Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de patru ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră și testați viitorul tehnologiei. Am implementat conversația vocală direct în browser. Apăsând pe butonul de microfon, puteți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Victoria unor cetățeni liberi în fața partidului-stat. După 669 de zile de protest continuu, mișcarea „Vă vedem din Sibiu” se oprește

Vă vedem/ Sibiu

Foto: Rareș Halici

Atâta timp cât un grup mic de oameni, înarmați doar cu ideile, umorul, ego-urile și valorile lor încă pot să se ia la trântă cu cei mai puternici oameni din stat și culmea, să mai și câștige, înseamnă că societatea noastră mai arată încă semne de sănătate. Sigur, Liviu Dragnea are o insulă lângă Dunăre, dar noi avem o mică bucată de trotuar din Piața Huet a Sibiului, unde abia dacă întorci carul, dar unde încap cot la cot, poeți și bucătari, peneliști și useriști, bebeluși și pensionari, preoți reformați, credincioși ortodocși, atei, politicieni și civici.

Punctul pus zilele acestea de mișcarea Vă Vedem din Sibiu vine, cred eu, și dintr-o dorință subconștientă a lucrului bine făcut și încheiat, într-o țară în care parcă suntem prea obișnuiți cu multe începuturi furtunoase, cu puseuri pasionale de furie și bucurie, anti-climaxuri vremelnice. Zona liberă de corupție s-a vrut o revizitare a Pieței Universității și a sa Zona liberă de neocomunism, dar, în același timp, poate o anti-Piață pentru că aveam nevoie să construim împotriva greșelilor trecutului pe care mișcările civice ce au răsărit din focul protestelor din ianuarie 2017 păreau dornice să le repete. Atunci, la OUG13, aproape o treime din populația Sibiului a fost pe stradă, apoi, pe măsură ce situația legată de legile justiției devenea tot mai gravă, iar energia în stradă tot mai puțină, spiritul protestelor ce durau deja de peste 10 luni, avea să se distileze în altceva, într-un fenomen construit să reziste testului timpului. Sibienii obișnuiți cu alergările de cursă lungă și-au dat seama că apărarea statului de drept în actualul context politic e un maraton și nu un sprint și așa au dat naștere celei mai noi linii de fortificații a orașului, clădită nu din cărămidă roșie ca odinioară, ci din carne-idei și oase-valori, construcție organică și adaptabilă, greu de înțeles și învins de monoblocul partidului-stat, ascuns în spatele draperiilor verticale.


În fața camerelor de supraveghere ale PSD-ului și sub urechea lor, s-au desfășurat cele mai aprige ședințe de brainstorming și tactici pentru proteste – un idealist ar spune că atunci când ai dreptatea de partea ta și nimic de ascuns, lucrurile sunt chiar foarte simple. Situația era atât de gravă, că ne venea să plângem, dar sentimentul de împreună a fost atât de puternic, încât acest tip de activism a devenit pe alocuri o plăcere vinovată, iar ZLC, locul în care mergeai să te simți mai bine, să te reculegi 15 minute în liniște lângă niște oameni la fel ca tine iar la final să faci mișto de comunicatele de presă paranoice ale organizației locale PSD, ori mai târziu, mai cu jumătate de gură, de ultima marionetă pasată de Dragnea în fruntea guvernului.

Ne-am hrănit din energia creativă, susținerea ce venea de peste tot din țară, dar și responsabilitatea pe care am resimțit-o atunci când ne-am dat seama că am devenit o voce, când l-am întâlnit pe premierul Tudose ori am început să vorbim despre România la mai toate televiziunile și ziarele importante din Europa. Și, ca în orice grup cu capete tari, ne-am luptat între noi, ne-am dezmembrat și ne-am asamblat la loc, ne-am enervat și ne-am împăcat pe spectrul credințelor noastre despre civism, politică, Dumnezeu, feminism, exhibiționism, libertate de exprimare, artă, marketing și oportunitate. Dezbaterea care a dus la decizia de a suspenda protestul a fost simptomatică, între grupul optimiștilor care dorea sărbătorirea momentului moțiunii și cel al scepticilor care favoriza răbdarea până la restaurarea statului de drept la stadiul dinaintea protestelor. Argumentele și votul democratic au consfințit până la urmă decizia și grupul de la Vă Vedem ar putea la un moment dat să devină material de studiu pentru vreun cercetător pasionat de cum au funcționat echipele eficiente în lupta civică din România acestui sfârșit de deceniu. Între timp, mulți dintre cei care au făcut parte din mișcare sunt acum membrii activi din noua generație de oameni politici care vor schimba fața României, alții își continuă munca din societatea civilă ori institutii publice. Societatea civilă și-a făcut datoria de a ține flacăra aprinsă prin cele mai grele vremuri ale democrației românești; speranța, uneori atât de vlăguită, pleacă acum în alte locuri. 



Mișcarea noastră rămâne ca o sărbătoare a civismului, dar și ca o amenințare pentru orice partid și guvern care va nesocoti parcursul democratic al țării și va subestima puterea cetățenilor uniți.

A existat un punct în care ne-am dat seama că oricât de grea ar fi situația, lucrurile se vor întoarce și avem nevoie să construim o viziune despre viitorul nostru comun, mai degrabă decât să doborâm un partid sau o cultură politică stricată. Fortificațiile pe care poporul român le-a ridicat în apărarea statului de drept având în vârful de lance valorile europene, au demonstrat că nu mai suntem în punctul în care avem nevoie să alergăm să prindem din urmă o Europă, ea însăși într-o criză identitară. Europa e fix aici și nu doar atât, noua Europa în care credem, se construiește bucată cu bucată, pornind chiar de la un grup mic de oameni ce nu e dispus să-și negocieze valorile, din Piața Huet, Sibiu, România. Aici începe Europa.


Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Va multumesc pentru verticalitate, rabdare, perseverenta. Avem nevoie decat mai multi romani ca Dumneavoastra.
    • Like 1
    • @ Eugenia Guran
      ... de cât mai mulți români... este nevoie
      • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Vlad Petreanu_

În 1990, după ce lucrase într-o fabrică, Vlad Petreanu s-a angajat la un ziar, unde avea un salariu echivalentul a aproape 90 de dolari. Banii îi ajungeau, spune el, să își cumpere un pachet de țigări - la vremea respectivă fuma - și o cola pe zi, „și abia mă descurcam să mănânc ceva”.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon „La bani mărunți” cu Sergiu Manea, CEO BCR. Podcast amplificat de Republica

Sergiu Manea, care a preluat în urmă cu cinci ani conducerea celei mai mari bănci din România, a povestit că primul său salariu, o sumă echivalentă cu mai puțin de 80 de dolari, l-a primit în septembrie 1994. Se angajase înainte de terminarea facultății pe o poziție entry level, ca referent, la Banca Română pentru Dezvoltare, la Biroul de bănci corespondente, care azi se cheamă „financial institutions”.

Citește mai mult

Fetiță la laptop

Situația se poate schimba în orice moment și școli aflate acum în scenariul verde sau galben pot trece de pe o zi pe alta în scenariul roșu, dacă în cadrul lor vor fi confirmate 3 cazuri de Covid. (Foto: Guliver/ Getty Images)

Citește mai mult