Gabriela Dumitriu, psiholog, despre grooming: Monştrii nu ajung să se apropie de copii, oamenii drăguţi, însă, da

Foto: Profimedia Images

„Am primit mesaje de la persoane de altă naționalitate. Îmi spuneau că sunt frumoasă și că vor să-mi dea bani“ - așa sună una dintre numeroasele mărturii culese de World Vision Romania de la adolescenții din România care au povestit despre mesajele cu tentă sexuală pe care le-au primit online.

Principalele abuzuri cu care se confruntă adolescenții români care stau pe net sunt: cyberbullying - atunci când colegi, prieteni sau necunoscuți îi defăimează online, revenge porn - situațiile în care cineva decide să publice fotografii sau clipuri pornografice cu persoana în cauză sau grooming - un fenomen despre care se vorbește atât de puțin atât la clasă (unu din patru adolescenți afirmă că i s-a vorbit la școală despre grooming), cât și în familie.

În termeni simpli grooming-ul este definit drept încercarea unui adult de a stabili o relație de apropiere cu un minor pentru ca apoi să-l poată abuza sau exploata sexual. „În rare situaţii abuzul sexual asupra copiilor se produce printr-un atac direct, violent” spune psihologul Gabriela Dumitriu. 

Specialista atrage atenția asupra comportamentului agreabil al agresorului care manifestă preponderent, în profilul de personalitate, trăsături de sociopatie și spune că sunt predispuși să cadă victime acestui fenomen cu predilecție copiii care au nevoi neîmplinite în cadrul familiei. 

Strategia abuzatorului poate urmări două direcţii detaliază Gabriela Dumitriu: “Una dintre ele vizează crearea unei relaţii cu părinţii/părintele copilului până la punctul la care accesul la copil este posibil pe baza încrederii pe care abuzatorul o câştigă în cadrul familiei. Astfel, copilul este expus, lăsat în grija abuzatorului, uneori acesta devenind chiar persoană de referinţă pentru copil, situaţie în care abuzul se produce în afara oricărei urme de bănuială din partea părinţilor, uneori pentru perioade lungi de timp, treptat, actele de abuz devenind din ce în ce mai grave. Cealaltă direcţie vizează în mod nemijlocit copilul, prin acţiuni de împrietenire şi câştigare a încrederii, care pornesc de la acte de afecţiune şi disponibilitate, până la forme materiale de ofertă. Acestea necesită un acces direct la copil, prin urmare abuzatorul va fi o persoană din mediul copilului, eventual cunoscută, care poate facil interacţiona cu acesta, sau din mediul online, unde contactul se stabileşte prin intermediul aplicaţiilor accesate de copil.”

Etapele grooming-ului

• selecţia victimei - se face fie din contextul de viaţă al abuzatorului (fiind vorba de un copil din propria familie, nucleară sau extinsă), fie identificând victima în alte medii, inclusiv în mediul online.
• recrutarea victimei, fie în mod direct, fie prin intermediul părinţilor/părintelui. Abuzatorul identifică nevoile neîmplinite ale victimei. În cazul seducţiei în mediul fizic, poate fi vorba despre copii care sunt neglijaţi emoţional, lipsiţi de resurse financiare, lipsiţi de prieteni, lipsiţi de încredere în sine. În mediul online poate specula nevoia de atenţie şi afecţiune a victimei, care uneori poate fi detectată în natura postărilor pe care le face, aplicaţiile pe care le accesează, gradul de prezenţă online, sau tipul de fotografii postate (în cazul adolescenţilor). Scopul abuzatorului este acela de a crea dependenţă prin disponibilitate pe care o afişează, raportată la nevoile victimei.

