Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Furie și neputință pe șosea: pedalam spre Poiana Brașov când un Audi cu numere de Olt a apărut dintr-o curbă în scârțâit de roți…

Drumul Poienii

Foto: Attila Szabo/ Inquam Photos

Noi, românii, avem o mare slăbiciune pentru maşini. Ne plac în toate dimensiunile, formele, culorile. Dacă în momentul achiziţiei o mai şi putem „aduce” din Germania, povestea va fi una de succes şi noi veşnic recunoscători bătrânicii care a condus-o doar duminica la biserică (am auzit că ăsta e un nou criteriu de selecţie).

Ştim cu toţii că infrastructura rutieră din România este deficitară, că nu avem străzi asfaltate, există gropi peste gropi pe mai toate arterele, nu avem autostrăzi etc. Strigăm ca din gură de şarpe şi arătăm politicienii cu degetul când o altă tragedie se întâmplă pe şosele.

Dar oare noi facem tot ce ne stă în putere pentru mai multă siguranţă pe străzi?

Furia şi neputinţa pe care le-am simţit într-o banală dimineaţă de sâmbătă din luna august au fost năucitoare. Pedalam liniştită pe Calea Poienii cu destinaţia Poiana Braşov când un scârţâit de roţi m-a trezit pentru a doua oară. M-am oprit. 

La câteva zeci de metri în faţa mea, un Audi cu numere de Olt care tocmai ieşea dintr-o curbă (pe contrasens) cu cel puţin 90 km/h.

Nimic ciudat, aşa-i?! Ne place viteza şi suntem veşnic într-o competiţie dacă nu cu alţi şoferi, cu noi înşine. Doar că de data aceasta, în braţele pasagerei din dreapta, un copil de patru, cinci ani stătea cu picioarele pe bord, iar pe bancheta din spate un altul, puţin mai mare, se uita şi el printre scaunele adulţilor la drum.

Niciunul dintre copii nu era aşezat într-un scaun auto având o dimensiune corespunzătoare acestuia. Ce s-ar fi întamplat cu cei doi copii dacă un urs ieşea în calea autovehiculului, dacă maşina derapa, dacă o alta urca pe celălalt sens de mers?!

Ştim cu toţii răspunsul, însă preferăm să mergem pe ideea că nouă nu ni se poate întâmpla nimic pentru ca avem carnet de ani de zile.

Siguranţa copiilor, nepoţilor noştri nu ţine de partidul care guvernează sau de momentul în care vom avea autostrăzi. Siguranţa lor ţine de adulţii cu care ei călătoresc. Investiţi timp şi răbdare în a comunica cu ei şi în a le fi exemplu.

P.S. Dragă bătrânică din Germania, fă cadou împreună cu maşina un scaun auto pentru copil şi un manual de educaţie rutieră, poate reuşim să mai salvăm câteva vieţi.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Aditu check icon
    Nu înțeleg aluzia cu bunicuța din Germania. Daca din curba sarea unu cu Logan nou-nouț fabricat in Romania care era diferența? Educația rutieră nu merge mână în mână și cu educația financiară.
    • Like 0
  • Multe detalii observate la 90 km/h. ZI mersi că nu te-a călcat și mai lasă bătrânica.
    • Like 0
    • @ Florin Ch
      "Detaliile" despre care amintesti erau de fapt 2 copii, nu un bradulet verde sau o iconita agatate de oglinda retrovizoare.
      • Like 1
    • @ Florin Ch
      QED
      • Like 1
    • @ Florin Ch
      Adică țărănoii cu haudi are dreptul la călcat bicicliști ? Întreb pentru un prieten...
      • Like 0
    • @ Mircea Rusu
      Cred ca demonstrațiile sunt in exces deja. Masuri drastice se cer. Nu știu cum se spune in latină, dar oameni atât de needucați, la un loc, greu de văzut in Europa. Să auzim numai de bine.
      • Like 0


Îți recomandăm

CTP--

Un exemplu admirabil de logică matematică dat de președintele Dan în legătură cu alegerile anticipate: „Toate sondajele ne spun că vom fi cam tot acolo, fără posibilitatea de a forma o majoritate. Nu ar avea niciun fel de logică. Plus încă 3-4 luni de alegeri, în care partidele, în mod logic, legitim, se vor ataca unele pe altele.

Citește mai mult

Călătorim, dar rămânem prizonieri în normalul nostru. Degeaba vezi lumea, dacă o judeci mereu cu aceiași ochi

Nu știu exact când mi-am dat seama de asta. Probabil undeva între o masă luată într-un loc în care nimeni nu se grăbea, o stradă pe care oamenii păreau să meargă mai încet decât eram eu obișnuit și momentul în care am realizat că mă enervez, în tăcere, pentru că lucrurile nu se întâmplau „cum trebuie”. Doar că acel „cum trebuie” era, de fapt, „cum știu eu”.

Citește mai mult

Delta Dunării – vecina discretă a războiului din Ucraina

Mulți ani la rând, am ales să îmi petrec primele zile de vară acasă, la Tulcea, locul unde începe Delta Dunării, cu plaja de la Sulina sau cea de la Sf. Gheorghe, destinații de defulare în natură si mai ales de liniște. De patru ani, de când a început războiul din Ucraina, am ajuns din ce în ce mai rar pentru relaxare și din ce în ce mai des pentru muncă: Delta Dunării a devenit un loc de interes pentru jurnaliștii străini, mai ales în contextul războiului.

Citește mai mult