Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

O parte din familie e anti-vaccinistă, cealaltă parte a familiei, mult mai mică, a fost pe metereze într-un centru de vaccinare, de când s-a dat startul la imunizare

pat de spital

Mamaie a murit în martie. Tocmai ne lovise ultima ninsoare abundentă, schimbasem deja cauciucurile de iarnă și expirase și asigurarea. Înainte să sune telefonul, niciuna dintre ele nu era o problemă. Oricum nu mergeam nicăieri.

Am privit-o cum încearcă să-mi vorbească, șoptind când un da, când un nu, când îi repeta asistenta întrebările mele, mai încet, mai rar. Da, mă iubește. Nu, nu e supărată pe mine.

Eu te iubesc, mama te iubește, A. te iubește, C. te iubește.

Liniște.

Nu avea mască asistenta. Nu știu dacă se vaccinase. O colegă de-a ei din celălalt schimb sigur nu o făcuse și nici nu credea că o va face, îmi spusese la telefon cu vreo două săptămâni înainte. Nu știa dacă să creadă în vaccin, iar eu m-am amuzat la gândul că până și un cadru medical poate privi vaccinul ca pe Moș Crăciun. Dup-aia, din scenă stânga, simt cum intră încet dracii. Instinctiv, îmi țin respirația. Tot dăduseră la televizor și pe net atâtea, continuă ea, că nu știe ce să mai creadă, dar mai bine nu se vaccinează, că nu se știe ce bagă ăștia în el. Oricum, în familie avusese cumnatul ei COVID și a fost rău, rău de tot, dar a scăpat, acum e bine, acasă, l-au adus de la spital, sunt toți împreună. E tot o gripă, nu? 

Expir.

M-am abținut. O voiam drăguță cu mamaie, că doar am avut noroc de școli care ne-au educat tari în gând, umili la vorbă și absenți cu fapta - clasicul nu te băga, nu e treaba ta când trebuie să iei atitudine; în plus, doar gândul de a trage de mânecă un cadru medical mi-a lăsat un gol în stomac, ăla care apare când știi că e posibil să fii nesimțită. Nu i-am zis decât că cel mai bine ne informăm din surse sigure, că nu toți cei de la televizor sau de pe net care vorbesc despre vaccin au competențe în domeniu și că eu îl voi face când mi-o veni rândul. Vaxalbina.

Mamaie se chinuie să respire. Abia se aude. Apoi, ca să parafrazez pe conf. univ. dr. Simin Aysel Florescu și probabil pe mulți dintre cei 4,55 milioane de morți la nivel mondial din primăvara lui 2020 până acum, horcăie. Încet. Avea ochii abia crăpați, crustă alb-galbenă de lacrimi uscate împrejur. Întotdeauna i-a fost frică de moarte. Nu asta avea să se întâmple acum, eram sigură. Nu ei. Voi n-o știți pe mamaie. Tun. Nu carne de. A mai avut ea căderi, avea și o bronșită cronică, dar avea să își facă antibioticul efectul. Avea să fie bine. Avea să moară peste câteva ore.

Ultima întâlnire, ultimele vorbe, într-un apel video pe WhatsApp. Momentul de care mi-a fost cel mai frică, motivul pentru care am învățat să mă rog când eram mică. Cauza decesului, oficial, nu a fost COVID.

Măcar de m-ar fi lăsat să o țin de mână.

O parte din familie e anti-vaccinistă. Înțeleg. Acum că va apărea articolul ăsta, îmi vor spune, cum au mai făcut-o, că nu am văzut bine, că exagerez, că oricum era bătrână și că e mai bine că a murit (odată). Sau nu-mi vor spune nimic, ca să nu se enerveze că n-are rost și vor vorbi între ei despre asta, cam până la Crăciun. Cealaltă parte a familiei, mult mai mică, a fost pe metereze într-un centru de vaccinare, de când s-a dat startul la imunizare. 

Nu-i compar, nu arăt cu degetul. Iubirea are multe forme, la fel și frica, iar oamenii procesează diferit suferința, ne zic psihologii pe Tik Tok. Nu neg. La fel de bine pot respecta și faptul că mulți se ascund în spatele unor afirmații generale, perfecte pentru a-i absolvi de umanitate și de responsabilitățile-i aferente, lucru care se manifestă adesea într-o părere diferită de mea. E OK. Nu suntem noi vaccinații mai catolici decât Papa, mai buni, mai deștepți, mai frumoși (mai intoleranți, mai demni de a trăi în pădure, pentru a lăsa dreptul la lipsa de credință în vaccin neatins), cum anti-vacciniștii ne acuză că încercăm să părem, în cadrul Festivalului Marea Schismă 2.0. Aici nu-i despre a-l distinge pe ăl deștept de ăl prost, pe bun de rău. Nu-i momentul să înotăm în abstract- este despre faptul că avem cu toții datoria concretă de a-i proteja pe cei din jur și avem și mijloacele să o facem.