• împrietenirea cu copilul prin comportamente care împlinesc nevoile acestuia. Abuzatorul va manifesta interes faţă de copil, va cunoaşte informaţii despre ariile sale de interese, va crea conversaţii interesante, va oferi complimente sau cadouri şi va fi disponibil emoţional şi înţelegător cu problemele sale. Când acesta este parte din mediul fizic al copilului va crea alianţe cu copilul, arătându-se permisiv şi generos în mod complice – de exemplu, va acorda favoruri sau va oferi copilului sume de bani şi îi va cere copilului să nu spună celuilalt părinte/părinţilor despre această complicitate. Relaţia ajunge, astfel, să se bazeze pe secrete şi îi creează copilului iluzia că este special şi iubit, câtă vreme are privilegiul de a forma o astfel de legătură cu un adult. Astfel, prin acţiuni manipulatoare, va genera o relaţie de intimitate emoţională şi dependenţă cu copilul şi, în subsidiar, terenul fertil pentru comiterea abuzului. Procesul este similar în mediul online, unde abuzatorul obţine, prin disponibilitatea şi interesul sau, o serie de informaţii importante despre victimă şi îi identifică, în acest fel, nevoile neîmplinite. Victima devine vulnerabilă în relaţie cu abuzatorul prin dezvăluirile pe care le face, lucru care îi permite acestuia să deţină o bază de informaţii pe care ulterior va construi strategia de abuz şi şantajul emoţional.
• îndepărtarea copilului de familie/părinte şi prieteni este momentul care marchează trecerea de la seducţie la abuzul sexual. În acest scop, abuzatorul poate ataca în mod direct relaţia copilului cu persoanele de ataşament, punând la îndoială modul în care este iubit, respectat, preţuit şi se răspunde nevoilor sale. Odată puse bazele acestei intimităţi emoţionale, încep să apară comportamentele de contact fizic. La început ele pot părea accidentale şi non-sexuale şi au scopul de a obişnui victima cu apropierea fizică, ulterior devenind din ce în ce mai explicite. Pot apărea acţiuni de iniţiere a copilului în comportamente sexuale prin urmărirea unor materiale video cu caracter pornografic, între adulţi sau adult-copil cu scopul de a desensibiliza copilul cu privire la acest subiect, fotografii făcute copilului, iniţial îmbrăcat, ulterior fără haine şi atingeri din ce în ce mai sexualizate. Pentru a obţine aceste favoruri sexuale, abuzatorul poate folosi tehnici de şantaj emoţional, accentuând importanţa relaţiei şi sentimentele de afecţiune pe care şi le poartă reciproc şi care ar justifica reciprocitate în împlinirea nevoilor. În mediul online această etapă implică solicitarea şi oferirea de fotografii în mod gradual, conversaţii cu tentă sexuală, complimente sexualizate, solicitarea de întâlniri fizice în scopuri sexuale.
• întărirea angajamentului de a păstra tăcerea şi secretul - În cazul în care copilul ameninţă să dezvăluie ce se întâmplă sau să întrerupă legătura cu abuzatorul, acesta va folosi informaţiile pe care le are în scopul şantajului. În situaţia în care a fost creată o complicitate între el şi copil pe baza unor secrete sau favoruri făcute, acesta va ameninţa cu dezvăluirea respectivelor secrete. Şantajul emoţional va cuprinde şi ameninţarea cu abandonul, în forme directe sau mascate. În cazul interacţiunilor în mediul online, ameninţările se pot extinde până la expunerea publică a informaţiilor şi a imaginilor pe care victima le-a transmis abuzatorului. De asemenea, pot interveni ameninţări la adresa siguranţei persoanelor de ataşament ale copilului.

Cum îți dai seama că eşti victima unui astfel de abuz?

În cazul adolescenţilor care petrec timp pe reţelele de socializare, cunoaşterea caracteristicilor şi a etapelor abuzului sexual îi va ajuta să identifice la timp potenţialii abuzatori, încă din fazele incipiente ale procesului de grooming, spune psihologul. Disponibilitatea exagerată a unui adult, suportul necondiţionat, ofertele emoţionale sau financiare, complimentele, curiozitatea susţinută în legătură cu aspecte personale din viaţa adolescentului sunt tot atâtea motive care ar trebui să creeze suspiciune. Cu atât mai mult solicitările de fotografii în diverse ipostaze sau conversaţiile cu caracter sexual sunt semnale de alarmă în mediul online. Deşi până la un punct pot fi flatante, astfel de comportamente nu sunt naturale în relaţie cu o persoană pe care abia o cunoaştem în maniera intermediată.

Pentru a demonstra situaţia este necesar ca victima să semnaleze imediat acest tip de comportamente, să salveze conversaţiile şi imaginile care sunt transmise în mediul online şi să apeleze la sprijinul adulţilor de încredere din mediul său, indiferent că vorbim despre părinţi sau un alt adult de referinţă. De multe ori, frica de consecinţe (învinuire, pedeapsă) determină victima să ascundă dovezile potenţialului abuz, riscând că ulterior să nu fie crezută. Expunerea imediată a oricărui comportament nefiresc din partea unei persoane adulte sau din partea oricărei persoane va preveni o situaţie de victimizare.

Unele studii internaţionale indică, în mod consistent, faptul că între 49% şi 69% dintre adulţii abuzaţi în copilărie nu au dezvăluit niciodată, până la vârsta adultă situația cu care s-au confruntat din două motive: Teama (însoţită de ruşine) că au făcut ceva greşit şi au provocat acest comportament, prin urmare vor fi pedepsiţi și Teama că nu vor fi crezuţi.

În absenţa conştientizării legată de amploarea acestui fenomen, schimbarea perspectivei nu este posibilă - atrage atenția psihologul Gabriela Dumitriu. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp