Poate că niciodată în ultimele zeci de ani, primele săptămâni de an școlar nu au fost atât de importante ca acum, iar nevoia de educație de calitate nu a fost atât de mare. După o lungă perioadă de școală la distanță și pierderi enorme în învățare, cu rata infectărilor de Covid crescând galopant, elevii și profesorii nu au nicio garanție că peste o lună vor mai merge fizic la școală.
„Predicția mea este că în două, maximum trei săptămâni, suntem din nou în lockdown, iar copiii vor învăța din nou în online. Avem acum o fereastră în care îi vedem față în față și putem să le aprindem flacăra, pasiunea pentru învățat, pentru școală, motivația pentru a face efort, înțelegerea faptului că lucrurile sunt grave, în primul rând pentru ei și că trebuie să facă mai mult, că toți trebuie să încercăm să facem mai mult.Ideea că motivația poate fi aprinsă prin ecranul tabletei este ridicolă – asta se face acum sau nu se face deloc”, spune expertul în testare și psihometrie, Dragoș Iliescu, fondatorul platformei educaționale Brio.ro.
Brio.ro și Republica.ro vă invită, în cadrul unui proiect editorial realizat în parteneriat, să citiți o discuție despre mizele majore ale acestui început de an școlar, despre cum ar trebui făcută testarea elevilor pentru a le măsura corect punctele slabe și punctele tari și despre cum pot fi ajutați copiii să recupereze decalajele din timpul școlii online.
Republica: Copiii s-au întors la școală după o lungă perioadă în care procesul educațional a fost afectat semnificativ de pandemia de Covid. Din ceea ce ați putut observa, atât prin intermediul platformei Brio, cât și prin experiența școlii remediale, care a fost impactul acestui mod cu totul neobișnuit de a face școală asupra copiilor?
Dragoș Iliescu: E o întrebare care ne preocupă pe toți – și al cărei răspuns nu vrea nimeni să îl trâmbițeze prea cu zgomot. Deși, cred, avem o responsabilitate să o spunem: școala online a fost o glumă care are costuri semnificative pentru școlari și, prin extensie, dacă decalajele nu vor fi recuperate, va avea costuri masive pentru societate.
Am mai spus-o și cu altă ocazie și o spun și aici: datele noastre arată că pe perioada primului semestru de pandemie decalajul mediu față de același semestru al anului anterior a fost de 6%, decalaj decontat în principal de copiii care aveau oricum probleme – scăderea celor mai slabi 10% din copii a fost de 18%.
Pe parcursul întregului an școlar anterior decalajul a fost de 11%, decalaj decontat tot inegal: copiii mai buni (top 10%) au scăzut în medie cu 7%, pe când copiii cei mai slabi (cei mai slabi 10%) au scăzut în medie cu 26%.
Așadar: situația e cruntă și este decontată inegal: copiii care erau oricum în situații de risc de abandon sunt acum și mai departe de ceea ce ne dorim pentru ei.
„Testele inițiale sunt critice pentru a evalua declajele, dar și punctele puternice ale fiecărui elev”
Republica: Care este miza testărilor inițiale pe care le dau profesorii în acest an?
Dragoș Iliescu: Testele inițiale sunt critice pentru a evalua stadiul existent – evident, decalajele, dar și punctele puternice ale fiecărui elev. Ele ar trebui să fundamenteze pentru profesor modalitatea în care va aborda fiecare clasă sau, chiar mai mult, fiecare elev în parte. Pentru director ar trebui să fie o radiografie a școlii sale și a contrastului dintre clase. Pentru specialiștii care dezvoltă politici pentru întregul sistem – la nivel de inspectorat sau de minister – ar trebui să fundamenteze cu date politicile necesare în cursul acestui an. Pentru părinți ar trebui să fie radiografii ale stării de început – și elemente importante în managementul așteptărilor.
Deci, da, aceste testări inițiale sunt critice, căci ar trebui să genereze acel flux de date de care sistemul are nevoie, de la nivel micro (elev și clasă) la nivel macro (minister).
În același timp, ele ar trebui să fie gândite în așa fel încât să fie fidele și valide și să permită retestare cu încredere, în cadrul unui flux de testări comparabile între ele care s-ar face de-a lungul semestrului și anului. Cu alte cuvinte, ar trebui să fie corecte din punct metodologic și să permită evaluarea de progres – căci sunt primul punct de măsurare în evaluarea de progres.
„Să lași în mâna profesorilor crearea de teste standardizate e un nonsens”
Republica: Cum ar trebui ele făcute și de ce acțiuni ar trebui să fie urmate?
Dragoș Iliescu: Ei, da, asta este întrebarea spinoasă. Sau, mă rog, întrebarea e lucidă, răspunsul este spinos. Teste standardizate, care să facă măsurare validă și care să permită evaluare ulterioară comparabilă nu pot fi făcute pe genunchi.
Evident, s-a înțeles în sfârșit în România că aceste evaluări sunt diferite de evaluările făcute în clasă de profesori – să lași în mâna profesorilor crearea de teste ”standardizate” e un nonsens – evident că nu vor fi standardizate, adică similare pentru toți.
Apoi, dincolo de aceasta problemă fundamentală care ține de chiar definiția termenului de ”standardizat” e și o problemă de știință a măsurării – sunt relativ puțini oameni în țară care înțeleg cum se construiește așa un instrument. Și în cele din urmă, e nevoie de acoperirea unor costuri care nu sunt prohibitive, dar nici nu sunt la îndemâna unui profesor, a unei școli sau chiar a unui inspectorat. Așadar: pentru a avea o șansă ca aceste teste să rezulte în ceva cu adevărat util, ar trebui realizate centralizat la nivelul ministerului, de puținii specialiști care se pricep și pe baza unui proces care nu este nici scurt și nici gratuit.
Ce se întâmplă acum din păcate în anumite zone (și chiar și așa se întâmplă doar sporadic) este un experiment care riscă să nu dea efecte și să compromită întreaga idee a testării standardizate în educație. Eu am salutat experimentul de la Iași, de exemplu, unde aceste teste sunt dezvoltate de inspectorat – cred că e mai mult decât nimic. Dar mi-e teamă că ce vom avea acolo nu va fi cu nimic diferit de testele pe care le făceau oricum profesorii la clasă la începutul oricărui an – cu singura diferență că același test încropit fără repere psihometrice va fi aplicat tuturor elevilor. O spun din nou: cred că arată curaj și dorință de inovație și salut întotdeauna aceste lucruri într-un sistem care e prea înțepenit – motivele expuse de directoarea ISJ Iași și intențiile declarate de ea sunt cele corecte. Dar deși e un pas în direcția corectă, nu este încă nici pe departe la nivelul de sofisticare la care acest tip de testare trebuie să ajungă.
Republica: După ce perioadă de timp ar trebui să fie testați din nou copiii, pentru a măsura progresul?
Dragoș Iliescu: Testarea formală de progres ar trebui făcută cel puțin încă de 2 ori – la jumătatea semestrului și la final. În mod ideal, dacă acest lucru ar fi posibil, testare cu scop de feedback individual și care să faciliteze monitorizarea învățării ar trebui să apară la materiile importante cam o dată la 2 săptămâni.
„Notarea nu reflectă cu acuratețe competențele elevilor”
Republica: Ați vorbit deseori despre faptul că notarea nu este relevantă în sistemul românesc de educație. Care sunt riscurile în ceea privește notarea în contextul actual, în care anumite decalaje sociale s-au adâncit și în care unii copii au fost mai afectați decât alții de lipsa accesului la educație de calitate?
Dragoș Iliescu: Da, notarea în sistemul românesc nu este atât de relevantă precum ar trebui. Nu este relevantă pentru că nu este validă, adică nu reflectă cu acuratețe competențele elevilor, așa cum ne-am aștepta (sunt multe de spus aici dar nu intru în detalii). Apoi, nu este relevantă căci nu se corelează decât trivial cu acele rezultate de viață cu care știm din studii că performanța academică este de fapt corelată (și aici sunt multe de spus aici dar nu intru în detalii). Dar, pe scurt: deseori nu măsurăm prin notele date competențele reale ale elevilor, iar ceea ce măsurăm (și notele date cu atât de multă eroare) nu este considerat relevant de societate.
