 21.57%. Restul par multumiti de clasa politica sau nu se sinchisesc sa voteze. Cam in aceeasi perioada era un sondaj de genul "regretati comunismul", la care cei care au raspuns "da" erau in proportie de 40%. Concluzia mea e ca pana nu-i expulzam in Rusia sau Coreea de Nord pe cei 40% de nostalgici si ii exterminam sau avem rabdare cu ei sa moara, pe cei care-si vand voturile pe alimente, Romania va fi aceeasi tara pe care o cunoastem din '89 incoace.
    • Like 0
  • Pluto check icon
    Just! Trebuie scuturaţi un pic mai dur că la cât de nesimţiţi sunt e posibil să nu se simtă!
    • Like 0
  • Dupa un sfert de citit articolul m-am plictisit.
    M-am plictisit pentru ca... am inteles ca autorul ... nu vede nimic de perdeaua de fum. Societatea romaneasca nu s-a trezit niciodata si nici nu vrea sa faca asta. Exista o mana de persoane care fac jocurile ai restul danseaza. Indiferent de moment sau de impactul social. Suntem lasii si lipsiti de scurupule cand vine vorba de parsivenie.... 100 de legisoare si tot nu ne salveaza de la ceea ce Suntem. Istoria Romaniei incepe cu 1400 ...descalecatul lui Basarab.( Intre Dacia si 1400.... ce dracu a facut romania???) la fix 200 pt exact 6 luni ... unu ne uneste( romanii ii taie capul) ... 200 de ani mai tarziu ne unim din nou( in Moldova revolte, in Valahia revolte... nu cum spune istoria cu bautura si femei) .... as putea continua cu Carol si .... am intors-o ca la Ploiesti...
    • Like 1
  • Cred ca avem nevoie si de o epurare a populației , atâta vreme cât majoritatea se vând pe o găleata , o alocație etc nu va putea schimba nimeni nimic .
    • Like 0
  • Belcin check icon
    EXORCIZAREA lui Iliescu sau a fostului comitet central ..sa fim seriosi ..ar insemna ..exorcizarea ...stafiilor...JUDECATA care sa respecte adevarul a trecut...mistificarea adevarului cu manipularea adevarata conform..DEMOCRATIEI..a EXPIRAT...VANZAREA adevarata a ECONOMIEI si POLITICII..?? ROMANESTI s-a efectuat cu votul democratic al "VOTANTILOR" care si-au "ESPRIMAT"....simpatia ,nu o putem numi apartenenta politica,..catre partidul ..UNIC...indiferent de nume..DOCTRINA???nu a reprezentat si nu REPREZINTA PENTRU NICI UN PARTID motivul..existentei ...PNL ..partid cu doctrina de centru ..STANGA....PSD ..doctrina ..???de stanga???sau de centru stanga..UNPR...doctrina...???sau doctorat de ......UDMR..nu ESTE partid ...incalca CONSTITUTIA???intreb si eu...si atunci noi dorim DEMOCRATIE...am uitat ALDE ..sa fim seriosi ..domnu...<<<<..poate prezenta costume in slip.....
    • Like 0
  • E greu de spus care dintre relele societăţii noastre au legătură cu comunismul, şi care nu. Dacă privim istoria naţională cu detaşare, multe probleme pot fi regăsite în trecut, în perioada interbelică. Desigur, solidaritatea de castă a politicienilor îşi are sorgintea în chiar conştiinţa apartenenţei la acestă castă, şi asta s-a format (poate) şi oricum s-a cultivat în comunism, unde existau membrii elitei (la rândul lor grupaţi în 3 categorii principale: aristocraţia civilă - activişti de rang înalt şi mediu, apoi armata, şi desigur serviciile secrete), membri care erau clar separaţi de activiştii de rang inferior, de simplii membri de partid, şi bineînţeles de restul populaţiei.
    • Like 0
  • Trebuie clar și fără discuție reorientare politică! Eu unul cred că mă orientez spre Democrație Directă....!! Actuală clasă politică, iese din discuție!!
    • Like 0
  • M-am saturat de acest cor al bocitoarelor, al revoltatilor, al nemultumitilor, al latracilor care stau pe margine si nu fac nimic. Nu avem cum sa schimbam ceva daca nu se trezeste cineva dintre toti astia care protesteaza, oameni cu carte care au succes in meseriile lor si sa faca naibii un pardid, cu fete noi, cu idei noi care sa ne arate ca le pasa de tara asta si ca nu sunt pusi doar pe capatuiala. Abia astept sa dau votul meu unei astfel de formatiuni politice. Pana atunci de unde sa ai schimbare cu aceeasi infecti care doar se rotesc intre ei dar sunt plamaditi din acelasi aluat? O tara nu se conduce din strada sau numai din strada prin petitii ci prin politicieni si de calitatea acestora depinde nivelul nostru de trai, bunastarea noastra.
    • Like 3
    • @ reveriilucide
      Subscriu sută la suta
      • Like 1
  • Intradevar ne trebuie o lege a lustratiei, iar aceasta lege poate fi conceputa doar de un partid nou, cu membri care sa nu aibe nici un fel de trecut dubios. Degeaba asteptm ca cele 2 partide (pnl + psd = accesi mizerie) sa se reformeze. Eu consider ca asta ceva nu se va intampla niciodata. Cel mai bun exemplu este actualul presedinte, care tocmai a iesit din dulap.

    Un partid care are ca ideal principal, Legea lustratiei, va avea sustinere cu siguranata !
    Pana atunci ne vom uita trist pe geam, cum nimic nu se schimba.. :(
    • Like 0
    • @ Bodeanu Liviu
      Belcin check icon
      Legea Lustratiei dupa 26 de ani??domnule sa fim seriosi,doar daca ii incluzi pe ..stranepoti..sa fim realisti..totusi ..EXPERTII s-au bazat ..pe ..vise ..realitateav este altceva..
      • Like 0


Îți recomandăm

Bursa BT Roberto Marzanati la Executive MBA University of Hull

Competiția la Executive MBA University of Hull din Cluj-Napoca, program acreditat internațional, este deschisă celor care doresc să facă un pas înainte în dezvoltarea profesională şi personală, indiferent de domeniul în care lucrează, public sau privat. Candidații trebuie să aibă cel puțin 3 ani experiență în management după terminarea studiilor şi să cunoască limba engleză la nivel avansat.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Allkimik

În urmă cu 12 ani, a plecat în India, în vacanță, cu un aparat digital scump și un altul ieftin, pe film, cu care a făcut poze mai mult seara, fără să aibă nicio așteptare de la ele. Când le-a developat la un atelier, a rămas surprins de profunzimea imaginilor și, ținând în mână diapozitivele, a avut revelația prezenței fizice a fotografiei.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Chef Alex Dumitru

Bună parte dintre ingredientele proaspete pe care le utilizează în rețetele sale de adevărat făuritor de gust, chef Alex Dumitru le cumpără, de două-trei ori pe săptămână, din Piețele Obor, Domenii și Matache. Merge doar la producători testați, care au întotdeauna grijă să îi ofere materii prime de calitate. Totul trebuie să fie proaspăt, de sezon.

Citește mai mult