Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Fragilizarea tinerei generații. E îngrijorător numărul copiilor care nu mai vor să vină la școală, deoarece se închid în camera lor, jucându-se pe calculator

copil la calculator Getty

(Foto Guliver/Getty Images)

În numele unor sintagme precum „libertate de a alege” sau „libertatea economiei de piață”, omului recent i se refuză de foarte multe ori calitatea – în consum, în sănătate, în învățământ. Și nu numai. Este uimitor cum coexistă astăzi oferte de o calitate foarte înaltă, nicicând atinsă în istorie (pe toate palierele vieții), cu altele ce ating de asemenea superlativul, dar în jos. Pentru lipsa de calitate, putem spune că acele oferte nu își merită numele sub care se prezintă – sunt de nenumit, indicibile, inefabile.

În trecut, principalul agent reglator era statul. Teoretic, așa este definit și astăzi, prin existența unor controale de calitate și printr-o structură centralizată, măcar parțial, pentru a încerca protejarea cetățenilor săi. Dar practic, statului i se impută imixtiunea, iar societatea (consumatori, beneficiari) consideră adesea că mecanismele pieței sunt suficiente ele însele să dea naștere la calitate, cel mai adesea prin legea concurenței. Se manifestă tot mai pronunțat un curent de gândire ce prezintă statul ca pe un organism dacă nu parazit, atunci ca pe cel mai rău administrator de resurse. Probabil curentul nu este neapărat unul firesc, ci întreținut de cei care benefiază de pe urma lui (cui prodest). 

Același curent pretinde că banul singur (capitalul) reglează și aduce progres, prin repoziționarea permanentă cerere-ofertă. Cu alte cuvinte, când cererea scade, oferta se recalibrează, devenind mai bună și mai accesibilă. Aceasta e viziunea optimistă – dar și falsă, de multe ori. Nu întotdeauna piața încearcă să atragă prin oferte mai bune calitativ. Apar și o mulțime de tertipuri, de manipulări, iar cel mai des jucată este cartea ignoranței beneficiarului. Ca să îmi citez un prieten, ar trebui să ai un doctorat în viață pentru a nu fi păcălit și pentru a face cele mai bune alegeri. Iar asta o spunea, franc, un om absolvent de două facultăți și cu un doctorat academic, dar care, intrând într-un magazin de electronice pentru a-și lua o mașină de spălat, se declarase învins.

Un alt exemplu. În România se crede că piața de carte se autoreglează, calitatea impunându-se de la sine. Cu toate astea, sunt uimitor de numeroase edițiile pline de greșeli grosiere. Din dorința de a face costurile de editare cât mai mici, multe edituri nu au corectori angajați. Despre conținut, ca atare, este din nou dificil să vorbim pe un spațiu de articol online. În zona cărții pentru copii, părinții care nu sunt neapărat în branșă sunt înșelați prin exemplare strălucitoare (prin calitatea hârtiei și a ilustrațiilor), dar foarte slabe sau chiar greșite pe conținut. Pe ei cine îi protejează? Nimeni. E legea libertății de piață, nimeni nu te silește să cumperi. State mai centralizate în ceea ce privește controlul calității (cum este Franța) intervin mai dur prin instituții. La noi, curentul de opinie este acela că statul trebuie să stea cât mai mult în umbră – asta pentru că avem amintirea comunismului și a statului puternic intervenționist. Însă am căzut într-o periculoasă extremă.

Am putea spune: foarte bine, trebuie să te aperi singur, educația îți dă șansa de a nu fi păcălit, sau de a fi păcălit mai rar. Aș răspunde că este greu de crezut să avem competențe în atâtea domenii, astfel încât vigilența și inteligența să ne ferească întotdeauna. În mod ideal, signaletica ar trebui să fie mai clară – care produs merită și care nu, ce este sub standarde și ce nu, ce este nociv și ce nu. 

Sloganul libertății de a alege, concomitent cu un palid mesaj de informare, dar în fapt cu o promovare a lipsei de discernământ și de autocontrol, provoacă în mod constant victime. În schimb, devenim pe zi ce trece mai cinici (sau suntem manipulați să devenim astfel), considerând că e de datoria noastră să fim informați și să ne protejăm. Iar cei care sunt ignoranți sau vulnerabili? Ei bine, nu au decât să crape. Și constant, ceas de ceas, crapă. Este jungla societății contemporane, în care cei puternici supraviețuiesc, iar cei slabi sunt centrifugați spre margini sau scoși total din joc. Din ce în ce mai multe persoane devin vulnerabile. Pe unii îi vulnerabilizează o adicție (consumul de alcool, de droguri), pe alții un obicei care le-a amputat voința. Pe alții i-a vulnerabilizat o alegere luată în necunoștință de cauză. 

Fete sclipitoare, cu un viitor plin de promisiuni (dar și de intersecții de alegeri), seduse mai curând de superficiale dorințe imediate (număr de like-uri, poziție în anturaj, imperativ de imagine). Băieți care, culmea, pe zi ce trece sunt mai ușor de rănit, mai depresivi, mai apatici (fără idealuri și perspectivă). Desigur, sunt și numeroase exemplele contrare, dar consider că putem vorbi de o fragilizare a tinerei generații, ca fenomen de masă.

E îngrijorător numărul copiilor care nu mai vor să vină la școală, deoarece se închid în camera lor, jucându-se pe calculator. Îngrijorător de mare numărul oamenilor care își taie punțile sociale reale, claustrându-se într-un cont de facebook. Îngrijorător numărul tinerilor ce prelungesc dependența maladivă de părinți (financiară și emoțională). Îngrijorător de crescut numărul băieților/bărbaților care nu mai știu ce presupune a fi bărbat – responsabilitate, curaj (în decizii, în urmarea deciziilor), dorința de a construi, de a face binele, dar și un soi de benefică nepăsare. Prin nepăsare nu trebuie înțeleasă indiferența sau insensibilitatea, ci refuzul de a se lăsa rănit din pricini adesea minore. Prin nepăsare, s-ar înțelege și acea hotărâre de a nu te uita permanent în stânga și în dreapta, atent la opinii și judecăți externe. În mod ideal, o rută nu se recalculează permanent, în funcție de configurări exterioare. Fiat iustitia, pereat mundus. Să se facă dreptate, și de ar fi să piară lumea. În contrapartidă, feminitatea însăși se chircește sub imperativul unei frumuseți adesea nesprijinite de nimic altceva – nici de educație, nici de profunzime, nici de altruism. 

Sunt concluziile triste la care putem ajunge privind, de pildă, spre adolescenții noștri. Fete sclipitoare, cu un viitor plin de promisiuni (dar și de intersecții de alegeri), seduse mai curând de superficiale dorințe imediate (număr de like-uri, poziție în anturaj, imperativ de imagine). Băieți care, culmea, pe zi ce trece sunt mai ușor de rănit, mai depresivi, mai apatici (fără idealuri și perspectivă). Desigur, sunt și numeroase exemplele contrare, dar consider că putem vorbi de o fragilizare a tinerei generații, ca fenomen de masă. 

