Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

George Piștereanu: „Pentru rolul din «Câmp de maci» am stat o săptămână alături de jandarmii în misiune”

George Piștereanu

Foto: Koos Photography

Primul film al lui Eugen Jebelanu „Câmp de maci” este inspirat dintr-o întâmplare din 2013 când un grup de oameni au protestat la Muzeul Național al Țăranului împotriva proiecției unui film LGBT, oprind-o.

Realizat după un scenariu de Ioana Moraru, filmul prezintă o zi din viața lui Cristi (Conrad Mericoffer), un tânăr jandarm din București. În timpul unei vizite scurte a lui Hadi (Radouan Leflahi), bărbatul cu care are o relație la distanță, Cristi și colegii lui participă la o intervenție într-un cinematograf din centru, unde o serie de protestatari sabotează proiecția unui film LGBTQ+. În mijlocul scandalului din cinema, o relație pasageră din trecut cu un alt bărbat revine în prezent, amenințându-i stabilitatea profesională și personală.

Șeful lui Cristi, Stroia, este jucat de George Piștereanu despre care am aflat că s-a documentat timp de o săptămână printre jandarmi adevărați.

George Piștereanu, cum ai primit acest rol, al șefului trupei de jandarmi din filmul „Câmp de maci”?

Am fost sunat de cei de la „Icon”, casa de producție care mi-au spus să vin la un casting, am pregătit un text pentru audiție și asta a fost. Am luat rolul și, cum s-a filmat pe peliculă (ceea ce este o raritate în 2021), am avut foarte multe repetiții, pentru că nu-ți permiți, mai ales în scenele-cadru în care este o mișcare continuă, să se greșească ceva, fiindcă nu e ok, nu e ca la digital, să tragi câte duble vrei că nu contează…

Dar ai jucat un jandarm. Și l-ai făcut perfect… Ce știai despre jandarmi?

Nimic. Absolut nimic. Și nici nu am aplecat urechea la vocea străzii, la ce urlă tinerii României împotriva lor, că dacă aceste structuri de stat nu ar fi, atunci ar fi anarhie și ar fi mai nasol…

În fine. Am aflat că jandarmii sunt de fapt militari de profesie, au statut de militar, ceea ce înseamnă mai mult decât polițiștii din punctul de vedere al rigorii. Așa că a trebuit să mă documentez pentru rol și l-am sunat pe Marius Militaru, purtătorul de cuvânt la Jandarmeriei Române. Domnia sa m-a ajutat, permițându-mi să stau pur și simplu împreună cu jandarmii în misiunile lor, să asist la ceea ce fac ei, să trăiesc printre ei. Nici măcar nu m-a întrebat despre ce este filmul, poate era vorba despre un jandarm care fură sau face nu știu ce, nu m-a întrebat nimic.

Nu l-a interesat subiectul filmului, pe el l-a interesat să mă ajute și îi mulțumesc pentru că, fără el, nu aș fi intrat așa de bine în pielea personajului…


Și ce ai făcut?

M-am îmbrăcat cu costumul de jandarm de la film și am stat o săptămână cu jandarmii într-o mașină de-ale lor în care își desfășurau activitatea.

Serios?

Da, păi cum credeți că a ieșit rolul așa de bine?:) Oricum, după ce au văzut filmul, colegii mei, că așa le spun acum, adică jandarmii, mi-au spus „Exact așa facem și noi!”

Să revenim la documentare…

Da. Practic, în fiecare sector există câte o mașină care supraveghează activitatea din acel sector. Peste aceste 6, 7 mașini din București există una care le coordonează pe toate, dându-le diverse indicații în funcție de ceea ce se întâmplă prin oraș. Iar pe mine, pentru a mă putea muta prin toate cartierele, m-au pus să stau în mașina comandantului. Era un Mercedes-Vito în care eu, îmbrăcat în jandarm, fără însemnele statului, firește, că nu aveam voie, am asistat la toate acțiunile lor.

                                                                                      Foto din film

Și ce ai văzut?

Multe… Cum l-au prins pe unul care ieșea dintr-un bloc de pe Zețari care abia își luase niște heroină, cum au dat niște amenzi „doamnelor” de pe Mihai Bravu ieșite la produs, cum au dat alte amenzi prin Militari pe acolo pe unde se construiește… Ei dădeau, eu observam, nu aveam nicio treabă. A mai fost o bătaie pe la Dristor, din astea…

Cam violent limbajul, cam agresiv… În film, zic…

Da, dar ăsta este limbajul de pe stradă. Nu a fost cazul cu oamenii, cu cei pe care jandarmii încercau să-i calmeze, fiindcă atunci când porți haina statului nu poți face asta. Stroia, însă, personajul meu, strigă și este agresiv cu Cristi, pentru că l-a ajutat de nenumărate ori și are încă o dată probleme cu el. Spuneam că jandarmii sunt militari și, pentru ca o unitate să funcționeze, trebuie ascultat comandantul. Dacă el nu este ascultat, atunci nu iese bine.

Subiectul filmului este delicat, fiindcă este vorba despre un jandarm gay care trăiește o seară complicată atunci când trebuie să calmeze, împreună cu colegii lui o altercație. Din cauza întreruperii proiecției unui film cu tematică gay într-un cinematograf iese scandal.

Mie nu mi se pare un subiect delicat decât dacă doar ai trăit cu capul în pământ ca struțul. Pentru că există bărbați care preferă bărbați și femei care preferă femei, asta e, cred că fiecare ar trebui să facă ceea ce îi place și să trăiască așa așa cum simte și nu mi se pare normal ca demnitatea unui om să fie subminată doar pentru că este gay.

Dar dacă colegii lui Cristi, jandarmul, personajul principal, ar fi aflat că este gay…

Da, nu ar fi fost drăguț pentru el… Este exact ce spun. Și colegii lui sunt români care au aceeași percepție.

Cum te-a lăsat pe tine filmul, cum ai ieșit din el? Ce se întâmplă în general cu un actor când filmarea se termină?

Depinde, dacă transformarea pentru personajul respectiv este adâncă și grea, automat ieșirea din acel personaj este mai dificilă. Aici nu am avut o bucată așa de mare ca să ies marcat, așa cum mi s-a întâmplat cu Loverboy din care am ieșit cu o depresie care m-a ținut o săptămână, două…

Pentru că am vorbit despre societate și despre autoritățile statului, ție cum ți se pare politica?

Peste tot în lume ea este un teren minat.

Și actorii care intră în politică?

Un actor care intră în politică se folosește de mantia de moralitate pe care nu știu de unde crede lumea că o are:) El își pune mantia asta de moralitate și spune „uite, așa se face așa, e bine”. Eu am încercat, am făcut politică puțin și până la urmă am înțeles că este mai bine să stai deoparte, pentru că este un teren mocirlos.

Am abilitatea de exemplifica exact ce-mi spune regizorul, cu mențiunea ca regizorul să știe ce-mi spune

A cam dispărut aura de mister a actorului.

Da, dar nu neapărat din cauza lui, ci din cauza modernizării rapide prin care trecem. Pe Instagram punem zilnic chestii din ceea ce facem și atunci dispare misterul. Însă eu cred că este bine să păstrăm limitele bunului simț mereu, fiindcă niciodată în istoria omenirii nu a funcționat extremismul.

De ce ar trebui să vadă oamenii acest film și cu ce ar trebui să iasă de acolo?

Cu mesajul că nu ar trebui niciodată să întrerupă proiecția unui film:) Ceea ce s-a întâmplat atunci, prin 2013 la MȚR mi s-a părut o lașitate. Nu te duci și oprești un film, pe bune! Și aș mai vrea să se înțeleagă că suntem egali cu toții, și acesta nu este un quote de pe Instagram. Mi se pare că ar trebui să tăcem mai mult și să ascultăm mai mult.

Ce le spui celor care vor să urmeze actoria?

Că dacă nu simt o chemare în ei, să nu o facă, fiindcă este o meserie cu multe frustrări, joci cu ficatul pe masă! Nu este o meserie care să-ți aducă bani, femei, glorie… dacă vrei bani și femei, fă-te om de afaceri, nu actor!

Ce fel de actor ești?

Un actor-burete. Am abilitatea de exemplifica exact ce-mi spune regizorul, cu mențiunea ca regizorul să știe ce-mi spune. Este exact ca la jiu-jitsu brazilian de care m-am apucat de curând: trebuie să știi foarte bine baza, după care vin tehnicile, etc. Dacă ai baza, totul se construiește mai bine și mai temeinic. Și mai sunt un actor care studiază mult personajul, indiferent de lungimea rolului. Nu există un personaj pe care să nu-l fac în cunoștință de cauză. Țin minte că aveam de făcut un mic rol pentru o reclamă în care trebuia spun niște termeni din domeniul bancar de care nu aveam habar! Așa că am sunat pe cineva care se pricepe și am întrebat ce înseamnă ei, ca să înțeleg și eu ce zic! Mi se părea de bun simț.

Dragoș Pâslaru, acum Părintele Valerian, spunea că actoria este o meserie de ascultare.

De acord. Trebui să asculți și să înțelegi exact, să fii serios și mai ales muncitor, foarte muncitor, că din rețelele sociale se înțeleg că e ceva ușor, dar munca e 100%, talentul poate să nici nu conteze uneori!

Citește mai multe pe cristinastanciulescu.ro

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult