Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Tribul România. O călătorie prin tranșeele cu „securiști”, „daci liberi”, „sorosiști” și „pesediști”

La 26 de ani de la căderea comunismului, foarte multe metehne mentale continuă să polenizeze mințile românilor în contradicție cu ceea ce am fi așteptat de la o democrație funcțională. Una dintre acestea este superficialitatea în analiza unor probleme sociale și, decurgând de aici, înclinația spre a dezvolta o fractură socială între diverse categorii de oameni. 

În comunism, fractura era marca principală prin care se desfășura lupta de clasă. Sistemul de clase împărțea oamenii pe criterii socio-economice, cu clasa muncitorească aflată la baza societății, asuprită de-a lungul istoriei de celealte clase profitoare. În subteranul comunismului românesc, această luptă de clase s-a transformat într-un sistem rigid de dictatură la negru, în care clasa nomenclaturiștilor domina celelalte pături sociale prin privilegiile oculte de care beneficiau, în timp ce restul populației era lăsată într-o supă primordială a cutumelor sociale pentru a se descurca „pe sub mână”.

Acest model mental al claselor nu s-a pierdut după comunism, ci a rămas viu în tribalismul românesc post-comunist și proto-capitalist, apărând noi clase împărțite după criterii diverse : clasa „privatizaților”, acea parte a populației mult hulită în tranziție, văzuți ca niște oameni periculoși. Sau clasa „intelectualilor”, pusă cu botul pe labe de altă clasă, cea a „minerilor” aduși să pacifice revoltele din București. 

Această mentalitate de trib a continuat și la nivel politic, cu clasa„ „băsiștilor” duelându-se cu „useliștii” și „anteniștii”. Într-o orânduire socială teoretic liberă, aceste modele mentale pe care românii le-au îmbrățișat prea ușor s-au transformat într-o nesperată materie primă pentru politicienii manipulatori, dispuși evident fără scrupule să folosească aceste grupuri ca masă de manevră, așa cum erau folosite mitingurile electorale din anii '90, adevărate adunări naționale fremătătoare servind unei cauze sau alteia. 

Problema cu această tribalizare a societății românești este că proliferează multe fracturi și puțin dialog. Și mediul online, care înlocuiește din ce în ce mai mult vocea străzii din anii incipienți ai democrației, suferă de acest sindrom al luptei de clasă, între „securiști” și „daci liberi”, între „sorosiști” și „pesediști”, între cei de stânga și cei de dreapta, între „ortodocși” și „homosexuali”. Dialogul nu este căutat, pentru că aparent nu oferă o valoare adăugată și pentru că scopul nu pare a fi un dialog real care să ducă la o oarecare brumă de consens pe orice subiect, ci taberele par că nu urmăresc altceva decât să-și impună propriul adevăr, oricare ar fi acela, prin diverse mijloace, altor oameni. Un impuls pur comunist dar care, iată, subzistă și astăzi.

Un celebru de pe acum reprezentant al clasei „polițiștilor” - o altă clasă binecunoscută în etosul românesc - insistă să ne transmită pe Facebook, în postări succesive, că în Teleorman nu există nicio librărie. 

Ce e interesant aici e efectul pe care observația inițială a autorului postării l-a avut, declanșând, ați ghicit, o nouă fractură. Între teleormăneni, percepuți ca inculți, proști - pentru că din moment ce nu au nicio librărie, înseamnă că sunt afectați intelectual - și restul românilor, care se pare că au multe librării, eventual una la fiecare locuitor. Dialogul este și aici greu de găsit și asta pentru că subiectul ales este atât de superficial prezentat, încât nu invită decât la tipul de fractură descris anterior. 

Principala miză pentru a avea și la noi o democrație funcțională este ieșirea din această logică a fracturilor sociale, ușor de întreținut, dar cu consecințe greu de estimat pentru viitor și înțelegerea că o comunitate are nevoie de un dialog real, unde toate părțile să poate fi auzite fără teamă de a fi etichetate sau înjosite pentru opiniile exprimate. Iar aici fiecare dintre noi este responsabil, începând cu oamenii politici și până la cei care pot influența opinii în mediile sociale.

Cătălin Bizdadea

De unde și comentariile care se împart în principal în două tabere: cele defensive care încearcă să găsească exemple de librării din județ și cele agresive care categorisesc locuitorii din Teleorman în inculți, proști sau masă de manevră inertă pentru politicieni corupți. Domnul Godină, dacă ar fi fost interesat de o discuție realistă pe temă culturii, ar fi realizat că individualizarea unui singur județ pentru lipsa librăriilor este greșită, din moment ce vânzarea de carte la nivel național este extrem de redusă și în continuă scădere, România aflându-se la acest capitol pe ultimul loc din Uniunea Europeană. 