În tot acest iureș, permanent ni se spune că trebuie să fim liberi. Cu toate acestea, prea puțin se vorbește despre consecințele lipsei de control, a dispunerii de libertate în mod necugetat. Prea rar, societatea ia măsuri protecționiste, prin stat sau prin organisme civile. Prea rar, adolescenții noștri aud din partea noastră un apel la responsabilitate. Sau un discurs motivațional, care să le consolideze tocmai ideea că viața este atât de bogată, de darnică, dar numai dacă te hotărăști să îi ceri, cu insistență. Deoarece discursul populist dă bine, ne plasăm pe margine pentru a căuta toți vinovații posibili (sistem, condiții materiale, profesori, minister etc), dar prea puțin vorbim de vină personală în cazul unor elevi cu eșecuri (la bacalaureat, de exemplu). E adevărat, am putea diminua vina lor personală, însă numai pentru a o trece în tabăra noastră, a adulților care i-au educat. Iar noi, adulții, am căzut uneori în capcana cuvintelor și promisiunilor mari, apoi ne-am lăsat înșelați și de ceața deasă din jurul nostru - unde nu se mai știe dacă binele e chiar bine și dacă ce e prezentat ca rău e chiar rău. Deși în era informației, parcă nicicând umanitatea nu a bâjbâit mai tare, hăituită de minciuni și de facile promisiuni. Astfel, de când copiii noștri erau mici, am preferat să ne certăm între noi (adulții) și nu le-am arătat cât de frumos poate fi să îți antrenezi voința, să nu te plasezi pe poziții de autosuficiență sau de permanente acuze/scuze, ci să ceri mai mult, în principal de la tine însuți. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Hmmm, cand citesc articole de genul asta, ma intreb mereu daca persoana care le-a scris realizeaza magnitudinea istorica a transformarii societatii umane (echivalentul trecerii de la epoca de piatra la epoca de bronz), la al carei inceput doar asistam? Realizeaza oare inevitabilitatea transformarii sau chiar crede sincer ca lumea in care am trait pana acum (de cateva mii de ani) mai poate sa existe? :)
    • Like 1
    • @ Eazy-TreE
      Corina check icon
      S-ar putea să aveți dreptate. S-ar putea să nu mai fie nimic de făcut pentru cei impermeabili la valorile tradiționale, doar ceva de acceptat ca premisă de lucru.
      • Like 1
    • @ Eazy-TreE
      Rucs Rucs check icon
      Sora si cumnatul meu sunt chirurgi. Fiind tineri (31 de ani, sora) sunt chirurgi de generatie noua. Se folosesc masiv in operatii de tehnica - pentru diagnostic, acuitatea imaginii (radioimagistica) etc. Oare am putea sa le vorbim lor si altora despre transformarea societatii umane, prezentand-o ca pe un fel de invitatie la confort, la lipsa de responsabilitate? Inca au de parcurs carti, inca au de rasfoit publicatii de specialitate si de mers la conferite. Consecintele in sistemul de sanatate ar fi, sub o viziune a laxismului si facilitatii (avem tehnica, nu trebuie decat sa o folosim), unele dezastruoase. Dar asta e practic in orice domeniu. Chiar si in cel al publicitatii (superb domeniu) unde practic se lucreaza mult cu calculatorul, dar unde trebuie sa fii un om destul de citit si sa stii sa te raportezi la un anumit spatiu, cunoscandu-i bine mentalitatile si tiparele de civilizatie. Desigur, nu mai mergem cu trasura, ci cu masina, nu mai scriem scrisori, ci mailuri si sms-uri. E o diferenta de metode, nu de esenta. Esenta e aceeasi: vointa trebuie exersata, creierul-folosit, ego-ul un pic lasat in urma (macar temporar), ca sa avem relatii de calitate, chiar si in familie. Si plus valoare, creativitate, nu doar respectat intructiuni de folosire si protocoale. Cine nu stie ceva in plus, e usor de inlocuit.
      • Like 3
    • @ Rucs
      check icon
      Bună seara!
      Excelent ales exemplul cu publicitatea: nu ai cum să vinzi ceva fără să cunoști excelent felul cum gândesc și cum se comportă oamenii. Asta presupune o mare empatie și talent în relații interpersonale, plus excelente aptitudini de comunicare scrisă+verbală+nonverbală. Cu alte cuvinte, exact opusul unei personalități introvertite, nedeschise spre exterior.
      • Like 0
    • @
      Poti sa fii introvertit si empatic
      • Like 1
    • @ Jonn Jonzz
      check icon
      Mmm... Depinde cum definim introvertirea. Eu o văd ca o focalizare înspre interior.
      • Like 0
    • @
      A fi introvertit sau extrovertit e o trasatura a personalitatii, la fel cum a fi axat mai mult pe gandire decat pe sentimente sau vice-versa e tot o trasatura a personalitatii. Pentru o clasificare de baza a tipurilor de personalitate se folosesc 4 categorii, fiecare cu cate 2 elemente, este asa numita clasificare Myers-Briggs (vedeti de exemplu aici: https://www.truity.com/page/16-personality-types-myers-briggs). Dupa cum vedeti exista combinatii I cu F.
      • Like 1
  • Zic și eu. Poate ar trebui procedat precum la magazin când vrei să cumperi alcool sau țigări : ai vârsta să ți se permită să-l folosești ? Ceva dde genul ăsta dar foarte ferm pentru că, precum ori ce dependență și de calculator este dăunătoare cu adevărat.
    • Like 1
  • Corina check icon
    Au fost numiți „snowflakes”. E destul de cuprinzător. Cum s-a ajuns aici? Primatul confortului, poate. Nu doar material, ci și psihic, însemnând că tânărul/copilul nu trebuie deranjat cu observații sau pretenții directe sau insistente. Trebuie „lăsat în ale lui”. Rezultă consacrarea limitării și claustrării în preocupările facile și familiare, cu urmarea firească a blocării progresului - atât personal. cât și ca interes față de restul societății. Dar ați inclus și asta, în fond, când v-ați referit la înțelegerea libertății.
    • Like 1
  • Bună, foarte bună invitația la reflexie ! Da, omul ca ființă socială, este într-o permanentă luptă cu ceilalți mai întâi și cu sine mai apoi în scopul identificării motivelor sustenabile ale scopului și rolului său în societate. Filosofi de frunte nu prea au reușit să clarifice care este relația optimă între libertate și responsabilitate, între om și societate, intre om și mediul înconjurător. Probabil că nici nu va fi găsit vreodată un răspuns, ca atât mai mult în epoca noastră în care progresul tehnologic alienează drastic omul de esența sa primară și divină pentru că, în mod paradoxal, mijloacele tehnologice moderne, în loc să ofere omului mai mult timp de reflexie, de introspecție, de socializare intra și extra familială, îl văduvește tot mai mult de timpul necesar pentru sine și pentru ceilalți. Puținul timp rămas pentru noi ni-l pierdem în lupte care nu sunt ale noastre, devenim partizani până la fanatism pentru cauze inventate de nici nu mai știm cine, cădem în depresie colectivă când tabăra noastră pierde o luptă sau când cei pentru care am luptat ne dezamăgesc, ne ascundem în relații virtuale, inventăm cariere pentru care merită să ne sacrificăm tot timpul și la final constatăm că viața noastră a trecut pe lângă noi fără să fim și noi în ea, noi ne-am trăit viața fără să facem parte din ea.
    • Like 1
  • check icon
    Excelentă analiză, „brici”! (scuze, dar nu am găsit ceva mai bun decât traducerea lui "sharp").
    Aș adăuga o ipoteză: degenerăm, atât fizic cât și mental, de la vârste din ce în ce mai fragede, iar vinovații principali sunt industria alimentară și cea farmaceutică, insuficient controlate de interesul public (stat). Deci, până la urmă, tot cei care ne conduc sunt vinovați.
    Am identificat deci destul de ușor simptomele și vinovații. Partea grea este cum să găsim un „tratament” viabil, pe care să-l și aplicăm?
    • Like 5
    • @
      Corina check icon
      Vinovații principali de degenerarea noastră, industria alimentară și cea farmaceutică? N-aș crede. Cel puțin: nu încă, nu la noi. Autoarea vorbește și ea mai mult de manipulare la nivel mental, de circulația ideilor după interesele unora și altora.
      • Like 3
    • @ Corina
      Rucs Rucs check icon
      Buna ziua. Ce mai faceti? :) Si totusi lucrurile sunt delicate si in industria farmaceutica, in Romania. Cunosc oarecum, prin rude. In primul rand, costurile de productie ale medicamentelor sunt secrete (in toata lumea). Statele stabilesc niste preturi maximale "dupa ureche" mai mult. In Romania, deoarece preturile stabilite de stat sunt mai mici decat in Vest, producatorii de medicamente merg cu precadere spre pietele unde li se ofera mai mult, ceea ce face, de pilda, ca de pe piata romaneasca sa lipseasca multe medicamente, pentru o anumita perioada. Un ministru a incercat sa introduca o clauza numita "datoria serviciului public" (sau asa ceva), adica datoria producatorilor romani (sau straini cu fabrici in Ro) de a deservi intai piata din Ro (si doar surplusul sa il dea la export), dar s-au opus cei din propriul partid - in numele aceleiasi libertati de piata. Iata cum o masura protectionista a fost respinsa ca incalcand libera circulatie a marfurilor. Desigur, articolul nu vorbeste despre asta, si nici nu m-as aventura intr-o zona pe care nu o cunosc direct...
      • Like 3
    • @ Rucs
      Corina check icon
      Bună ziua. Pe-aici, mulțumesc de întrebare. :) Da, alte state nu se feresc de măsuri protecționiste. Numai bine!
      • Like 2
    • @ Rucs
      Industria farmaceutică este mult mai dăunătoare decât industria armamentului pentru că omoară în liniște, fără „zgomot și fum„. Manipularea în această sferă este la fel de criminală precum războaiele „preventive„.
      • Like 4
    • @ Corina
      check icon
      Nu ați crede? De ce nu ați crede?

