Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Experiența mea de „căpșunar” în Spania spre înțelesul „oamenilor albi” din Ditrău: de ce nu contează dacă mâinile care fac pâine sunt albe sau negre

Ditrău

Îmi vin tot felul de cuvinte ciudate în minte. Nu, nu pot poza la infinit într-un tip educat. Mi-e silă, mi-e lene, sunt sătul. Sătul de ce se-ntâmplă-n jur, de tăcerea celor care ar trebui să vorbească (dar, vai, nu se câștigă voturi din asta), de capetele ascunse în nisip, de mizeria morală, de tot.

E clar că nu toți suntem identici, dar am tot obosit de-a lungul anilor să spun că generalizarea cu intenția de a sublinia defecte nu reprezintă o caracterizare absolută și irevocabilă. 

Aș fi vrut să scriu o mică poveste. Despre un sat spaniol care avea prin anul 2000 aproximativ 3500 de locuitori. Sotillo de la Adrada se numește. Se află cam la o oră și ceva de Madrid, în provincia Avila. Acolo am ajuns prima dată. Acolo am dormit prima mea noapte în Spania acum 20 de ani. Acolo am muncit la negru pentru că actele mele non-UE nu-mi permiteau să mă angajez legal. Acolo am fost plătit prima dată în pesetas, am mâncat, am băut, mi-am cumpărat haine în altă țară decât cea din care plecasem.

Acolo, în Sotillo, am cărat pietre, am împrăștiat pământ cu lopata, am pus primele cărămizi din viața mea la o casă, am umplut mii de colaci cu frișcă și fructe uscate (Rosconul de Reyes pentru cunoscători), acolo am spălat piscine și am tăiat lemne cu drujba. Totul la negru, fără acte. Pentru că Spania urla atunci după forță de muncă. Băteai în trei uși și ți se oferea de lucru imediat.

Dar NIMENI, niciodată, nicio secundă nu a spus „A venit ăsta să ne ia locurile de muncă, să ne schimbe tradițiile.” Nu s-a întâmplat așa ceva. În satul acela eram atunci cinci români. Acum, în 2020, sunt în jur de 60. Sotillo are astăzi aproape 5000 de locuitori: spanioli, marocani, români, bolivieni, columbieni, sudanezi, polonezi, bulgari, pakistanezi, chinezi, dominicani, cubanezi etc. Nu s-a schimbat nimic. Poate doar extrema dreaptă mai face ceva valuri printre proști.

Se ține Ramadanul. La fel, Paștele și Crăciunul. Anul Nou chinezesc se sărbătorește în piață. Cubanezii dansează salsa de rup pietrele în Sotillo de la Adrada. Spaniolii își țin în continuare sărbătorile catolice așa cum o fac de sute de ani. În firmele din sat muncesc spanioli, români, marocani și portughezi laolaltă.

Pentru că nu contează cine face pâinea, cine umple cârnatul sau cine amestecă zerul ca să iasă brânza. Nu contează dacă mâinile sunt albe sau negre. Doar în mintea unor suflete bolnave pot exista aceste diferențe monstruoase.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Eu cred ca de data asta ungurii si-au dat arama pe fata. Astia sunt ei si sa nu va faceti cumva iluzii ca daca ar putea ar trata altfel pe romani. Dealtfel nici nu o fac. Daca treceti pe acolo si vorbiti romaneste muriti de foame.
    • Like 0
  • Dan I check icon
    Pentru o altă perspectiva a cazului Ditrau, recomand cu căldură un episod scurt și cuprinzător din "This is America", cel referitor la construirea unei moschei in micul oraș Kingman, Arizona.
    Cred că puțin umor ar detensiona tot circul ăsta naționalist....
    https://youtu.be/KHJlZyFxp88
    • Like 0
  • Oare nu vi se pare ca exista o asemănare cu László Tőkés care s-a dovedit în cele din urmă a fi spion maghiar? Un secesionist?
    • Like 0
  • Tocmai s-a demonstrat faptul ca este importanta culoarea pielii. Despre ce vorbim?
    • Like 0
  • topala check icon
    Voua nu vi se pare ca secuii aia au gene de tigani ?
    Natiunea maghiara asa s-a format,s-au imperecheat cu tot ce au prins.
    Am langa mine o familie de tigani care stiu sa vb tiganeste,cand a fost ultimul recensamant l-am intrebat pe respectivul om care facea recensamantul ce natie s-au declarat vecinii,raspunsul lui a fost : unguri ! Asa sunt multi asa zisi unfuri,corciti cu tot ce au prins.
    Buda, Pesta este locuita in majoritate de unguri,in urma cu 3 sute de ani erau nemti,tigani si minoritari unguri. Unde sunt nemtii si tiganii ? Cu evreii nu le-a mers asimilarea. Sa nu uite ungurii cand armata romana a poposit putin in Budapesta la 1918.
    • Like 0
  • fac pariu ca fiecare dintre protestatarii lu' peste prajit are cate o ruda prin straini la munca... ce rasa de imbecili mi-a fost dat sa vad..! mi-e scarba..
    • Like 0
  • Asta vara in Mamaia Nord, ei ne serveau! <3 Erau vesnic cu zambetul pe buze, se simtea in ei o bucurie <3 , zambeau cu tot sufletul, erau vesnic in miscare, am ramas impresionata, cunoscand superioritatea ospatarilor romani, vesnic cu nasul pe sus, parca se intrebau ce cauta si sarantoaca asta in localul nostru de lux :D <3 Ne-am indragostit de Nikos si am mancat zilnic acolo, datorita servirii ireprosabile <3
    • Like 1


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult