Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Furie și neputință pe șosea: pedalam spre Poiana Brașov când un Audi cu numere de Olt a apărut dintr-o curbă în scârțâit de roți…

Drumul Poienii

Foto: Attila Szabo/ Inquam Photos

Noi, românii, avem o mare slăbiciune pentru maşini. Ne plac în toate dimensiunile, formele, culorile. Dacă în momentul achiziţiei o mai şi putem „aduce” din Germania, povestea va fi una de succes şi noi veşnic recunoscători bătrânicii care a condus-o doar duminica la biserică (am auzit că ăsta e un nou criteriu de selecţie).

Ştim cu toţii că infrastructura rutieră din România este deficitară, că nu avem străzi asfaltate, există gropi peste gropi pe mai toate arterele, nu avem autostrăzi etc. Strigăm ca din gură de şarpe şi arătăm politicienii cu degetul când o altă tragedie se întâmplă pe şosele.

Dar oare noi facem tot ce ne stă în putere pentru mai multă siguranţă pe străzi?

Furia şi neputinţa pe care le-am simţit într-o banală dimineaţă de sâmbătă din luna august au fost năucitoare. Pedalam liniştită pe Calea Poienii cu destinaţia Poiana Braşov când un scârţâit de roţi m-a trezit pentru a doua oară. M-am oprit. 

La câteva zeci de metri în faţa mea, un Audi cu numere de Olt care tocmai ieşea dintr-o curbă (pe contrasens) cu cel puţin 90 km/h.

Nimic ciudat, aşa-i?! Ne place viteza şi suntem veşnic într-o competiţie dacă nu cu alţi şoferi, cu noi înşine. Doar că de data aceasta, în braţele pasagerei din dreapta, un copil de patru, cinci ani stătea cu picioarele pe bord, iar pe bancheta din spate un altul, puţin mai mare, se uita şi el printre scaunele adulţilor la drum.

Niciunul dintre copii nu era aşezat într-un scaun auto având o dimensiune corespunzătoare acestuia. Ce s-ar fi întamplat cu cei doi copii dacă un urs ieşea în calea autovehiculului, dacă maşina derapa, dacă o alta urca pe celălalt sens de mers?!

Ştim cu toţii răspunsul, însă preferăm să mergem pe ideea că nouă nu ni se poate întâmpla nimic pentru ca avem carnet de ani de zile.

Siguranţa copiilor, nepoţilor noştri nu ţine de partidul care guvernează sau de momentul în care vom avea autostrăzi. Siguranţa lor ţine de adulţii cu care ei călătoresc. Investiţi timp şi răbdare în a comunica cu ei şi în a le fi exemplu.

P.S. Dragă bătrânică din Germania, fă cadou împreună cu maşina un scaun auto pentru copil şi un manual de educaţie rutieră, poate reuşim să mai salvăm câteva vieţi.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Aditu check icon
    Nu înțeleg aluzia cu bunicuța din Germania. Daca din curba sarea unu cu Logan nou-nouț fabricat in Romania care era diferența? Educația rutieră nu merge mână în mână și cu educația financiară.
    • Like 0
  • Multe detalii observate la 90 km/h. ZI mersi că nu te-a călcat și mai lasă bătrânica.
    • Like 0
    • @ Florin Ch
      "Detaliile" despre care amintesti erau de fapt 2 copii, nu un bradulet verde sau o iconita agatate de oglinda retrovizoare.
      • Like 1
    • @ Florin Ch
      QED
      • Like 1
    • @ Florin Ch
      Adică țărănoii cu haudi are dreptul la călcat bicicliști ? Întreb pentru un prieten...
      • Like 0
    • @ Mircea Rusu
      Cred ca demonstrațiile sunt in exces deja. Masuri drastice se cer. Nu știu cum se spune in latină, dar oameni atât de needucați, la un loc, greu de văzut in Europa. Să auzim numai de bine.
      • Like 0


Îți recomandăm

Ilie Bolojan, Sorin Grindeanu. Sursa foto Inquam Photos

Premierul demis, alături de cabinetul demis (prin moțiune de cenzură votată în Parlament acum mai bine de 5 luni) „TREBUIE” să-și dea demisia. Aceasta este una dintre cele mai mari aberații, repetată la nesfârșit de televiziunile care se îmbuibă cu bani de la bugetul de stat, via partidele românești beneficiare ale subvențiilor din fonduri publice („cheltuieli cu propaganda”).

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon 3 zile in septembrie

Am vorbit cu Tudor Giurgiu pentru a afla cum a fost experiența filmării unui film în 7 zile și mi-a spus că a fost una foarte intensă, dar foarte eliberatoare. Mi-a spus că un film necesită un timp de documentare, în care se așteaptă aprobări, dosare și finanțări, dar în acest caz “trebuia pur și simplu să-l facem”. L-am întrebat și despre lucrul cu actorii, iar răspunsurile lui m-au bucurat, pentru că am văzut cât de important este pentru el actorul și câtă liberatate îi oferă. Mi-a spus că nu crede în actorul executant și că îi place să fie surprins de un actor care duce personajul pe o rută la care el nu s-a gândit.

Citește mai mult