Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Fără educație, copiii nu mai au șansa la un viitor mai bun. De ce cred că ar trebui redeschise școlile

Scoala inchisa

Foto: Inquam Photos/ Sabin Cirstoveanu

Educația este un privilegiu. Educația este o binecuvântare. Educația este un drept pentru care au existat copii dispuși să moară. De ce? Deoarece educația înseamnă aer, putere, libertate, bucurie, certitudine. Atunci când ai acces la educație, ai acces la cel puțin două căi pentru fiecare problemă cu care ajungi să te confrunți. Nu mai ești lăsat în disperare, sufocat de probleme nerezolvabile, de sentimentul de neputință și dependență. Atunci când ai acces la educație, de fapt, ai acces la munca de cercetare a mii de oameni însetați și ei după educație, după cunoaștere, după găsirea de soluții la situații de interes comun. Atunci când ai acces la educație, simți că ai tot suportul adulților în grija cărora te afli, că ei îți vor binele și te susțin necondiționat, astfel încât să devii cea mai bună versiune a ta. Ce se întâmplă când accesul la educație este limitat? 

  • Copiii nu mai au șansa să devină cea mai bună versiune a lor.
  • Copiii nu mai au șansa la un viitor mai bun decât cel pe care părinții lor l-au putut crea pentru ei.
  • Uităm să gândim independent și liber.
  • Ne obișnuim cu o educație trunchiată și slăbită.
  • Ajungem să considerăm educația ca fiind opțională.
  • Pentru a nu ne considera insuficienți, alegem să ne mândrim cu analfabetismul nostru.
  • Devenim un popor slăbit, dependent, depresiv.

O analiză scurtă, în încercarea de a înțelege ce ne diferențiază pe noi de țările mai puternice, ne va duce tot către educație. Educația financiară, educația politică, educația socială… orice fel de educație, atât timp cât este una de calitate, accesibilă, mereu revizuită, care face bine și nu face rău. Este mult mai ușor să închizi instituții, decât să cauți soluții fiabile, pe termen lung.

S-au închis piețe, în plină iarnă, chiar dacă o soluție mai bună era cea luată mult mai târziu, educarea oamenilor prin asigurarea purtării măștilor și (uneori) limitarea numărului de persoane.

S-au închis școlile, chiar dacă școlile reprezentau și reprezintă, din punct de vedere sanitar, unul dintre cele mai sigure medii pentru copii. Decizia de a închide școlile și de a trece în regim online a fost, din punctul meu de vedere, una precipitată și, desigur, greșită. A fost o decizie bazată pe frică și nu pe fapte demonstrate științific, iar când intervine frica, știm cu toții, de cele mai multe ori, ne panicăm, ne blocăm, în loc să-i facem față, să o depășim. S-a trecut în regim online fără a asigura accesul tuturor copiilor la laptop și internet. 

S-a trecut în regim online, deși au existat experți care au militat pentru păstrarea școlilor deschise, aducând cele mai informate și cele mai pertinente argumente. Trist e că nu a contat. Educația nu a contat. Pentru mulți dintre noi, accesul la vaccin reprezintă salvarea dintr-o pandemie care ne-a lovit brusc, tare și ireversibil, reprezintă evoluție și eliberare, reprezintă șansa la o viață cu mai puține restricții. Accesul la vaccin poate reprezenta șansa pentru redeschiderea a sălilor de clasă și totuși, se pare că, din nou, educația nu este prioritară. Trist și dureros… 

Mă întreb oare de ce acceptăm atât de ușor un viitor ciuntit, căci o educație săracă nu poate să dea mai mult. Mă întreb oare de ce cei pe care i-am ales nu înțeleg că oricând pot scăpa de dependența cu care au crescut și astfel să nu mai aștepte acțiunile altor țări pentru a le lua drept model, ci să se autoeduce și să ia decizii informate (doctorii o fac mereu pentru a lua cea mai bună decizie pentru pacienții lor). Mă întreb oare când vom avea la conducerea țării oameni care știu să conducă bazându-se pe știință și nu pe frici (interioare, colorate politic). Încă mai sper că, într-o zi, va veni cineva la Ministerul Educației care va zice tare și ferm că educația copiilor noștri contează și va face mult bine și nu va face rău, câștigându-și astfel susținerea tuturor părinților și profesorilor cărora le pasă. Până atunci nu-mi rămâne decât rugăciunea, căci în vremuri grele ea aduce speranța…

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Locuiesc în Lisabona (cartier limitrof). Fata mea de clasa VI-a a mers tot trimestrul întâi la scoala de cartier. Vacanță au avut saracutii din 23 decembrie pe 2 ianuarie. De luni au început din nou, azi dau teste la portugheza, extemporal la mate (profesorul a fost bolnav si a lipsit in decembrie).

    Lucru mai puțin știut de voi, incidenta procentuala a infectiilor a fost mai mare in Portugalia decât în România, si bineînțeles mai mare in capitala, precum la voi în București.

    Da, a fost o mare greseala ca românii si-au inchis scolile.

    Poate iau ce e bun de la alții. Fiecare scoala poate trimite o clasa 15 zile acasă, dacă au apărut cazuri, sau inchide de tot, dacă e școala din sat si incidența e mare. Dar, pe ansamblu, învățământul poate functiona si in aceste conditii.

    In tot acest timp copiii au acceptat sa stea pâna la 6-8 ore cu masca pe fata, si au invatat sa se comporte mai bine ca adultii...
    • Like 0


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult