Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Feedback-ul este o forma de putere. Arta de a-l oferi și a-l primi

Discuție la birou

Foto: Andriy Popov/ Panthermedia/ Profimedia

Modul în care dăm și primim feedback este un subiect care mă interesează de multă vreme. Ca o persoana care apreciaza feedback-ul, îl văd ca pe un instrument de impact, precum și ca pe o modalitate de a-mi îmbunătăți abilitățile, fie în viața profesională, fie în comunicare, fie în relațiile mele.

A oferi și a primi feedback poate fi o inițiativă provocatoare, chiar dacă a avea o opinie este ceva ce se întâmplă natural pentru majoritatea dintre noi. Poate fi intuitiv să presupunem că intențiile bune sunt întâmpinate cu reacții bune, însă adesea, cineva este rănit în acest proces. Ceea ce contează într-un proces de feedback este sentimentul cu care rămân oamenii, nu neapărat cuvintele pe care le aud.

Un lucru știu sigur: feedback-ul este o forma de putere.

Întrebarea pe care mi-o pun este: cum poate această putere să fie folosită si perceputa in mode grațios atât pentru cel care dă, cât și pentru cel care primește feedback?

De-a lungul timpului, am adunat câteva idei pe care le aplic pentru a face din procesul de feedback unul puternic si grațios.

1. Alegerea momentului potrivit. Este firesc ca cei care oferă feedback să simtă nevoia de a-și împărtăși opiniile cat mai repede. Acest lucru poate accelera ocazional procesul, ceea ce face ca cea mai importantă întrebare să fie trecută cu vederea. Înainte de a oferi feedback, ar trebui pusă următoarea întrebare: „Este acesta un moment potrivit pentru feedback sau împărtășirea perspectivelor?”

Cel mai bun feedback poate avea un efect negativ dacă este împărtășit la momentul nepotrivit.

Bunica mea obișnuia să spună: „O femeie nu trebuie sa ceara ceva de la bărbatul său când acestuia îi este foame”. Lăsând gluma deoparte, există mult adevăr în această afirmație, căci oamenii sunt adesea concentrați mai întâi pe nevoile lor imediate. Când toate aceste nevoi sunt îndeplinite, atunci cineva poate fi deschis să primească.

Solicitările recurente de feedback funcționează cel mai bine având o zi și o dată specifică, atunci când toate părțile sunt conștiente și pregătite în avans pentru momentul de a da și de a primi feedback. Un alt mod in afara de a da si primi feedback simultan este cel in care fiecare dintre cele două părți poate oferi feedback în sesiuni individuale separate. Acest lucru este eficient atât în relațiile personale, cât și în cele profesionale.

2. Claritate. Unul dintre clienții mei de coaching este foarte performant ca profesionist, dar oamenii pe care îi conduce nu sunt mulțumiți de felul în care interacționează cu ei. Prin urmare, el primește feedback de la ei care nu corespunde așteptărilor sale. El obține rezultatele căutate și anticipează că va fi evaluat pe baza acestui lucru, însă, spre surprinderea lui, este analizat in funcție de alte criterii.

Ambele părți implicate in procesul de feedback ar trebui să fie de acord că se referă la aceleași subiecte. Dincolo de aceasta, este benefic să clarificăm dinainte ce este cel mai important pentru fiecare persoană în timpul unei discuții. În timp ce managerul ar putea fi concentrat pe rezultate, restul echipei ar putea aprecia mai mult interacțiunea umană din timpul procesului.

3. Feedback-ul este un cadou. Fac tot posibilul să tratez feedbackul ca pe o carte primită în dar. Când primesc o carte, îmi arăt interesul pentru ea. Citesc titlul și coperta și decid imediat soarta ei: o voi citi curând sau o voi așeza pe un raft in biblioteca și poate o voi citi în viitor. Asta înseamnă că, deși poate nu e momentul potrivit, voi avea acces la înțelepciunea ei mai târziu.

4. Colierul de perle. Există situații în care cel care dă feedback are o mulțime de informații valoroase pentru cel care îl primește. După ce a întrebat dacă celălalt este sau nu deschis la a primi feedback, cel care dă feedback poate începe cu nerăbdare să împărtășească. Chiar dacă prima idee ar fi foarte valoroasă cel care dă feedback ar fi bine să aștepte o reacție din partea celui care-l primește pentru a se asigura că informația este apreciata de ambele părți. Reacțiile pot indica o lipsă de interes sau de concentrare. Cel care dă feedback poate continua cu și mai multă energie să împărtășească alte idei semnificative, în speranța că perspectivele lui vor schimba reacția celui care primește.

Eu numesc acest tip de situație „colierul de perle”. Când valoarea este împărtășită prea generos, ea își pierde sensul dacă nu este percepută cu adevărat ca fiind valoroasă. Abordarea mea este să ofer câte o perlă pe rând, să evaluez reacția și, dacă cel care primește arată interes, să ofer mai multe. Evit să ofer un întreg colier de perle cuiva care îl va arunca sau nu este pregătit să-l primească.

5. Emoțiile. Feedbackul este mai adesea încărcat cu prea multe emoții decât lipsit de emoții. Oamenii tind să coreleze valoarea lor ca profesioniști sau chiar ca oameni cu ceea ce fac și spun, precum și cu modul în care ceilalți percep ceea ce fac și spun ei. Acesta este principalul motiv pentru care emoțiile sunt intense în timpul unei sesiuni de feedback. Dacă este posibil, încerc să îmi acord timp pana reacționez la feedback-ul pe care îl primesc. Mă concentrez pe emoțiile mele și pe înțelegerea originii lor. Las sa treaca cel puțin 24 de ore înainte de a reacționa. Când aleg să vorbesc despre asta, îmi comunic partea mea de poveste și încerc să pun întrebări pentru a înțelege cealaltă parte. Uneori funcționează, iar alteori alte emoții preiau conducerea. Este un proces în continuă îmbunătățire.

6. Cum poate feedback-ul ajuta la acțiune? Ar fi bine să ofer feedback pentru pasul următor sau feedback despre cum aș face eu? Există două moduri principale de a oferi feedback: de a-l ajuta pe cel care primește feedback-ul să avanseze la următoarea etapă de performanță SAU pentru a-l ghida astfel încât să performeze la fel asemenea celui care dă feedback. Cu excepția cazului în care receptorul întreabă în mod specific: „Cum faci tu acel lucru? Aș vrea să îl fac exact așa cum îl faci tu”, atunci al doilea caz nu ar trebui să se întâmple niciodată.

Arta feedback-ului înseamnă să întâlnești pe care primește acolo unde se afla în procesul sau și să oferi feedback care îl va ajuta să progreseze cu încă un pas. Sunt întotdeauna interesată să înțeleg cum feedback-ul pe care îl ofer poate fi specific nevoilor și domeniilor de îmbunătățire ale celui care primește informația. Dacă feedback-ul nu este acționabil pentru abilitățile pe care cineva le are în prezent, atunci nu este feedback-ul potrivit pentru el. Câteva întrebări suplimentare ar putea fi: „Ce aspecte ai dori sa îmbunătățești în perioada următoare?” sau „Unde este important pentru tine să excelezi și ce așteptări vrei să îndeplinești?”

7. Echilibru. Există cazuri când 90% dintre lucruri funcționează, iar restul de 10% necesită îmbunătățiri. Cu excepția cazului în care se decide altfel, feedback-ul ar trebui să fie oferit cu un echilibru între o mare parte de feedback apreciativ (cat mai aproape de 90%) și restul, o parte mult mai mică de feedback constructiv.

Ce fac majoritatea oamenilor este exact opusul. Ei presupun că tot feedbackul ar trebui să fie doar constructiv sau că obiectivul principal al celui care primește este să audă ce ar putea face mai bine. Totuși, avem nevoie și de oportunități de a ne sărbători victoriile si lucrurile pe care le ducem la bun sfârșit.

8.Clarificarea rolurilor. De cele mai multe ori, ne găsim în relații în care îi vedem pe ceilalți în roluri diferite. După ce am lucrat într-o afacere de familie mai mult de 19 ani, una dintre provocările cu care m-am confruntat atunci când ofeream și primeam feedback în compania în care lucram cu rudele mele a fost să clarific la ce rol mă refeream.

Este esențial să faceți diferența între roluri atunci când oferiți și primiți feedback pentru a evita confuzia.

Acestea sunt doar câteva aspecte care ne pot îmbunătăți practicile de a da și de a primi feedback. Cei mai importanți factori de reținut sunt empatia pentru sentimentele celorlalți oameni implicați într-o sesiune de feedback, reconfirmarea bunelor intenții și adaptarea atunci când procesul nu merge in direcția așteptată.

Pentru a concluziona, sunt convinsă că feedback-ul este un instrument foarte valoros.

Rămân deschise următoarele întrebări: “Cum ne putem îmbunătăți practicile de feedback?” și “ Care sunt tehnicile pe care voi le folosiți cu succes?”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult