Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Fără educație, copiii nu mai au șansa la un viitor mai bun. De ce cred că ar trebui redeschise școlile

Scoala inchisa

Foto: Inquam Photos/ Sabin Cirstoveanu

Educația este un privilegiu. Educația este o binecuvântare. Educația este un drept pentru care au existat copii dispuși să moară. De ce? Deoarece educația înseamnă aer, putere, libertate, bucurie, certitudine. Atunci când ai acces la educație, ai acces la cel puțin două căi pentru fiecare problemă cu care ajungi să te confrunți. Nu mai ești lăsat în disperare, sufocat de probleme nerezolvabile, de sentimentul de neputință și dependență. Atunci când ai acces la educație, de fapt, ai acces la munca de cercetare a mii de oameni însetați și ei după educație, după cunoaștere, după găsirea de soluții la situații de interes comun. Atunci când ai acces la educație, simți că ai tot suportul adulților în grija cărora te afli, că ei îți vor binele și te susțin necondiționat, astfel încât să devii cea mai bună versiune a ta. Ce se întâmplă când accesul la educație este limitat? 

  • Copiii nu mai au șansa să devină cea mai bună versiune a lor.
  • Copiii nu mai au șansa la un viitor mai bun decât cel pe care părinții lor l-au putut crea pentru ei.
  • Uităm să gândim independent și liber.
  • Ne obișnuim cu o educație trunchiată și slăbită.
  • Ajungem să considerăm educația ca fiind opțională.
  • Pentru a nu ne considera insuficienți, alegem să ne mândrim cu analfabetismul nostru.
  • Devenim un popor slăbit, dependent, depresiv.

O analiză scurtă, în încercarea de a înțelege ce ne diferențiază pe noi de țările mai puternice, ne va duce tot către educație. Educația financiară, educația politică, educația socială… orice fel de educație, atât timp cât este una de calitate, accesibilă, mereu revizuită, care face bine și nu face rău. Este mult mai ușor să închizi instituții, decât să cauți soluții fiabile, pe termen lung.

S-au închis piețe, în plină iarnă, chiar dacă o soluție mai bună era cea luată mult mai târziu, educarea oamenilor prin asigurarea purtării măștilor și (uneori) limitarea numărului de persoane.

S-au închis școlile, chiar dacă școlile reprezentau și reprezintă, din punct de vedere sanitar, unul dintre cele mai sigure medii pentru copii. Decizia de a închide școlile și de a trece în regim online a fost, din punctul meu de vedere, una precipitată și, desigur, greșită. A fost o decizie bazată pe frică și nu pe fapte demonstrate științific, iar când intervine frica, știm cu toții, de cele mai multe ori, ne panicăm, ne blocăm, în loc să-i facem față, să o depășim. S-a trecut în regim online fără a asigura accesul tuturor copiilor la laptop și internet. 

S-a trecut în regim online, deși au existat experți care au militat pentru păstrarea școlilor deschise, aducând cele mai informate și cele mai pertinente argumente. Trist e că nu a contat. Educația nu a contat. Pentru mulți dintre noi, accesul la vaccin reprezintă salvarea dintr-o pandemie care ne-a lovit brusc, tare și ireversibil, reprezintă evoluție și eliberare, reprezintă șansa la o viață cu mai puține restricții. Accesul la vaccin poate reprezenta șansa pentru redeschiderea a sălilor de clasă și totuși, se pare că, din nou, educația nu este prioritară. Trist și dureros… 

Mă întreb oare de ce acceptăm atât de ușor un viitor ciuntit, căci o educație săracă nu poate să dea mai mult. Mă întreb oare de ce cei pe care i-am ales nu înțeleg că oricând pot scăpa de dependența cu care au crescut și astfel să nu mai aștepte acțiunile altor țări pentru a le lua drept model, ci să se autoeduce și să ia decizii informate (doctorii o fac mereu pentru a lua cea mai bună decizie pentru pacienții lor). Mă întreb oare când vom avea la conducerea țării oameni care știu să conducă bazându-se pe știință și nu pe frici (interioare, colorate politic). Încă mai sper că, într-o zi, va veni cineva la Ministerul Educației care va zice tare și ferm că educația copiilor noștri contează și va face mult bine și nu va face rău, câștigându-și astfel susținerea tuturor părinților și profesorilor cărora le pasă. Până atunci nu-mi rămâne decât rugăciunea, căci în vremuri grele ea aduce speranța…

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Locuiesc în Lisabona (cartier limitrof). Fata mea de clasa VI-a a mers tot trimestrul întâi la scoala de cartier. Vacanță au avut saracutii din 23 decembrie pe 2 ianuarie. De luni au început din nou, azi dau teste la portugheza, extemporal la mate (profesorul a fost bolnav si a lipsit in decembrie).

    Lucru mai puțin știut de voi, incidenta procentuala a infectiilor a fost mai mare in Portugalia decât în România, si bineînțeles mai mare in capitala, precum la voi în București.

    Da, a fost o mare greseala ca românii si-au inchis scolile.

    Poate iau ce e bun de la alții. Fiecare scoala poate trimite o clasa 15 zile acasă, dacă au apărut cazuri, sau inchide de tot, dacă e școala din sat si incidența e mare. Dar, pe ansamblu, învățământul poate functiona si in aceste conditii.

    In tot acest timp copiii au acceptat sa stea pâna la 6-8 ore cu masca pe fata, si au invatat sa se comporte mai bine ca adultii...
    • Like 0


Îți recomandăm

Lucian Pahontu reactie / sursa foto: Inquam Photos

Reamintim că, săptămâna trecută, Recorder a publicat o investigație cu titlul „Biografia ascunsă a generalului Pahonțu: a făcut parte din trupele de represiune ale lui Ceaușescu și a participat la masacrul din 21 decembrie 1989”. De asemenea, la o zi distanță, Snoop a publicat un material cu titlul „Generalul Pahonțu, de neclintit. Cum a scăpat șeful SPP 18 ani fără o decizie CNSAS privind legăturile sale cu Securitatea”.

Citește mai mult

Politistul si batranica / sursa foto: captura Digi24

Nu am înțeles niciodată gestul. Nici azi nu îl înțeleg. Confiscarea are o logică birocratică - discutabilă, dar logică. Strivirea nu are nicio logică. Strivirea este un act de dominație. Este un mod de a spune: tu nu contezi. Este o lecție despre cine are dreptul să existe în spațiul public și cine nu.

Citește mai mult

Cinematograf Paris / sursa foto: Profimedia

În anii 1990, când am început să mă duc regulat la Paris, mai întâi în vacanţe lungi, apoi făcând naveta la lucru, constituiam frecvent subiect de mirare pentru oamenii locului, parizieni de mai multe generaţii, care nu mai cunoscuseră oameni veniţi din foste regimuri totalitare, ca mine.

Citește mai mult