      Epidemia de obezitate actuală credeți că vine din aer, nu din alimentele pe care le cumpărăm? Zahărul băgat în alimentele procesate, carnea unor animale de fermă incredibil de chinuite (care deja sunt mutante — vezi puiii de crescătorie și vacile hrănite cu cereale concentrate în loc de furaje pe bază de „iarbă”), plantele modificate genetic, astea credeți că nu au nicio legătură cu obezitatea și apoi degenerarea fizică efectivă?

      Fertilitatea scăzută de la vârste din ce în ce mai mici, asta vi se pare că e un semn de evoluție? Sau lactația insuficientă la mame?

      Incidența tot mai mare a „liniilor” din spectrul autist la copii, asta nu are nicio legătură cu ce li se bagă în corp acestor copii? Nu este un semn de degenerare neurologică, a sistemului nervos?
      • Like 2
    • @
      Corina check icon
      Vorbiți de probleme actuale reale (copii obezi, cu autism), numai că nu sunt genul de cauze ale situației discutate în articol. Copiii de aici au silueta în regulă, sunt frumoși, dar preocupați aproape exclusiv de frumusețea lor, ultrasensibili, indiferenți la ceilalți, cu adicții.
      • Like 2
    • @ Corina
      check icon
      După părerea mea, sunt exact cauza situației prezentate în articol. Permiteți-mi să vă citez: „Copiii de aici au silueta în regulă, sunt frumoși, dar preocupați aproape exclusiv de frumusețea lor, ultrasensibili, indiferenți la ceilalți, cu adicții.”

      Ei, ultrasensibilitatea lor, indiferența lor la ceilalți (i.e., lipsa de empatie), diversele lor adicții pentru lucruri mărunte, toate astea sunt „liniuțe” din spectrul autist. Nu sunt autiști nefuncționali, sunt așa numiții „aspergeriști”, care pot trăi independent, fără ajutor, dar cărora totuși le lipsește ceva ca să fie oameni întregi.

