Tribut emoționant pentru doamna Bujoreanu: oamenii ca ea se așază în noi, în felul în care gândim, ascultăm, alegem

sursa foto: Profimedia

Există oameni care-ți intră în viața încet, aproape pe vârfuri, să nu deranjeze. Și, fără să-ți dai seama, îți schimbă privirea, traiectoria și-ți reașază lumea. Așa a fost pentru mine Doamna Bujoreanu, profesoara mea de literatură din liceu.

Doamna nu era genul de profesor care să-și folosească autoritatea. Eu sunt convins că zâmbetul ei venea și din faptul că știa că are alte puteri: puterea de a vedea în tine ceea ce tu nu îndrăzneai să vezi și puterea de a te lua în serios înainte ca tu să știi măcar ce înseamnă asta.

Pentru mine, un copil care venea dintr-o lume în care etichetele se lipesc repede și se dezlipesc foarte greu, întâlnirea cu domnia sa a fost ca o fereastră deschisă într-o cameră în care aerul era greu de respirat. Ea a fost cea care și-a rupt din timpul ei pentru a-mi explica ce înseamnă fiecare facultate în parte și care m-a făcut să cred că pot ajunge unde am decis că-mi place.

La început de martie 2026, Doamna Bujoreanu, una dintre profesoarele sufletului meu, s-a transformat în praf de stele. La auzul veștii, am simțit o durere care s-a împletit cu o tonă de lumină. Durere, pentru că un om bun s-a dus. Lumină pentru că știu că oamenii ca ea, atunci când devin vânare de vânt, se împrăștie. Se așază în noi, în felul în care gândim, în felul în care ascultăm, în felul în care alegem să nu trecem pe lângă un copil fără să-l vedem.

Eu cred că cei care au știut să aprindă lumini în alții rămân cu noi și după moarte. Ei rămân în gesturile mici pe care le facem, în felul în care ținem spatele drept când viața ne apasă și în curajul de a-ți spune „eu pot” atunci când mai toți cei din jur îți spun că „nu ai nicio șansă”. Ei sunt cei care continuă să ne amintească faptul că, uneori, un singur om poate schimba direcția unei vieți.

Și, dacă stau bine să mă gândesc, poate că asta e cea mai frumoasă formă de nemurire: să trăiești mai departe prin oamenii pe care i-ai ajutat să devină ei înșiși.

Mulțumesc, doamna Profesoară! Că mi-ați fost lumină pentru a ajunge unde sunt, crezând în mine!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp