Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Victoria unor cetățeni liberi în fața partidului-stat. După 669 de zile de protest continuu, mișcarea „Vă vedem din Sibiu” se oprește

Vă vedem/ Sibiu

Foto: Rareș Halici

Atâta timp cât un grup mic de oameni, înarmați doar cu ideile, umorul, ego-urile și valorile lor încă pot să se ia la trântă cu cei mai puternici oameni din stat și culmea, să mai și câștige, înseamnă că societatea noastră mai arată încă semne de sănătate. Sigur, Liviu Dragnea are o insulă lângă Dunăre, dar noi avem o mică bucată de trotuar din Piața Huet a Sibiului, unde abia dacă întorci carul, dar unde încap cot la cot, poeți și bucătari, peneliști și useriști, bebeluși și pensionari, preoți reformați, credincioși ortodocși, atei, politicieni și civici.

Punctul pus zilele acestea de mișcarea Vă Vedem din Sibiu vine, cred eu, și dintr-o dorință subconștientă a lucrului bine făcut și încheiat, într-o țară în care parcă suntem prea obișnuiți cu multe începuturi furtunoase, cu puseuri pasionale de furie și bucurie, anti-climaxuri vremelnice. Zona liberă de corupție s-a vrut o revizitare a Pieței Universității și a sa Zona liberă de neocomunism, dar, în același timp, poate o anti-Piață pentru că aveam nevoie să construim împotriva greșelilor trecutului pe care mișcările civice ce au răsărit din focul protestelor din ianuarie 2017 păreau dornice să le repete. Atunci, la OUG13, aproape o treime din populația Sibiului a fost pe stradă, apoi, pe măsură ce situația legată de legile justiției devenea tot mai gravă, iar energia în stradă tot mai puțină, spiritul protestelor ce durau deja de peste 10 luni, avea să se distileze în altceva, într-un fenomen construit să reziste testului timpului. Sibienii obișnuiți cu alergările de cursă lungă și-au dat seama că apărarea statului de drept în actualul context politic e un maraton și nu un sprint și așa au dat naștere celei mai noi linii de fortificații a orașului, clădită nu din cărămidă roșie ca odinioară, ci din carne-idei și oase-valori, construcție organică și adaptabilă, greu de înțeles și învins de monoblocul partidului-stat, ascuns în spatele draperiilor verticale.


În fața camerelor de supraveghere ale PSD-ului și sub urechea lor, s-au desfășurat cele mai aprige ședințe de brainstorming și tactici pentru proteste – un idealist ar spune că atunci când ai dreptatea de partea ta și nimic de ascuns, lucrurile sunt chiar foarte simple. Situația era atât de gravă, că ne venea să plângem, dar sentimentul de împreună a fost atât de puternic, încât acest tip de activism a devenit pe alocuri o plăcere vinovată, iar ZLC, locul în care mergeai să te simți mai bine, să te reculegi 15 minute în liniște lângă niște oameni la fel ca tine iar la final să faci mișto de comunicatele de presă paranoice ale organizației locale PSD, ori mai târziu, mai cu jumătate de gură, de ultima marionetă pasată de Dragnea în fruntea guvernului.

Ne-am hrănit din energia creativă, susținerea ce venea de peste tot din țară, dar și responsabilitatea pe care am resimțit-o atunci când ne-am dat seama că am devenit o voce, când l-am întâlnit pe premierul Tudose ori am început să vorbim despre România la mai toate televiziunile și ziarele importante din Europa. Și, ca în orice grup cu capete tari, ne-am luptat între noi, ne-am dezmembrat și ne-am asamblat la loc, ne-am enervat și ne-am împăcat pe spectrul credințelor noastre despre civism, politică, Dumnezeu, feminism, exhibiționism, libertate de exprimare, artă, marketing și oportunitate. Dezbaterea care a dus la decizia de a suspenda protestul a fost simptomatică, între grupul optimiștilor care dorea sărbătorirea momentului moțiunii și cel al scepticilor care favoriza răbdarea până la restaurarea statului de drept la stadiul dinaintea protestelor. Argumentele și votul democratic au consfințit până la urmă decizia și grupul de la Vă Vedem ar putea la un moment dat să devină material de studiu pentru vreun cercetător pasionat de cum au funcționat echipele eficiente în lupta civică din România acestui sfârșit de deceniu. Între timp, mulți dintre cei care au făcut parte din mișcare sunt acum membrii activi din noua generație de oameni politici care vor schimba fața României, alții își continuă munca din societatea civilă ori institutii publice. Societatea civilă și-a făcut datoria de a ține flacăra aprinsă prin cele mai grele vremuri ale democrației românești; speranța, uneori atât de vlăguită, pleacă acum în alte locuri. 



Mișcarea noastră rămâne ca o sărbătoare a civismului, dar și ca o amenințare pentru orice partid și guvern care va nesocoti parcursul democratic al țării și va subestima puterea cetățenilor uniți.

A existat un punct în care ne-am dat seama că oricât de grea ar fi situația, lucrurile se vor întoarce și avem nevoie să construim o viziune despre viitorul nostru comun, mai degrabă decât să doborâm un partid sau o cultură politică stricată. Fortificațiile pe care poporul român le-a ridicat în apărarea statului de drept având în vârful de lance valorile europene, au demonstrat că nu mai suntem în punctul în care avem nevoie să alergăm să prindem din urmă o Europă, ea însăși într-o criză identitară. Europa e fix aici și nu doar atât, noua Europa în care credem, se construiește bucată cu bucată, pornind chiar de la un grup mic de oameni ce nu e dispus să-și negocieze valorile, din Piața Huet, Sibiu, România. Aici începe Europa.


Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Va multumesc pentru verticalitate, rabdare, perseverenta. Avem nevoie decat mai multi romani ca Dumneavoastra.
    • Like 1
    • @ Eugenia Guran
      ... de cât mai mulți români... este nevoie
      • Like 0


Îți recomandăm

Ayatollah Ali Khamenei Teheran / sursa foto: Profimedia

Liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, a fost ucis în atacurile coordonate SUA-Israel, de sâmbătă dimineața, de la Teheran. Presa de stat iraniană notează că Ali Khamenei a fost ucis în biroul său, în primele ore ale zilei de sâmbătă, în timp ce „își îndeplinea îndatoririle”. Presa de stat iraniană a anunțat, de asemenea, că fiica, ginerele și nepotul ayatollahului au fost uciși într-un atac.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Totalitarismul feroce al conducerii Iranului este echivalent cu totalitarismul nazist, care nu a cedat nici când a murit Hitler; în locul național-socialismului, religia musulmană dusă la extrem. Corpul Gardienilor Revoluției Islamice = SS. Disprețul și cruzimea cu care omoară zeci de mii de iranieni, demne de Führer.

Citește mai mult

Violenta domestica / sursa foto: Profimedia

Știu cum arată o casă în care o femeie a fost lovită, pentru că, în aproape 30 de ani de muncă în protecția copilului, am intrat în destule case în care aerul era prea greu ca să respiri normal. Case în care copiii vorbeau în șoaptă, fără să li se ceară. Case în care mama trăgea mâneca în sus și spunea că s-a lovit de ușă, cu ochii în pământ, în timp ce copilul se uita fix la mine, de parcă voia să-mi spună altceva, dar învățase deja că tăcerea e mai sigură decât adevărul.

Citește mai mult

Steag Iran / sursa foto: Profimedia

Mă amuză specialiştii care explică, cu un zâmbet doct şi o hartă colorată în spate, că ştiu exact ce va urma în Orientul Mijlociu. Dacă ar fi fost atât de simplu, şahinşahul ar fi murit pe tron, Khomeini ar fi rămas un exilat pitoresc într-o Franţă în care intelectualii de stânga îi adulau pe revoluţionari, iar experţii occidentali nu ar mai fi fost nevoiţi să îşi rescrie memoriile explicând cum „semnalele existau” şi în 1979, dar n-au fost interpretate corect.

Citește mai mult