Deci acest fenomen, departe de a fi caracteristic unui singur județ, este din păcate o realitate generală a acestei țări: cu siguranță că și în alte multe regiuni și localități, altele decât cele din Teleorman, nu există librării.  

Asta nu ar trebui să-i facă pe teleormăneni să se simtă mai bine față de ei înșiși și nici pe ceilalți să se simtă mai prost, ci e un prim pas în a înțelege care este problema reală : lipsă de interes generală a populației pentru carte, care derivă dintr-un efort educațional redus după 1989 și care nu poate fi schimbat decât printr-o atenție sporită a comunității asupra educației în toate compartimentele de vârstă. În plus, librăriile, cu puține excepții, sunt entități comerciale private care comercializează carte, iar decizia de a deschide sau nu o librărie nu e luată de stat sau de primărie sau de orice autoritate locală, ci de așteptările economice pe piața liberă a comerțului cu carte, inclusiv calitatea și cantitatea cererii. Dacă aceasta lipsește, vor lipsi și invesțiile în librării.

Aceeași superficialitate și lipsă de dialog o întâlnim și în disputa dintre partide în perioada pre-electorală, cu atacuri subterane de o parte și de alta, programe electorale fanteziste sau pompoase, sau decizii populiste în așteptarea voturilor captive. Iar aceste dispute sterile reflectă din păcate mecanimsul de apartenență la trib din interiorul societății românești, exprimat în chestiuni pentru care este cu adevarat necesar un dialog real și nu o etalare de ură oarbă și superficialitate, precum în discuțiile privind familia tradițională, drepturile minorităților sau construcția sistemului public de sănătate.

Principala miză pentru a avea și la noi o democrație funcțională este ieșirea din această logică a fracturilor sociale, ușor de întreținut, dar cu consecințe greu de estimat pentru viitor și înțelegerea că o comunitate are nevoie de un dialog real, unde toate părțile să poate fi auzite fără teamă de a fi etichetate sau înjosite pentru opiniile exprimate. Iar aici fiecare dintre noi este responsabil, începând cu oamenii politici și până la cei care pot influența opinii în mediile sociale.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Nu toată lumea, stimate autor, a scris pe extreme, recitește și citează corect.
    • Like 0
  • check icon
    Geografic privind, și originile mele gravitează în jurul Teleormanului (din părinți sudiști riverani, diametral opus localizați la distanțe oarecum egale județului cu pricina), iar antropologic fie vorba, nu mă identific deloc cu trăsăturile bucureștenilor țiganoizi. În lipsa unui arbore generalologic, și într-o ipotetică criză de identitate, dacă ar fi să aparțin unui trib, probabil că ar fi cel al geților liberi.
    • Like 0
  • acest articol are o TENTA pasionala, daca nu, provocatoare. "pentru a avea și la noi o democrație funcțională este ieșirea din această logică a fracturilor sociale" FALS in totalitate ! democratia cere libertatea exprimarii ! mai mult decat atata, clasa „minerilor” creste prin copiii lor clasa „intelectualilor”, multi „homosexuali” sunt „securiști”, iar „ortodocși” sunt „sorosiști” și „pesediști”, poate ramane a fi ceva diferit acele liste de plata cu numele acelor „daci liberi” :). deci nu exista intre toti cei pomeniti mai sus probleme de programe de partid, de stânga sau de dreapta. si la extrema gasim aceasi persoana care trece de la „minerilor” la „sorosiști” in timp ce participa alaturi de „pesediști” la un mars tinut de „homosexuali”. in sustinerea ideilor exprimate de mine va rog sa cititi cu atentie postarile depe republica.ro si o sa constatati ca nu exista "falii", nici macar la nivelul celor care sunt platiti sa posteze.
    • Like 0
  • Adevărul este că jumătate dintre locuitorii Teleormanului își comandă cărțile online, direct de la edituri. Iar ceilalți citesc doar cărți în format electronic, pe tabletă. De fapt asta e situația și în restul țării.
    • Like 3
    • @ Adrian Năstase
      Locuiesc in Cluj si sunt destule librarii, dar sunt foarte scumpe de aceea aleg sa citesc online( aplicatiile de citit pe tel smart sunt destul de ok) sau comand online cand sunt reduceri. Atata timp cat ai internet si vrei ai multe posibilitati, iar daca stii engleza găsesti cam toate cărtile pe care le cauti. Chiar si audiobooks sunt ok pe autobuz.
      • Like 0
    • @ Adrian Năstase
      Asa e ! Citesc aia din Teleorman multe Etichete de pe sticle !
      • Like 0


Îți recomandăm

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult