Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Fără educație, copiii nu mai au șansa la un viitor mai bun. De ce cred că ar trebui redeschise școlile

Scoala inchisa

Foto: Inquam Photos/ Sabin Cirstoveanu

Educația este un privilegiu. Educația este o binecuvântare. Educația este un drept pentru care au existat copii dispuși să moară. De ce? Deoarece educația înseamnă aer, putere, libertate, bucurie, certitudine. Atunci când ai acces la educație, ai acces la cel puțin două căi pentru fiecare problemă cu care ajungi să te confrunți. Nu mai ești lăsat în disperare, sufocat de probleme nerezolvabile, de sentimentul de neputință și dependență. Atunci când ai acces la educație, de fapt, ai acces la munca de cercetare a mii de oameni însetați și ei după educație, după cunoaștere, după găsirea de soluții la situații de interes comun. Atunci când ai acces la educație, simți că ai tot suportul adulților în grija cărora te afli, că ei îți vor binele și te susțin necondiționat, astfel încât să devii cea mai bună versiune a ta. Ce se întâmplă când accesul la educație este limitat? 

  • Copiii nu mai au șansa să devină cea mai bună versiune a lor.
  • Copiii nu mai au șansa la un viitor mai bun decât cel pe care părinții lor l-au putut crea pentru ei.
  • Uităm să gândim independent și liber.
  • Ne obișnuim cu o educație trunchiată și slăbită.
  • Ajungem să considerăm educația ca fiind opțională.
  • Pentru a nu ne considera insuficienți, alegem să ne mândrim cu analfabetismul nostru.
  • Devenim un popor slăbit, dependent, depresiv.

O analiză scurtă, în încercarea de a înțelege ce ne diferențiază pe noi de țările mai puternice, ne va duce tot către educație. Educația financiară, educația politică, educația socială… orice fel de educație, atât timp cât este una de calitate, accesibilă, mereu revizuită, care face bine și nu face rău. Este mult mai ușor să închizi instituții, decât să cauți soluții fiabile, pe termen lung.

S-au închis piețe, în plină iarnă, chiar dacă o soluție mai bună era cea luată mult mai târziu, educarea oamenilor prin asigurarea purtării măștilor și (uneori) limitarea numărului de persoane.

S-au închis școlile, chiar dacă școlile reprezentau și reprezintă, din punct de vedere sanitar, unul dintre cele mai sigure medii pentru copii. Decizia de a închide școlile și de a trece în regim online a fost, din punctul meu de vedere, una precipitată și, desigur, greșită. A fost o decizie bazată pe frică și nu pe fapte demonstrate științific, iar când intervine frica, știm cu toții, de cele mai multe ori, ne panicăm, ne blocăm, în loc să-i facem față, să o depășim. S-a trecut în regim online fără a asigura accesul tuturor copiilor la laptop și internet. 

S-a trecut în regim online, deși au existat experți care au militat pentru păstrarea școlilor deschise, aducând cele mai informate și cele mai pertinente argumente. Trist e că nu a contat. Educația nu a contat. Pentru mulți dintre noi, accesul la vaccin reprezintă salvarea dintr-o pandemie care ne-a lovit brusc, tare și ireversibil, reprezintă evoluție și eliberare, reprezintă șansa la o viață cu mai puține restricții. Accesul la vaccin poate reprezenta șansa pentru redeschiderea a sălilor de clasă și totuși, se pare că, din nou, educația nu este prioritară. Trist și dureros… 

Mă întreb oare de ce acceptăm atât de ușor un viitor ciuntit, căci o educație săracă nu poate să dea mai mult. Mă întreb oare de ce cei pe care i-am ales nu înțeleg că oricând pot scăpa de dependența cu care au crescut și astfel să nu mai aștepte acțiunile altor țări pentru a le lua drept model, ci să se autoeduce și să ia decizii informate (doctorii o fac mereu pentru a lua cea mai bună decizie pentru pacienții lor). Mă întreb oare când vom avea la conducerea țării oameni care știu să conducă bazându-se pe știință și nu pe frici (interioare, colorate politic). Încă mai sper că, într-o zi, va veni cineva la Ministerul Educației care va zice tare și ferm că educația copiilor noștri contează și va face mult bine și nu va face rău, câștigându-și astfel susținerea tuturor părinților și profesorilor cărora le pasă. Până atunci nu-mi rămâne decât rugăciunea, căci în vremuri grele ea aduce speranța…

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Locuiesc în Lisabona (cartier limitrof). Fata mea de clasa VI-a a mers tot trimestrul întâi la scoala de cartier. Vacanță au avut saracutii din 23 decembrie pe 2 ianuarie. De luni au început din nou, azi dau teste la portugheza, extemporal la mate (profesorul a fost bolnav si a lipsit in decembrie).

    Lucru mai puțin știut de voi, incidenta procentuala a infectiilor a fost mai mare in Portugalia decât în România, si bineînțeles mai mare in capitala, precum la voi în București.

    Da, a fost o mare greseala ca românii si-au inchis scolile.

    Poate iau ce e bun de la alții. Fiecare scoala poate trimite o clasa 15 zile acasă, dacă au apărut cazuri, sau inchide de tot, dacă e școala din sat si incidența e mare. Dar, pe ansamblu, învățământul poate functiona si in aceste conditii.

    In tot acest timp copiii au acceptat sa stea pâna la 6-8 ore cu masca pe fata, si au invatat sa se comporte mai bine ca adultii...
    • Like 0


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu---

Privesc reportajele care relatează despre cei 100.000 de oameni din Prahova stând la cozi cu bidoanele să ia apă. Dacă ar fi fără sonor și cuvinte scrise pe ecran, aș putea să cred că sunt din Ucraina. De o săptămână în România se petrece o criză umanitară tipică distrugerilor provocate de război – dar încă fără război. România arată de parcă în toate instituțiile statului ar fi plantați sabotori profesioniști. De fapt, e vorba de impostori amatori. Amatori de bani mulți, câștigați fără să miște un deget – poate altă parte a corpului.

Citește mai mult

Călin Georgescu Alba Iulia

“Azi nu simt bucurie, ci durere”. Asta a spus Călin Georgescu la Alba Iulia, locul simbol în care se întâlnesc românii de Ziua Națională să își amintească de faptul că în unire stă puterea. Nu voi comenta azi în niciun fel faptul că un om care este considerat de autoritățile române un “candidat al Moscovei” are libertatea de a convoca mitinguri în zile simbolice și nici că își permite sub ochii forțelor de ordine să cheme românii “la luptă” și la “sacrificiu”. El având un dosar penal pentru complicitate la tentativa de răsturnare a ordinii constituționale. Foto: Inquam Photos

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Hadi Rahimian

Există copii în România născuți de două ori. Nu, nu e o greșeală de scriere și nici o eroare a serviciilor de stare civilă. Hadi Rahimian, un medic român, născut în Iran, operează feți aflați în uterul mamei oferindu-le viață. Cei mai mici dintre ei au 18 săptămâni gestaționale.

Citește mai mult