Evident avem un risc implicit și masiv aici – indiferent de pandemie. De la ”notele nu sunt relevante” la ”școala nu este relevantă” este doar un pas și mulți îl fac; evident este greșit raționamentul și deci și concluzia, dar mi-e teamă că părți întregi din societatea românească se îndreaptă spre acea zonă: cum că școala nu ar fi relevantă.
„Costurile pandemiei sunt decontate inegal”
Dragoș Iliescu: În contextul pandemiei lucrurile sunt în mod special nenorocite pentru că, așa cum ați remarcat, decalajele bazate pe statut socio-economic – nu decalajele notelor, ci în mod real, decalajele competențelor – s-au adâncit. Așa cum am spus și anterior, costurile pandemiei sunt decontate inegal: copiii care provin din familii mai afluente, sau cel puțin copiii care provin din familii care au putut să susțină prin forțe proprii învățare la un nivel adecvat și în pandemie au ținut pasul și punctează în medie un decalaj redus; pentru anumite grupuri chiar nici un decalaj. Copiii care provin din familii mai puțin afluente – și aici e un mix între lipsa capacității financiare de a susține prin investiție personală educația (avem sau nu bani), atitudinea generală față de școală a familiei (școala este importantă sau nu) și implicarea activă a familiei în școală (ca părinte mă implic în mod activ în monitorizarea învățării copilului și îl ajut direct unde e nevoie) – au avut un decalaj masiv.
Știam de mult timp cu toții că asta se întâmplă în România: suntem una din țările cu cea mai mare disparitate a competențelor școlare bazată pe statut socio-economic, iar această disparitate nu poate fi explicată altfel. Da, performanța de la medie în sus este mai degrabă susținută de familie decât de sistem.
Riscurile sunt mari pentru acei copiii – practic ce vedem acum este un grup de copiii abandonați de stat: statul român nu reușește să se achite de datoria pe care o are față de o parte din cetățenii săi. După ratele mari de decalaj o să urmeze rate mari de dezangajare emoțională și de abandon școlar – în țara care oricum avea una din ratele cele mai mari de abandon școlar din UE. Pe viitor, un grup masiv, mai mare decât de obicei, de cetățeni fără educație și deci fără prospecte pentru un câștig decent, o carieră satisfăcătoare, cetățenie activă, viață împlinită etc. Pentru națiune așadar riscul este teribil: o parte a forței de muncă de la care nu vei putea cere nimic, căci nu va putea face decât cele mai simple sarcini. O piatră de moară la piciorul națiunii pentru încă o generație.
Acum, trebuie să o spun: e teribil de simplu să stai pe margine și să comentezi – și din multe puncte de vedere asta fac acum. Nu arăt deloc cu degetul spre ”sistem” sau spre minister, deși ei sunt suspecții de serviciu în astfel de situații. Cunosc oameni buni acolo care chiar încearcă să facă tot ce pot – e pur și simplu o situație atât de complicată încât, sincer, nu aș ști ce să fac pentru a o drege. Până una-alta constat situația și riscurile – asta pot.
Republica: Care ar trebui să fie climatul la clasă pentru a-i ajuta pe copii să recupereze decalajele, să reintre în ritm, să poată face achiziții noi?
Dragoș Iliescu: Predicția mea este că în două, maximum trei săptămâni, suntem din nou în lockdown, iar copiii vor învăța din nou în online. Avem acum o fereastră în care îi vedem față în față și putem să le aprindem flacăra, pasiunea pentru învățat, pentru școală, motivația pentru a face efort, înțelegerea faptului că lucrurile sunt grave, în primul rând pentru ei și că trebuie să facă mai mult, că toți trebuie să încercăm să facem mai mult.
Ideea că motivația poate fi aprinsă prin ecranul tabletei este ridicolă – asta se face acum sau nu se face deloc.
Ce pot face părinții în acest context?
Dragoș Iliescu: Ce au făcut dintotdeauna – să contribuie cu ceea ce pot la procesul educațional. Adică: să ia educația propriilor copii în propriile mâini și să pună presiune (decentă) pe sistem, recomandând profesorilor și școlilor să adopte metode și instrumente digitale, care să poată susține educația în această perioadă.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.