Generația B este generația românilor care și-au luat destinul în propriile mâini. Ei sunt motorul evoluției, sunt cei care depășesc obstacole și cei care fac lucrurile să se întâmple. Oriunde s-ar afla, în țară sau în afara ei, acești oameni arată imaginea unei Românii care merge înainte.
Îi scoatem în față, le facem portretele, îi prezentăm pentru ca alții să își găsească inspirația în exemplele lor. De la ei vei învăța cum să faci un business, vei vedea ce înseamnă viziune, inovație și dorința de a reuși.
O cască neuronală te ajută să controlezi o mașinuță cu puterea minții. Un ecran din particule fine, ionizate, de apă îți dă iluzia că te afli în fața unei holograme. Luminile unui brad pulsează în ritmul bătăilor inimii tale. O instalație înțesată de senzori prinde viață doar în prezența oamenilor, pe care începe să îi urmărească sau cărora le pune diferite bariere. Sunt câteva dintre dispozitivele create la Modulab, un laborator tehnologic din București a cărui specialitate este să conecteze lumea digitală cu cea fizică și să producă instalații ce amintesc de fimele SF.
Ideea Modulab s-a născut în 2007, când Ioana Calen, o jurnalista care scria despre noile tehnologii, l-a întâlnit pe Paul Popescu, un tânăr care inventase un ecran transparent pe care voia să îl breveteze. Erau fiecare în căutarea unui nou drum: Ioana voia să renunțe la jurnalism, iar Paul se hotărâse să renunțe la jobul lui din publicitate pentru a face inovație tehnologică.
„Am început să fac research din ce în mai mult pe tehnologie, m-am întors în sfârșit la facultate și mi-am dat licența, pe care nu mi-o dădusem niciodată, pe filosofia noilor tehnologii. Vorbeam despre faptul că internetul, informația accesibilă, plus tehnologia, din ce în ce mai ieftină, plus liberalizarea pieței - faptul că poți să îți cumperi online de oriunde din lume orice componentă din lume și ai acces la orice, și tehnologic, și informațional, și ca resursă, a dus la un proces foarte accelerat de democratizare a informației și tehnologiei. Pe noi ne atrăgea foarte mult intersecția asta dintre artă, design, tehnologie, cultură, societate, cum se îmbină ele și ce modele noi de business pot să apară din această rețetă. Eram convinși că asta este rețeta viitorului”, povestește Ioana Calen.
Au investit banii de casă în afacere
Au decis să parieze tot ce aveau pe această idee: un teren de 700 de metri pătrați pe care Paul îl primise în mijlocul Bucureștiului și economiile familiilor lor, vreo 70.000 de euro.
Au investit banii cu care ar fi trebuit să își construiască pe acel teren o casă în construirea și amenajarea laboratorului. Însă la vremea respectivă nu exista în România o piață pentru ideea lor. Exista în SUA, exista în Marea Britanie, exista până și în Ungaria, însă când le vorbeau potențialilor sponsori și potențialilor clienți din advertising, azi principala lor sursă de venit, despre ce pot să facă erau priviți ca și când ar fi fost de pe altă lume.
Și-au folosit însă ideile pentru a crea instalații de artă pe care le-au expus în muzee și la evenimentele culturale. Încercau să creeze piața pe care nu o aveau.
„Am adus în stradă, pentru prima dată în România, o imprimantă 3D la Street Delivery. Scanam oamenii 3D, îi printam pe loc și le dădeam propria lor statuetă, portretul lor 3D în plastic. Și le arătam cum evoluează tehnologia și că la fel a fost când s-a inventat fotografia și trebuia să stai nemișcat câteva minute pentru o poză. Am folosit asta pentru a-i obișnui cu fabricația digitală și pentru a-i provoca la o discuție culturală legată de tehnologie”, spune Ioana Calen.
Bienala de la Veneția și primul mare succes
În 2012, s-a întâmplat ceva. Au făcut pavilionul României de la Bienala de Arhitectură de la Veneția, în parteneriat cu un arhitect care câștigase proiectul. Pavilionul a fost un succes.
