Femeile nu sunt bunuri

Foto: Inquam Photos / Casian Mitu

Chiar dacă nu este precizat „cu litere de tipar” faptul că România este, în Constituție, un stat laic, cu siguranță nu este precizat nici faptul că țara are o religie fundamentală care se poate intercala între viața cetățenilor și între activitățile lor politice, economice, sociale ș.a.

Fix din acest motiv, probabil tot mai mulți cetățeni se întreabă: De ce? Mai exact, de ce sunt judecat după tiparul sexului, al moravurilor sau, pur și simplu, de ce sunt judecat din cauza felului meu de-a fi? De ce unii ierarhi BOR dau dovadă de sexism, homofobie și de ce încalcă dreptul oamenilor la libertate, cu orice ocazie se ivește?

Vorbind în acest scurt articol strict despre sexism, mai ales pentru că a atins niște cote inadmisibile din punctul de vedere al unei țări care se vrea a fi democratică, după ce a fost ținta unui regim dictatorial (deci, pesemne că oamenii ar trebui să știe ce înseamnă lipsa libertății și inegalitatea), personajul principal este nimeni altul decât ÎPS Teodosie, care a reușit (din nou) să dea dovadă fix de ceea ce a fost precizat anterior.

Acum câteva zile, la o emisiune de radio, ÎPS a decis că cel mai bun sfat pentru o femeie abuzată de către soț - un lucru, din nefericire, comun în România - este să îndure violența și „să își ducă crucea” pentru că a primit „taina cununiei”.

Morbid, absolut dezolant și mai ales „indirect”, BOR consideră că femeia este un bun luat prin intermediul unui „contract” cu o ființă superioară și cu instituția, ea fiind nevoită să îndure chiar și moartea, dacă se ajunge în punctul acela. Mai mult, dacă încercăm să privim statutul femeii din perspectiva lui Teodosie, existența acesteia este pur limitată la o carcasă care este murdară atunci când nu produce viață. Acest lucru poate fi ușor dedus, chit că sună a science-fiction, observând cât de limitat este accesul ei în interiorul bisericii.

Să refuzi să accepți faptul că femeile sunt oameni, nu bunuri, în secolul al XXI-lea reprezintă un act de cea mai joasă speță. România nu stă deloc bine la capitolul „apărarea femeilor”, cazurile de violență (de orice tip) împotriva lor fiind numeroase și extrem de crude. Atunci când o instituție recomandă, practic, să rămâi o victimă, se poate observa clar că rolul ei a încetat să existe și că, desigur, are alte ținte de atins — acumularea de influență, de capital, de oameni îndoctrinați care să continue să o susțină.

Schimbarea vine de la noi, oamenii sătui de asemenea derapaje hidoase. Și nu este prima abatere. Și, cu siguranță, nu va fi nici ultima.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp