Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Furie și neputință pe șosea: pedalam spre Poiana Brașov când un Audi cu numere de Olt a apărut dintr-o curbă în scârțâit de roți…

Drumul Poienii

Foto: Attila Szabo/ Inquam Photos

Noi, românii, avem o mare slăbiciune pentru maşini. Ne plac în toate dimensiunile, formele, culorile. Dacă în momentul achiziţiei o mai şi putem „aduce” din Germania, povestea va fi una de succes şi noi veşnic recunoscători bătrânicii care a condus-o doar duminica la biserică (am auzit că ăsta e un nou criteriu de selecţie).

Ştim cu toţii că infrastructura rutieră din România este deficitară, că nu avem străzi asfaltate, există gropi peste gropi pe mai toate arterele, nu avem autostrăzi etc. Strigăm ca din gură de şarpe şi arătăm politicienii cu degetul când o altă tragedie se întâmplă pe şosele.

Dar oare noi facem tot ce ne stă în putere pentru mai multă siguranţă pe străzi?

Furia şi neputinţa pe care le-am simţit într-o banală dimineaţă de sâmbătă din luna august au fost năucitoare. Pedalam liniştită pe Calea Poienii cu destinaţia Poiana Braşov când un scârţâit de roţi m-a trezit pentru a doua oară. M-am oprit. 

La câteva zeci de metri în faţa mea, un Audi cu numere de Olt care tocmai ieşea dintr-o curbă (pe contrasens) cu cel puţin 90 km/h.

Nimic ciudat, aşa-i?! Ne place viteza şi suntem veşnic într-o competiţie dacă nu cu alţi şoferi, cu noi înşine. Doar că de data aceasta, în braţele pasagerei din dreapta, un copil de patru, cinci ani stătea cu picioarele pe bord, iar pe bancheta din spate un altul, puţin mai mare, se uita şi el printre scaunele adulţilor la drum.

Niciunul dintre copii nu era aşezat într-un scaun auto având o dimensiune corespunzătoare acestuia. Ce s-ar fi întamplat cu cei doi copii dacă un urs ieşea în calea autovehiculului, dacă maşina derapa, dacă o alta urca pe celălalt sens de mers?!

Ştim cu toţii răspunsul, însă preferăm să mergem pe ideea că nouă nu ni se poate întâmpla nimic pentru ca avem carnet de ani de zile.

Siguranţa copiilor, nepoţilor noştri nu ţine de partidul care guvernează sau de momentul în care vom avea autostrăzi. Siguranţa lor ţine de adulţii cu care ei călătoresc. Investiţi timp şi răbdare în a comunica cu ei şi în a le fi exemplu.

P.S. Dragă bătrânică din Germania, fă cadou împreună cu maşina un scaun auto pentru copil şi un manual de educaţie rutieră, poate reuşim să mai salvăm câteva vieţi.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Aditu check icon
    Nu înțeleg aluzia cu bunicuța din Germania. Daca din curba sarea unu cu Logan nou-nouț fabricat in Romania care era diferența? Educația rutieră nu merge mână în mână și cu educația financiară.
    • Like 0
  • Multe detalii observate la 90 km/h. ZI mersi că nu te-a călcat și mai lasă bătrânica.
    • Like 0
    • @ Florin Ch
      "Detaliile" despre care amintesti erau de fapt 2 copii, nu un bradulet verde sau o iconita agatate de oglinda retrovizoare.
      • Like 1
    • @ Florin Ch
      QED
      • Like 1
    • @ Florin Ch
      Adică țărănoii cu haudi are dreptul la călcat bicicliști ? Întreb pentru un prieten...
      • Like 0
    • @ Mircea Rusu
      Cred ca demonstrațiile sunt in exces deja. Masuri drastice se cer. Nu știu cum se spune in latină, dar oameni atât de needucați, la un loc, greu de văzut in Europa. Să auzim numai de bine.
      • Like 0


Îți recomandăm

11 septembrie 2001 / sursa foto: Profimedia

Acum 25 de ani, frica avea o adresă. Avea o dată, un contur de zgârie-nori și un nume pe care toată lumea îl putea pronunța. Pe 11 septembrie 2001, pericolul a apărut ca ceva vizibil, ceva ce puteai filma. Astăzi, aceeași frică circulă printr-un SMS, o voce clonată la telefon sau un link care pare aproape corect. Nu mai are contur de oraș. Tocmai de aceea, foarte mulți oameni au încetat să îi mai acorde atenție.

Citește mai mult

Sandra Paul

La 16 ani, Sandra Paul știe deja că performanța nu arată întotdeauna ca o medalie de aur. Uneori arată ca o dimineață începută prea devreme pentru un antrenament. Alteori, ca un robot care nu funcționează după zeci de încercări. Sau ca o zi în care trebuie să alegi între o petrecere și câteva ore de studiu în plus.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon De la joacă la teme: cum amenajezi o cameră de copil care crește odată cu el

Toamna schimbă ritmul întregii familii. Copiii s-au întors la școală, vacanța a lăsat loc temelor, proiectelor și dimineților în care fiecare minut contează, iar camera copilului începe din nou să îndeplinească mai multe roluri în aceeași zi. Este dormitor, loc de studiu, spațiu de joacă, bibliotecă și - pentru copiii mai mari - primul teritoriu al casei pe care încep să-l simtă cu adevărat al lor.

Citește mai mult