      Dacă aș fi paranoic și suferind de teoria conspirației, aș spune că cei corecți politic pregătesc prin vaccinarea obligatorie omul nou, submisiv, fragil, dependent de ajutor, care nu se mai reproduce, ori pentru că nu mai poate, ori pentru că viața pentru el este foarte grea și fără copii...
      Dar vedeți, eu nu sunt paranoic, și nici nu sufăr de teoria conspirației... :P
      • Like 3
    • @
      Corina check icon
      Cu vaccinarea/antivaccinarea nu sunt în temă, dar am auzit oameni care îmi inspiră încredere pledând anti. Preotul Claudiu Melean de la Cluj are niște intervenții înregistrate pe youtube.
      • Like 2
    • @
      Delia MC Delia MC check icon
      Eu aș găsi alți vinovați, sau mai corect, cauze.
      Medicamente iau doar persoanele suferinde. Tinerii sănătoși cu alimentație echilibrată n-au de ce să pună gura pe ele, nici măcar pe suplimente. Alimentele, la fel. De ce să bagi kile de sucuri frumos colorate, chiar și fresh-uri (se știe că aduc un exces de calorii) în loc să mănânci salate, fructe, etc. De ce anume chips-uri sau salam?
      Cine se ocupă ca acești tineri să doarmă suficient?
      Câți practică vreun sport? Obezitatea actuală este cel mai des un dezechilibru dintre aport și consum. Pur și simplu mănâncă prea mult.
      Și cum toate astea se învață în familie, eu aș da vina pe educație. Acești copii au părinți, nu sunt orfani. Ei ar trebui să permită uzul și nu abuzul de internet. Cum adică se închide în camera lui să se joace pe calculator? Unde oare ar trebui învățat managementul timpului, de exemplu? Sau dezvoltat apetitul pentru lectură nu pasiunea pentru ecrane și semi-zei (influenceri) de tot felul care etalând o frumusețe deseori cosmetizată, falsă (ori au noroc de la natură) sădesc în mintea follower-ilor nesiguranță. Cine ar trebui să le insufle încredere în sine dacă nu părinții? Ăsta e, cred eu, miezul problemei, subliniat în finalul articolului.
      • Like 2
    • @ Delia MC
      check icon
      Eu nu m-am referit doar la medicamente, m-am referit și la vaccinuri, care sunt băgate în copii încă din maternitate. Și știți câți copii mici au probleme CRONICE de somn? Foarte mulți! Culmea însă, cei nevaccinați nu le au. Ia ghiciți deci, cine va avea probleme mai târziu cu creierul, ADHD sau alte „liniuțe” din spectrul autist?
      Și ce face interesul public pentru a ne proteja ... ? Ni-l livrează pe trâmbițașul Craiu, care ne spune oțărât că, dacă nu vrem să avem decese în familie, să ne vaccinăm! Marș mă de-aici...
      Mai grav, ia uitați ce a făcut recent „interesul public” în Germania: a scos o lege „în interesul copiilor” prin care părinții sunt amendați cu 2500 € dacă nu și-i vaccinează.
      Din păcate, aplicarea acestor politici nu mi se pare că produce rezultate bune: de când statul știe mai bine decât noi ce-i bine pentru copiii noștri, de atunci copiilor le merge din ce în ce mai prost!
      Un exemplu de notat mi se pare și ideea actualei ministrese a învățământului: after school OBLIGATORIU și masă caldă elevilor. Mie asta-mi miroase a afacere privată pe bani publici! Oricum, eu îmi voi băga picioarele în masa lor caldă, o dată pentru că tind să mă feresc de micile cadouri gratuite, și în al doilea rând pentru că masa caldă respectivă nu ar fi mai sănătoasă decât ce i-aș da eu copilului meu să mănânce. De altfel, obezitatea infantilă în America are legătură și cu masa caldă a elevilor.
      Referitor la alimentație vs. obezitate/sănătate, vă recomand să vizionați două filme documentare foarte instructive: "Fed Up" din 2014 și Food, Inc. din 2008.

      Oricum, să știți că nici cu medicamentele nu-i mai roză situația. Rar există copil care să nu primească de mic vreun tratament cu antibiotic, pentru diverse infecții (cel mai des pentru infecții respiratorii). Ei bine, cunosc un caz concret în care, în urma tratamentului, copilul s-a ales cu niște tulburări metabolice cronice (obezitate).

      Așadar, cu toată stima pentru alte păreri, eu rămân totuși la părerea mea.
      • Like 2
    • @ Delia MC
      Nu, Delia, tinerii sanatosi cu o alimentatie echilibrata nu au nevoie de suplimente alimentare... Daca sunteti mama (eu nu sunt, ca nu pot), ati luat suplimente de vitamine pentru gravide?

      Daca da, de ce?

      Pentru ca mortaliatea infantila si cea materna au scazut atunci cand medicina moderna a aparut; si n-a fost nevoie de mult; un ginecolog austriac a zis - Mai, fratilor, n-ar fi bine sa ne spalam pe maini intre o mama si alta?

      A fost dat afara din profesie cu chiote de bucurie.

      Dar acum luam igiena ca pe un lucru normal, necesar; ne plangem de absenta ei.

      Mama imi aplica niste corecturi fizice absolut imposibil de aparat cand ma gasea afara la fotbal; ca nu eram pe fund, la masa, invatand.

      Aceeasi mama imi spunea la 12 ani ca sunt o scroafa de dimensiuni imense, care nu va incape niciodata in rochia ei de mireasa. Aceeasi mama, care nu ma lasa sa practic nici un fel de sport, pentru ca daca eram afara la dat cu mingea in perete, nu invatam cat credea ea ce trebuie.

      Deci, putem sa ne hotaram?

      Ii vrem intelepti precum Platon, dar la fel de physically fit ca Hercule. Ii vrem mai buni decat noi, fara sa stim ce ne-a facut pe noi atat de fantastici.

      Internet-ul copiilor de azi este mingea mea de fotbal de ieri. O usita de scapare din acea proiectie a parintilor care vor ca tu sa 'iesi' ca exact ca ei.


      • Like 2
  • Daca la alte articole am cazut de acord, de data asta nu prea mai e asa. Cu ideea de apel la responsabilitate din final sunt de acord, cu punctul de pornire am ceva probleme.

    "Se manifestă tot mai pronunțat un curent de gândire ce prezintă statul ca pe un organism dacă nu parazit, atunci ca pe cel mai rău administrator de resurse." - pai scuzati-ma, dar nu e, mai ales in Romania? Cate fabrici, hidrocentrale etc. au fost fie privatizate fie pur si simplu abandonate dupa '90 pentru ca statul si-a batut pur si simplu joc de ele? Pentru ca angajati ai statului, platiti din bani de taxe au furat cu cea mai mare nesimtire? Dar sistemul de sanatate de stat, in ce stare e azi? Sau chiar cel de invatamant?

    "Ca să îmi citez un prieten, ar trebui să ai un doctorat în viață pentru a nu fi păcălit și pentru a face cele mai bune alegeri. Iar asta o spunea, franc, un om absolvent de două facultăți și cu un doctorat academic, dar care, intrând într-un magazin de electronice pentru a-și lua o mașină de spălat, se declarase învins." - Nu, nu sunt de acord. Daca vrei sa iti iei o masina de spalat si nu stii nimic despre asa ceva, poti foarte bine sa cauti un tutorial pe youtube, sau sa gasesti un manual al unei de masini de spalat pe net, sunt articole scrise pe baza oricarei teme. Ma ingrijoreaza faptul ca un om atat de pregatit s-a declarat invins de o asemenea problema si ma face sa ma intreb ce specializari are si la ce institutii si-a obtinut diplomele.

    " Este jungla societății contemporane, în care cei puternici supraviețuiesc, iar cei slabi sunt centrifugați spre margini sau scoși total din joc." - in aceeasi jungla cei slabi au posibilitatea sa devina puternici. Este o solutie perfecta? Nu, asa ceva nu exista, dar e cea mai buna. Este mult mai bine cu maximul de libertate posibil decat cu un stat masiv, greoi, cu tendinte totalitare. Asta se leaga direct de responsabilitate: cu maximul de libertate garantat responsabilitatea cade direct pe membrii societatii, cum e si normal, nu pe stat. Cu cat punem mai mult in carca statului, cu atat avem mai multe motive sa gasim scuze. Ceva nu merge bine? A, pai statul sa faca, sa dreaga, sau favorita mea, "sa ne dea".
    Acum mult timp s-a trecut de la feudalism la democratie pentru ca s-a constatat ca puterea corupe - daca ii dai unui monarh toata puterea sunt sanse sa o ia razna si sa abuzeze de putere. Se pare ca situatia e similara daca dam prea multa putere unui grup restrans de oameni.

    "Prea rar, adolescenții noștri aud din partea noastră un apel la responsabilitate." - bun, atunci din partea noastra ar trebui sa vina acele mesaje, din partea parintilor in primul rand. Libertatea si responsabilitatea merg mana in mana, eu credeam ca asta e ceva de la sine inteles cam de toata lumea. Probabil m-am inselat.

    "Deoarece discursul populist dă bine, ne plasăm pe margine pentru a căuta toți vinovații posibili (sistem, condiții materiale, profesori, minister etc), dar prea puțin vorbim de vină personală în cazul unor elevi cu eșecuri (la bacalaureat, de exemplu)." - eeexact! Perfect de acord aici. Gasim scuze pentru ca putem. Cu cat mutam mai mult din responsabilitate pe terte parti cu atat vom putea gasi mai usor tapi ispasitori.
    • Like 2
    • @ Jonn Jonzz
      Rucs Rucs check icon
      :) multumesc pentru timpul investit in raspuns. Libertatea si responsabilitatea merg mana in mana, dar adeseori libertatea noastra de a alege este alterata de felul in care suntem manipulati. Oamenii nu isi pot imagina ca este posibil ca institutiile statului sa fie slabite (de influente, lobby, coruptie, manipulari) pana la a nu-si mai face treaba si a nu isi mai proteja cetatenii de oferte/produse slabe. Acum ceva vreme (3 ani?) am dat un interviu. Mi se ceruse sa imi spun parerea despre faptul ca un ministru interzisese (amanase, mai bine zis) distribuirea de auxiliare de invatamant pe piata, pana in momentul in care vor fi analizate si li se va da verde. Spusesem in interviu, atunci, ca auxiliarele ne sunt de ajutor, deoarece nu mai stam sa xeroxam fise (unele scoli nici nu prea au xeroxuri), dar ca un profesor nu depinde in asa mare masura de culegeri - iar daca ele se vor reintroduce, cu o promisiune de calitate, va fi foarte bine. M-am uitat apoi la tv la reportaj (o televiziune generalista) - pastrasera din tot ce am zis maxim 15 secunde, in care spuneam ca auxiliarele ne sunt foarte folositoare. Restul fusese taiat. Iesise un reportaj cu multe marturii (trunchiate, ca ale mele? selectate?) toate impotriva masurii ministrului. Mi-a fost clar ca reportajul fusese comandat (si platit?) de editurile carora le dauna masura. Sa revenim: in urma acestor luari de pozitie in media, opinia publica s-a sucit la 180 de grade. Daca inainte, societatea vorbea de ghiozdane grele, de cantitatea de culegeri, ba chiar de afacerea culegerilor, din care profita profesorii etc etc, brusc, stupoare! Ai fi zis ca toti parintii sunt panicati de lipsa acestor culegeri. Astfel de exemple (din domeniul meu si nu numai) am destule. Din pacate.
      • Like 2


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult