Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Generalul copy-paste sau plagiatul ca vulnerabilitate

Nicolae Ciucă - Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Nu mai există nicio îndoială că tezele de doctorat neplagiate și de calitate sunt o minoritate în ansamblul zecilor de mii de doctorate susținute în ultimele decenii. În rândul oamenilor politici, al conducătorilor de instituții, al magistraților, militarilor, ofițerilor din diferitele structuri de forță și ordine, acest procent este și mai mic, tinzând spre zero. Adică e mai degrabă excepțional să găsim o teză neplagiată și aproape imposibil să găsim o teză care să contribuie cu ceva la progresul cercetării științifice din România. Nu înseamnă că nu există, înseamnă doar că ele sunt invizibile în mediocritatea și frauda înconjurătoare.

De aceea, nu e deloc întâmplător că de cel puțin zece ani încoace aproape toți miniștii Educației, cărora li s-au alăturat magistrați, directori de instituții, rectori etc., au făcut eforturi supraomenești, unele ridicole, altele scandaloase, pentru a pune piedici transparentizării și accesibilizării tezelor de doctorat. Desigur, unele dintre aceste importante personaje sunt sensibile la lumea internațională, care nu încetează să se minuneze de dimensiunile fraudei academice din România și atunci fac un joc dublu, de apărători ai integrității academice în exterior și de paznici discreți ai tezelor suspecte în interior. Căci sistemul de putere (la care participă și o bună parte din lumea academică din România) este construit inclusiv din cărămizi doctorale, perfect nule din punct de vedere științific, dar absolut necesare ca pașaport pentru a pătrunde în lumea eterată a celor care controlează resursele țării.

De aceea, dincolo evident de discreditarea teribilă a universităților românești, orice nouă dezvăluire a unui plagiat (dintr-o serie cu siguranță infinit mai lungă) este o nouă lovitură adusă unui sistem de putere care se apără prin toate mijloacele. Dar, exact, în același timp, este o confirmare a faptului că această rețea extraordinară de oameni puternici e construită pe vulnerabilități personale, acelea care îl fac pe fiecare să fie integral dependent de ceilalți, să nu poată lua decizii de capul lui, să nu poată urca în ierarhie sau să fie fie dat jos din scaunul în care a fost pus fără voia celorlalți.

Niciunul dintre cei descoperiți cu teze de doctorat plagiate nu a contribuit cu ceva la cercetarea din România, oricare ar fi fost domeniul său: energie, securitate, ordine publică, apărare, relații internaționale etc. Mai grav, niciunul dintre ei nu poate, pe asemenea premise, să contribuie prin cunoaștere și expertiză la o strategie națională în unul din aceste domenii. Acesta e unul din motivele foarte importante pentru care vedem prăbușindu-se zi după zi sistemele pe care le patronează: energie, ordine publică, securitate, toate sunt uriașe vulnerabilități ale acestei țări, tocmai pentru că în fruntea lor se află inși mediocri cu doctorate mediocre sau fraudate, cu zero expertiză reală, dar menținuti acolo prin diverse tertipuri politice și de putere.

Sunt convins că nu există în acest moment soluție la această metastază: voința politică e complet absentă, integritatea politică la fel, presiunea mediului academic e și ea aproape inexistentă, iar presa de partid mușamalizează sau împinge în ridicol gravitatea acestor fapte. Nu am nicio îndoială că în timp ce scriu acest text și în timp ce-l citiți, cineva plagiază (probabil pentru altcineva) într-o teză de doctorat, pentru un grad superior, o stea în plus sau o funcție bine plătită în statul român.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • D-na Emilia Șercan, face o afirmație ori doar face copy paste după ce spun alții? Această doamnă a presei românești este, după părerea mea, una din foarte puținele personalități din mass-media care merită respectul cetățenilor. Atenție! Am spus ''cetățenilor'', nu românilor pentru români sunt și escrocii. Nu știu când a apărut legea asta cu copy paste a lucrărilor de doctorat! Pentru că ea nu ar trebui în mod logic să judece și lucrările de dinaintea apariției ei. Eu am terminat facultatea de Fizica în 1969 și până la 1989 nu am auzit de așa ceva. Personal nu am avut ambiții doctorale pentru 100 lei la salariu dar mulți colegi de serviciu și-au făcut doctoratul. Eu am lucrat în tehnologia semiconductorilor, pe vremea aceea era un domeniu vedeta de nivel zero. Mi-e greu să cred că aș fi putut face un doctorat documentat fără să fac apel la studiile avansate până la acel moment ale multor fizicieni, chimiști care au studiat diverse fenomene înaintea mea. Nu mai spun că în România nici nu aveai oportunități materiale și tehnic-științifice suficiente pentru studii independente personale. Deci toți care și-au făcut doctorate pe vremea când nu exista legea dedicată copy paste-ului, ce să facă? Să și le ascundă sub saltea? Nu ș tiu dacă este corect ca o lege să acționeze retroactiv. Eu stiu că nu poate, dar, cum ne spunea Mugur Isărescu-premier cândva - să nu uit să pun ghilimele- '' România este țara tuturor posibilităților!'' Acum, fie că le-am pus, fie că nu cuvintele tot lui Isărescu îi aparțin. Să te cramponezi acum în niște virgulițe este o pură formalitate. Dacă mă gândesc mai bine tot ce învățăm în școli și facultate pe care apoi le folosim fără ghilimele în munca noastră, și eu le-am folosit zilnic în procesul tehnologic al semiconductorilor, ar însemna prin extensie, că este un furt din inteligența a altora care au studiat în prealabil o problemă, o metodă, un proces. Din punctul meu de vedere am o dilemă legată de definiția lui ''copy paste'' ca și de spațiul, timpul și domeniul în care legea are dreptul să acționeze. Îmi aduc aminte că vânătoarea ''copy paste'' a început în contextul luptei politice și continuă constant la fel cum continuă denigrarea familiei Ceaușescu la 32 ani de la asasinarea lor încă nepedepsită. Nu le duc dorul, dar mă simt umilită când presa încă ne mai turuie despre ''vila lui Ceaușescu'' care nu numai că nu era a lui pentru că era proprietatea statului român, dar comparativ cu domeniile și palatele politicienilor și administratorilor țării din cei 32 ani acea vilă pare o cocioabă, încă zice media cu robineți de aur. Cum sa nu fiu umilită când presa ne crede atât de imbecili încât să își permită să ne debiteze astfel de enormități. Aceasta presă privată obedientă puterii, la fel ca magistrații bugetari plătiți de pomană de contribuabilul român, au o contribuție enormă asupra conștiinței cetățeanului prin ceea ce fac ori prin ceea ce nu fac. Aceasta conștiință s-a degradat constant de la an la an. A dispărut respectul pentru muncă, a dispărut respectul pentru performanță în toate domeniile- de la măturătorul de stradă până la parlamentarul care votează legile care ne afectează existența. A dispărut respectul pentru ființa umană de la omul de rând până la magistratul care prin statutul său are menirea să apere ființa umană.
    • Like 0
  • De ce ne mai mirăm?
    Țara asta este distrusă pas cu pas de 32 de ani.
    La militari pentru avansarea la gradul de general azi, o diplomă de doctorat, este un atu.
    Diploma de doctorat asigură un plus la salariu.
    Oare cei care facilitează obținerea unei diplome de doctorat nu au niște beneficii materiale, la,, negru "?
    • Like 0
  • Mizeria românească a spurcat ireversibil și mediul academic. Totul se aranjează: de la permisele auto la diplome de bacalaureat și universitare, titluri doctorale. În cazul gen Ciucă (să-i fie rușine!), cred că această vulnerabilitate era cunoscută și păstrată pentru o adică: după eliminarea din guvern a plagiatorului Mihai Roman, ăsta - probabil împreună cu Cîțu, eternul pretendent la scaunul de premier - i-au scos scheletul din dulap și... pac! la Șercan. C-așa e jocul de-a datul în gât: ”îl joci în doi, în trei... îl joci în câte câți vrei... arză-l-ar focul!”
    • Like 1
  • Atât timp cât în parlament există tractoriști si bișnițari care concep legile țării mi se pare nesemnificativ că se scriu lucrări de doctorat fara ghilimele la frazele preluate din alte lucrări. De ce nu ne uităm la CV-urile politicienilor care sunt burdușite cu o mulțime de diplome și licențe. Eu mi-am ros coatele 5 ani tocind matematici și fizică iar unii au luat câte 2 licențe în paralel. Halal sa ne fie cine ne fac legile țării!
    • Like 0
  • Alex Mag check icon
    Ce nu înțeleg in aceasta teza de doctorat este numărul ridicol de mic al paginilor de ~ 140.
    De regula acest număr este alocat comunicărilor științifice obligatorii premergătoare unei teze de doctorat. Cel puțin 3. Cum aceste comunicări științifice se fac intr-un mediu academic adecvat, dezbaterile asupra acestora da garanția ca viitoarea teza este intru adevăr o cercetare de valoare. Si cum mediul cazon a găsit de cuviința sa-si bata si sa-si dezbată aceste comunicări științifice intr-un mediu ermetizat/securizat (secrete de stat) toata lumea „telectualilor” cu epoleți s-a înghesuit sa raporteze in cor „felicitări” sefului de stat major.
    In schimb aceasta problema a „tezei de doctorat” ridica un mare semn de întrebare cu privire la „arta războiului” predata in mediul universitar cazon.
    Din păcate o vom verifica când rușii depășind pe DN 1 limita legala de viteza in localitati se vor duce in vizita la „pretinii” de la granița de vest.
    • Like 0
  • sunt siderat de cit de putina indignare constat in media si chiar in opinia publica !!!!!!
    ne-am obisnuit si cu asta !!!!!! capacitatea seculara a romanilor de a se lasa calcati pe gat .....
    • Like 0
  • Dan I check icon
    D-le Mihali, o solutie este modificarea legislatiei care da privilegii/functii/trepte salariale etc. celor cu doctorat.
    Incepem de la momentul zero al adoptarii unor asemenea schimbari legislative.
    Ce a fost, a fost. Nu cerem inapoi sporurile salariale necuvenite, obtinute in baza unor teze de doctorat plagiate/nule/etc., nu ii dam jos din functii pe cei in cauza, dar macar de acum inainte nu se va mai lega doctoratul de privilegii si beneficii.
    Daca vreti totusi si un mic castig pecuniar, fie. Ceva simbolic, 1-2.000 lei, cum primesc olimpicii la scoala, sau sportivii medaliati la Olimpiada. In rest, nimic!
    Dar vorba dvs., trebuie si pentru asta vointa politica.
    • Like 1
    • @ Dan I
      Nume check icon
      De acord. De ce trebuie sa ii plătim numai ca "au fost la școală?" mai ales ca nu la folosește la nimic la foarte multul. Poate înțeleg la profesori, pentru ca ei folosesc cunostiintele dobândite sa educe viitoarele generații, dar cam atât.
      • Like 1
  • Cu tot respectul pentru cariera militară a domnului Ciucă, atunci când îl aud vorbind (sau mai degrabă citind) mă îngrozesc. Îi este foarte greu să lege câteva cuvinte, iar propozițiile seamănă cu ale purtătorilor de cuvânt ai Poliției pe care îî vedem la știri povestind despre vreo infracțiune în limbajul specific, de lemn. Șabloane, șabloane, șabloane.
    Motivul pentru care se ajunge în această situație, de a promova în funcții înalte oameni cu limitele depășite, este că nu valoarea contează în societatea noastră, ci dosarul. Cu cât este mai burdușit cu fel de fel de hârtii dobândite prin cine știe ce metode dubioase, cu atât mai bine.
    Dacă în cazul lui Ponta și al altora ca el nici nu se putea pune problema (pentru ca nu aveau așa ceva), domnul Ciucă are ocazia unică de a-și da demisia de onoare. Un ofițer, fie și în retragere, trebuie să aibă onoare. Oricum ca politician este inexistent, este evident pentru toată lumea că a fos pus acolo pe post de marionetă, să-și poată face mafioții mendrele fără să fie deranjați de nimeni.
    Trist, dar asta este situația.
    • Like 1
    • @ Dan Filip
      Cum adică în cazul lui Ponta nu s-a pus problema demisiei de onoare, că nu are așa ceva? Ați trăit cumva în altă Românie? A scăldat-o și el cu plagiatul, dar Ponta a fost SINGURUL prim-ministru din România ultimilor ani care și-a dat demisia. Asta după cazul Colectiv. A fost o demisie de onoare, fiindcă efectiv el, ca premier, chiar nu avea nicio vină în mod direct. A demisionat doar pentru a nu lăsa situația să escaladeze emoțonal la nivelul societății. Practic vorbind, el s-a sacrificat. Deci hai să fim obiectivi. Antipesedismul nu înseamnă și corectitudine.
      Iar a propos de plagiat, a fost semnalat la vremea respectivă așa ceva chiar și în cazul lui Kovesi. Dar bineînțeles că nimeni nu a îndrăznit să meargă mai departe în cazul ei, care era atotputernica lu pește. Pe acolo, ceva onoare, nimic-nimic?
      • Like 3
    • @ Dan Cojocaru
      Plagiatul lui Kovesi este exact ca furtul voturilor la sectorul 1: există, este scandalos, dar lipsește cu desăvârșire. Doar dacă nu te informezi exclusiv de pe Antena3.
      • Like 3
    • @ Dan Filip
      Filbert check icon
      Daca ar fi avut onoare nu se preta la asa ceva, asa ca indemnul la demisia 'de onoare' e fara obiect.
      • Like 3
    • @ Dan Filip
      "cariera militară a domnului Ciucă".
      Și aici se pare că sunt probleme.
      • Like 0
  • De cartea "scrisă" de Grindeanu, carte ce nu poate fi găsită nicaieri, ce se mai aude?
    • Like 2


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Mihai Bran - Claudiu Pandaru

Când medicul psihiatru Mihai Bran le-a povestit colegilor săi de la muncă, în 2015, că ar vrea să își facă un startup în domeniul serviciilor de telemedicină, pentru a-și putea urmări mai ușor pacienții, cei mai mulți dintre ei au izbucnit în râs, neîncrezători. În prezent, business-ul său, ATLAS, pornit alături de câțiva prieteni IT-ști, a ajuns la o cifră de afaceri de un milion de euro și 400.000 de utilizatori.

Citește mai mult

Food waste Japonia

„În Japonia mâncarea e un personaj din marea poveste a lumii, un prim pas în călătorie. Fiecare regiune are cel puțin un ingredient sau o mâncare pentru care e faimoasă și care, când îi vine sezonul, e consumată în restul Japoniei. E și o formă ritualică de a reuni timpuri, locuri și oameni. Mâncarea japoneză e o formă de echilibru”, spune scriitorul George Moise într-un interviu pentru habits by Republica.

Citește mai mult