Foto: Profimedia
În mai 2025 un studiu internațional devine știre în România: 62% dintre români considerau continuarea sprijinului militar pentru Ucraina din partea României duce la prelungirea inutilă a războiului și 53% din români consideră ajutorul nostru ca o provocare pentru Rusia.
Asta era în luna mai 2025. Acum, când sunt pe drumurile din Kyiv (unde am participat la evenimentele ocazionate de Ziua Independenței Ucrainei, invitat Biroul Președintelui Zelenskyy - așa, ca să le răspund și celor care sunt bucuroși că într-un final voi muri pe front) am timp și mă uit la comunicarea instituțională venită de la mai mulți decidenți care au legătură cu securitatea națională și relațiile dintre România și Ucraina.
Concluzie:
Comunicarea e abisal de proastă. Intrați doar pe pagina de socializare a lui Nicușor Dan și veți vedea despre ce vorbesc. Dar nu doar la el. Comunicarea nu răspunde la întrebări precum: ce? de ce? când? cum? cui? - esențiale și care reprezintă baza unei comunicări eficiente. Ce am văzut? Limbaj de lemn, formulări triumfaliste, dar fără esență, formulări vagi sau superficiale. Lipsă de concret, lipsă de explicații, de claritate. De exemplu, aflăm din presa ucraineană că al 23-lea pachet de ajutor militar pentru Ucraina va fi livrat. Așa ceva este pur și simplu inacceptabil în mediul informațional ostil în care ne aflăm ca națiune.
După primul tur al alegerilor și surpriza Călin Georgescu am încercat să identific câteva motive pentru acea surpriză. Între ele: lipsa de încredere în instituții, lipsa comunicării credibile și evidentul război hibrid al Rusiei.
Acum esențială ar fi comunicarea.
Și nu oricum ar trebui făcută această comunicare, ci pe înțelesul tuturor, pe înțelesul celor care sunt nedumeriți poate de motivul pentru care ajutăm Ucraina. Pe înțelesul celor frustrați (pe bună dreptate) pe modul în care statul român și instituțiile sale se raportează la ei. Pe înțelesul celor care nu stau toată ziua să urmărească știrile la televizor, pentru că au probleme cotidiene mult mai apăsătoare și imediate decât să citească limbaj de rumeguș pe internet.
De ce? Pentru că o comunicare convingătoare, coerentă, constantă, care să explice probleme complexe ca unui copil de clasa a 5-a ajută la restabilirea încrederii. Fără creșterea încrederii în instituțiile statului, în statul român în general și în figurile cheie ale lui în special, putem să cântăm prohodul democrației noastre originale de pe acum, pentru 2028.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Sa vezi atunci incredere in institutii , incredere oricum erodata din decembrie 2024.
Acum incep maraielile , unele mai voalate , altele pe fata , ca Nicusor Dan nu communica, ca, taxele , ca pa aia de ce nu.. Si asta este numai inceputul.
In cazul Romaniei, referendumul de care elita politica nu tine cont, dosarele revolutiei si ale mineriadelor, alegerea primarilor intr-un singur tur, pensiile speciale, avantajele materiale ale parlamentarilor și demnitarilor, subfinatarea învățământului și a sanatatii, legile permisive cu infractiunile economice sint in interesul poporului?
Ce încredere să mai ai în „instituțiile statului” când acestea au fost confiscate de „sistemul” despre care nimeni nu poate spune exact ce este?
Ne amăgim sperând de 35 de ani într-o „schimbare”. Tot ce se schimbă în țară e „părul” jivinelor care ne tot conduc. Năravurile lor au devenit tradiție...
În cei 35 de ani singurul lucru care s-a schimat sunt generațiile. În rest, nimic nu s-a pierdut, totul s-a transformat. Din „proprietari ai avutului obștesc”, ce ovaționau marile realizări ale celui mai iubit fiu al poporului, am devenit „cetățeni liberi” să se decurce fiecare cum poate, c-așa-i „normal” într-o „democrație originală”.
Cireașa de pe tort e însăși faptul că ni se cere să acordăm încredere celor pe care i-am ales de-atâtea ori, uitând că am fost mințiți cu nerușinare de fiecare dată. Cu o singură floare nu se face primăvară...
„Liberalul” Ilie Bolojan e mânat de „intenții” bune, la fel ca predecesorii. Baiul e că premierul în funcție nu mai „dă” (cum au făcut-o Ciucă și Ciolacu, tovarășii lui de coaliție!) ci „ia”. De unde? Tot de unde se poate lua: de la mulțimea de creduli în ale „democrației”. Plebea are „datoria” să susțină necondiționat „drepturile” câștigate de cei „speciali”.
Dacă apucă Crăciunul în funcția de premier, Ilie Bolojan va fi un „pionier”: nu mai tăiem porcul, ci sinecurile...