„Am apărut în Guardian, în Domus, în reviste internaționale de arhitectură și când ne-am întors în țară toată lumea știa de noi. Atunci i-am cunoscut și pe cei de la Zeppelin, care au început să ne promoveze foarte mult și să ne includă în tot felul de proiecte, imediat după aia am câștigat primul call la AFCN (Administrația Fondului Cultural Național) în care am făcut noi propriile noastre proiecte. După aceea au început să apară și clienții de publicitate care voiau tot felul de soluții pentru diferite evenimente: proiecții holografice, instalații care îmbină digitalul cu lumea fizică. Ăsta este ingredientul secret al Modulab pe care doar noi putem să îl facem în piață la un nivel ridicat în momentul ăsta”, spune Ioana Calen.
Au făcut o echipă din oameni care, deși sunt foarte specializați pe domeniul lor, au o viziune transdisciplinară în ceea ce privește proiectele. Designerul înțelege și partea de electronică și programare, omul care se ocupă de fabricație are o viziune clară asupra întregului, iar Paul vine de obicei cu soluțiile. „Clientul vine și spune: Am nevoie să îmi faceți un joc în care să transmiteți unei săli întregi de oameni că doar împreună pot fi numărul 1. Și noi facem un joc, în care ei trebuie să își coordoneze mâinile și să facă tot felul de lucruri, pe care noi le mapăm prin niște microfoane și prin niște camere de filmat, astfel încât pe ecranul pe care îl văd să se poată juca și să poată câștiga jocul doar împreună”, dă un exemplu Ioana.
Alte exemple sunt instalațiile care pun în valoare anumite produse sau jocurile care să îi facă pe clienți să se gândească la un anumit brand, în timpul evenimentelor publicitare, sau mașinăriile care fac cocktailuri la petrecerile din teambuilding-uri. „A venit un client care avea un eveniment pentru oamenii care vorbeau cu clienții la telefon. Și le-am făcut o aplicație prin intermediul căreia aceștia trebuiau să asculte în căști niște cuvinte complicate. Dacă scriau corect cuvântul, aplicația se conecta la un bar care, în mod automat, făcea un cocktail”, povestește antreprenoarea.
Mușchi artificiali și Holopix, ecranul transparent care dă iluzia unei holograme
În tot acest timp, Modulab continuă să facă instalații de artă, care le permit să cerceteze și să producă inovație. În timpul unui astfel de proiect au apărut primii mușchi artificiali, pneumatici, făcuți de Modulab. Sau Holopixul, un ecran de proiecții format din particule foarte fine ionizate de apă, trecute printr-un filtru care le electrizează în așa fel, încât să se transforme într-un ecran. Pe acest ecran pot fi făcute proiecții, care seamănă cu hologramele. În momentul în care sufli sau bate vântul, ecranul dispare însă.
Anul trecut, Modulab a înregistrat o cifră de afaceri de 110.000 de euro, bani proveniți în cea mai mare parte de la clienții de advertising. Însă pentru fondatori rămâne extrem de importantă filosofia din spatele proiectului și dezbaterile pe tema tehnologiei. Ce înseamnă tehnologia astăzi și cum va ajunge ea să afecteze în final evoluția speciei umane?
„Am făcut un proiect în care am chemat artiști locali, dar și ingineri și le-am spus să își imagineze că tehnologia este o specie în sine care a apărut pe pământ ca o consecință a speciei umane, care trăiește în simbioză cu specia umană, care se folosește de ea pentru a-și îmbunătăți viața. Tehnologia, pe de altă parte, se folosește de oameni pentru a evolua pentru că nu poate să existe de una singură, are nevoie de energie și muncă umană ca să fie din ce în ce mai performantă. Noi nu știm dacă am supraviețui ca specie dacă tehnologia ar dispărea, dacă nu am mai avea electricitate. Rezultatul a fost o expoziție la MNAC, în care fiecare exponat era o entitate tehnologică, cu propriul ei sistem nervos artificial, toate erau dotate cu senzori și nu funcționau decât atunci când erau oameni în spațiul expoziției. Atunci toate începeau să se miște, să culeagă și să transmit între ele date. Comportamentul uneia era controlat de comportamentul alteia, iar toate împreună erau controlate de comportamentul oamenilor. Dar în același timp controlau oamenii, le puneau tot felul de bariere”, spune Ioana Calen.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Un excepțional argument în favoarea "Generației B" si de ce nu, a unei necesare și urgente nevoi de schimbare de paradigmă.
Ovidiu Jurca