Putem intui, însă, de ce această idee este respinsă de mulți. Cu câteva săptămâni înainte de înmormântare, pe Instagram, unii influenceri se lăudau pe story că au luat, în sfârșit, COVID. Bineînțeles, lauda venea după ce le trecuse. În timpul bolii pozau lasciv, dar cam transpirate și trase la față pe canapea și vorbeau mai puțin. De mult îi ocolea virusul ăsta, dar uite că în sfârșit l-au luat și au scăpat- și chiar le-a prins bine, se bucură, datorită lui au și slăbit câteva kilograme pe care se chinuiau să le dea jos de ceva timp, că dacă tot nu aveau gust, de ce să mai mănânce? Acum arată super bine, le vin și blugii ăia mărimea S de dinainte de sarcină. Culmea, o dată cu ei au luat și toți cei din jur, toți prietenii, antrenorul de la sală, mama, copilul de un an, numai soțul e încă asimptomatic. El poate să iasă, să meargă la cumpărături. Ce chestie, cum i-a luat pe toți odată. Nu că respectivul influencer și alte colege de breaslă merseseră până atunci în toate spațiile publice fără mască, filmându-se în oglinzi prin mall, iar în spatele lor, vânzătoarele grăbind pasul afară din cadru. Nu că tocmai au mărturisit în detaliu sutelor de mii de urmăritori cum au încălcat legea, cu poze și filmări trase zilnic, pe o perioadă de luni de zile, recunoscând că i-au îmbolnăvit grav pe alții, probabil, ducând la spitalizarea și poate chiar și moartea multora, fără să fie măcar trase de mânecă de autorități. Pentru că asta, când o comiți cu bună știință, cumva nu e crimă (plângerile cu probe sub formă de poze și clipuri care demonstrează încălcarea legii sunt respinse).

De ce mă uit dacă nu-mi convine? Pentru a scrie despre asta. Conținutul produs de mulți influenceri autohtoni de modă și frumusețe - aparent considerați inofensivi prin trivialitatea subiectelor pe care le abordează - nu a promovat doar șampon în ultimul an și jumătate, ci și atitudini de respingere a măsurilor de sănătate împotriva răspândirii virusului, atitudini pe care și le apără ori lamentându-se de cât de rea e lumea, ori agresiv, cu amenințări de plângere penală pentru defăimare. 

Îți recomandăm

E greu de demonstrat intenția din spatele comportamentului etalat, pentru că acest segment de persoane juridice nu își exprimă păreri politice în mod direct, nu îndeamnă pe nimeni, uitându-se în cameră, să nu poarte niciodată mască atunci când li se cere, ci modelează un comportament antisocial mascat ca dezirabil, care arată toate acestea și este foarte ușor de copiat. Urmăritorii încep să se uite din varii curiozități, apoi mulți rămân fideli, datorită noțiunii de comunitate care le este repetată ad nauseam. Cum nu te alături niciodată unui cult, ci unui grup de prieteni, sunt urmăritori care aderă la percepția de apropiere emoțională; avizi de modele educaționale accesibile, copiază cu pixul în caiet ce spun influencerii cuvânt cu cuvânt, apoi le mulțumesc înzecit pentru ce fac pentru ei. Însă într-o astfel de comunitate, beneficiile nu se împart în mod egal între membri. Ba mai mult, cele primite de influenceri pe seama celor care îi urmăresc sunt adesea ascunse.

De ce ne-ar îngrijora? Cifrele: un studiu HypeAuditor & MOCAPP arată că, în octombrie 2020, 23,5% din populația României avea cont de Instagram, adică 4.539.000 de utilizatori. Mai mult de 47% dintre creatorii de conținut de pe Instagram din România au fost implicați în fraude, manipulându-și numărul de aprecieri și urmăritori. Peste 15% au anomalii de creștere în mediul online. 60,4% dintre ei sunt femei.

Dacă numărul real de urmăritori este greu de determinat, atunci gradul în care influențează populația în mod pozitiv sau negativ e și mai și. Asta nu înseamnă, însă, că nu este evident când influencerii vorbesc și acționează în cunoștință de cauză limitată, comportându-se adesea de parcă pandemia nu există pentru a crea aspirații și a genera vânzări de produse neesențiale unei populații care, în mare, încă trage din greu. Dureros, când te gândești că de COVID au murit aproape treizeci și cinci de mii de oameni în România, iar rata de vaccinare e doar de 31%, în parte și din cauza dezinformării.

În Uniunea Europeană, conform Reuters, cinci oameni au murit din cauza efectelor adverse avute asupra inimii ale vaccinurilor ARN mesager Pfizer și Moderna, din 200 de milioane de doze administrate. În Statele Unite au fost raportate 2.574 de cazuri de miocardită sau pericardită, din 300 de milioane de doze de vaccin Pfizer/BionTech și Moderna administrate. Cifrele au fost înregistrate până la 9 iulie 2021. 

Acum, o pauză de la cifre, pentru o rundă de adevăr sau provocare: dați un exemplu de un argument a cărui rostire este mai ipocrită și mai dureroasă ca ușurința cu care mulți oameni trec de la n-au murit de COVID, că oricum mureau la au murit de la vaccin, erau perfect sănătoși, în lipsa oricărei dovezi care să le sprijine afirmațiile. Puncte bonus dacă puteți demonstra că cei care spun asta sunt dintre aceia care au rupt și rafturile de hârtie igienică în martie 2020.

Îți recomandăm

Există un argument bine consolidat de dovezi concrete cum că ignoranța și lipsa de încredere în abilitatea de a ne cultiva propria capacitate intelectuală naște monștri. Bineînțeles, metaforele nu își au rostul în studii științifice, dar nimic din acest text nu este știință, în afara numerelor de mai sus - pentru că dacă ar fi știință, nu ar fi scris aici, ci în jurnalele pe care nu aveam bani să mi le iau în facultate. Acolo apare de obicei munca de zeci de ani a cercetătorilor, ale căror metode sunt disecate și ras-disecate, pieptănate cu pieptăn rar, să prindă toți păduchii informaționali care s-ar putea strecura printre rânduri- nu așa, ia să vedem ce mai zice o oarecare Andreea azi. Dar nah, jurnale scumpe înseamnă că sunt și plătiți acei cercetători (nu cât să-și ia ML, ci de regulă doar cât să acopere încă o lună chiria).

Deja nu prea se mai încadrează în viziunea consumatorului de rând, căruia i se cuvine și conținut de calitate, și gratis și fără reclame. Scumpe mai înseamnă și că nu toți le pot accesa, citi și înțelege limbajul, că la noi nu prea sunt în română și nimeni nu are vreun interes să dea alți bani să le traducă (acum, nu vă lansați în argumente cum că toată lumea vorbește engleză în ziua de azi și ar trebui să caute și să cerceteze, până nu vă analizați cu sinceritate propria reacție atunci când trebuie să alegeți între un articol de 3000 de cuvinte sau o carte scrise în engleză, și un paragraf de trei rânduri aparent despre același subiect în română, pe Facebook. Bun. Nu presupun că reacția vă e bună sau rea, presupun doar că există).

În era gratificării instante, dacă zice unul ceva și e scurt și înțelegem din prima, ăla are dreptate. Mai mult, putem fi tentați să credem că avem capacități intelectuale mult superioare celor din jur, ba chiar clarvăzătoare, dacă informația e de nișă și parcă nouă ni s-a năzărit printre primii, știam noi ceva, ne-a venit așa un mesaj și uite acum zice și ăsta la fel în postare. Să nu credeți că ironizez o astfel de gândire sau oamenii care o (re)produc; să nu citiți pe un ton sarcastic nimic din ceea ce am scris, vă rog - n-aș putea să fac asta. Pe unii i-am întâlnit, am stat de vorbă cu ei, am împărțit aceeași sufragerie și farfurie cu telemea și roșii, le știu transpirațiile, aspirațiile și fricile, de unde le vin traumele și lipsa de flexibilitate, iar aceste gânduri sunt cât se poate de reale și concrete pentru ei. Însă, nu ar recunoaște o relație de cauzalitate între frica de necunoscut și afinitatea pentru conspirații; poate cel mult o corelație, dar nici ăla nu-i genul de gând care-ți vine imediat în minte la bere, cel puțin nu fără un anumit antrenament în gândire, formal sau nu. 

Nu suntem roboți - pe fond de oboseală și surmenaj, fizic și psihic, care sunt mai reale astăzi ca propria reflexie în oglindă, orice părere în situații de criză, neinformată dar fermă, ne e ancoră și scut, știm ceva; credem, când să mai și cercetăm? Chiar dacă nu este cunoaștere în sensul perceput de academicieni, este ceea ce ne face intrarea și ne asigură locul într-o tabără, protecție și confort. A ne auto-examina și a extinde mai apoi acest proces atât asupra bulei, cât și asupra societății din care facem parte, e o mișcare continuă de dat din colț în colț. Durează și e epuizant. Adaugă tu asta peste cele opt ore de muncă, două de navetă, alte două de teme, trei de curățenie și mâncare și câte au mai rămas de somn. Nu-i de mirare, teoriile conspirației prind teren fertil acolo unde inegalitatea socială este atât de mare încât altă realitate decât cea care este cel mai simplu de înțeles este complet pierdută din vedere- și din speranță.

Acum, de ce vă spun toate astea, trecând de la una la alta? Pentru că, în general, poveștile cu ceva teorie merg cel mai bine. Oi fi naivă, dar poate și a mea va avea o tracțiune similară prin coaforuri ca cea a asistentei care o știe pe altă asistentă a cărei cumnată i-a făcut nepotului vaccinurile când era mic și acum are ceva, deci gata, nu-i mai vaccinăm nici noi pe ai noștri cu nimic și nici pe noi înșine anti-COVID. Bine, e atât de departe povestea mea (sau a asistentei) de realitatea științifică, încât simpla menționare a amândurora în același paragraf nu-și are locul, dar poate ne dă totuși de gândit- poate ceva nu ne zic vecinii, cunoștințele sau influencerii de bine, poate le scapă și lor din vedere ceva esențial. De ce să credem doar despre ăia care se zbat în spitale să mai scoată încă o suflare din pacienții de la ATI că au un interes să ne cipeze? Ne-am gândit la asta?

Știu că la influencer în casă arată cum mi-aș dori să arate și la mine când oi avea bani, știu că are rujul ăla scump cu textura nelipicioasă și saboți de la Paris și păr cu volum de la peria aia de 15 milioane, știu că are Seria 5, știu că nu poartă centură la volan și mă regăsesc în asta, că și pe mine mă jenează pe piept când conduc și dacă ei văd că îi merge, hai c-o fac și eu- poate bag și o filmare live pe autostradă, la volan, cât doarme copilul în scaun, ce poate să se întâmple? Totuși, când vorbește cu atâta venin despre oameni în general, când recunoaște că a îmbolnăvit atâția cu bună știință, când se pune pe ea însăși și pe copilul ei în situații periculoase pentru trei like-uri în plus și ar mai face-o o dată și-nc-o dată, chiar pot crede că îmi vrea binele- mie?

Știu, atunci când oamenii de știință ne vorbesc în termeni concreți, reali, greu de înțeles, ni se pare că ne vorbesc de sus, fac pe deștepții, ne umilesc și ne mint. Dacă ar colabora și comunica mai bine, lăsând uneori orgoliile la o parte, s-ar face și ei cu siguranță mai înțeleși. Dacă și presa le-ar scoate constant munca în față, nu doar senzaționalul sau cazurile de corupție, am avea și noi șansa de a ne forma o părere informată mai echilibrată. Însă sentimentul de inferioritate resimțit de public, marcă înregistrată la noi, care în gât ni se înnoadă când îi ascultăm și nu înțelegem nimic din ce zic, nu știința în sine îl cauzează. Hai să nu mai fugim de ce și de cine nu trebuie. Pe de altă parte, dacă ne vorbesc colocvial, clar ne simțim lezați, ne jignesc, ne fac proști pe față. Așa să fie? Sau poate ne dăm seama că postarea conf. univ. dr. Simin Aysel Florescu pe Ro Vaccinare nu e o insultă, ci un strigăt de ajutor către noi și instinctul de apartenență la o comunitate reală, pentru bunăstarea căreia cu toții trebuie să ne aducem contribuția și pe care trebuie să o apărăm, fără a continua să plătim o rată de sute sau mii de vieți omenești pe lună?

E 2021. Nu au inventat vaccinul peste noapte. Din punct de vedere al evoluției vaccinurilor, ne-au trebuit 225 de ani de la prima inoculare făcută de Edward Jenner împotriva pojarului, ca să ajungem aici. Lui Kati Karikó i-au luat 50 de ani de muncă pe brânci, ca să cerceteze potențialul terapeutic al ARN mesager, pentru a se putea pune bazele a două dintre vaccinurile anti-Covid. De-aia se poate.

Hai, mai gândiți-vă, vă rog!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Fiecare pasare pe limba ei piere.

    Eu sunt disperata sa ma vaccinez, dar nu am CASS (SSN) in Spania, doar asigurare privata. Am card de rezidenta, si la asigurarea privata platesc de doua ori mai mult decat as plati la stat. Nu am medic de familie, ca nu am avut nevoie.

    L-am facut pe Covidutza deja de doua ori, nu mai am chef de runda trei.

    Ma gasesc in situatia opusa autoarei; sunt sfatuita sa nu ma vaccinez, ca nu se stie ce e in el. Il testeaza pe noi, NU te vaccina. Si e un asalt.

    Imi vine, des, sa le spun - ati vazut cum este cand il ai? Cand ai febra 40 si de la ambulanta ti se spune - fa baie cu gheata, ca locuri la ATI nu mai sunt? Ne sunati numai daca nu mai puteti respira.

    Si daca nu mai pot sa respir, cum va sun?

    .........

    Nu va vaccinati, dar nu mi-l dati mie.

    Sunt satula de el, si de restrictii, si nici mie nu imi place sa port masca.

    • Like 0
    • @ Maria Zamfir
      Delia MC Delia MC check icon
      Valul 4 e brutal dar (sper că) trece repede: e un val al nevaccinaților, crește abrupt și apoi se duce la vale. Infectează tot ce prinde și scade când nu mai are ce infecta. Sper măcar ca România să meargă după exemplul Kosovo și nu Serbia. Rata mică de vaccinare și faptul că românii nu au grijă de nici o culoare, mă fac să cred asta.

      Mă mir, în România nu cere nimeni dovada de asigurare. Trebuie doar act de identitate. S-au vaccinat moldoveni de peste Prut rezidenți în România iar sistemul nu acceptă CNP-urile alea ale lor. S-au vaccinat mulți străini iar datele s-au introdus manual în sistem. Înainte de val ar fi fost o opțiune, un concediu de 3 săptămâni în România, știu caz. Acum e riscant. Poate după val. Dacă mai trebuie. Am speranța secretă că asta e ultima izbucnire dacă nu apare o altă variantă.
      • Like 0
  • Delia MC Delia MC check icon
    Vorbiti foarte, foarte frumos, mi-a mers la suflet. Dar prea lung.
    Știți că și persoanele inteligente pot fi conspiraționiști? Am în cercul meu: unul care a studiat matematică, de exemplu. Fiica a studiat medicina. Fiul e diabetic, conspiraționist și antivaxx convins. Altul, pe care-l știu doar tangențial, cu bani grămadă fiindcă a înființat o firmă și i-a mers grozav, deci minte are. Și exemple sunt multe. Nu-s numai analfabeți funcțional ori oameni nedreptățiți de soartă.
    Haideți să vă spun la ce concluzii am ajuns după ani în care am vrut să înțeleg fenomenul: pentru aceia care n-au timp ori metodă să verifice, care cad în plasa șoșoacelor, mda, ar fi lipsă de educație. Dar la cei cu capul pe umeri? Manipularea emoțională și asta funcționează la TOȚI. Chiar când au văzut camioanele cu morți din Italia, au respins realitatea ( numai italienii nu, că nu prea a fost familie să nu fi pierdut pe cineva). Fiindcă în sufletul lor și-ar fi dorit să fie altfel, au căutat dovezi că ar fi cum ei și-ar fi dorit. Dacă mai vin niște antivaxxeri și le spun că vaccinul așa și pe dincolo, se ridică revolta în ei. Emoția. ĂIA vor să ne omoare! Dacă mai întâlnesc și pe alții care simt la fel, se întărește. Când emoția a slăbit în intensitate, convingerea e deja formată prin emoții care au șuntat mintea. Nu i-o mai zdruncini cu nimic. Se întâmplă și în politică, mecanismul e același. Omul nu mai vrea să audă argumente, ori când le aude, râde fără să verifice. Omul își astupă urechile și țipă. Dacă ar recunoaște că a greșit ar scădea în propriii ochi și asta nu admite. Toate ca toate până la stima de sine. Plus că acei influenceri antivaxx ori conspiraționiști exercită o magie aparte, pozează în Mesia pe cale să fie răstigniți, ce dețin adevărul suprem. Un mecanism psihologic care are la bază frica și speranța, cumva distorsionate.

    Comunitate? Păi v-au luat-o alții înainte. Ei aparțin deja uneia, celei a antivaxxerilor.

    Așa-i că-i simplu? Dar ce faci împotrivă? Din păcate nu-i nimic de făcut. Cei care se întorc din drumul antivaccinismului o fac doar dacă drumul ăla trece pe la ATI. Sunt nesemnificativ de puțini.
    Se poate face ceva doar pentru noua generație și anume educație.
    • Like 5
    • @ Delia MC
      Eu aș avea o explicație a înclinației unor minți care au realizat ceva spre atitudini obtuze în alte domenii. O explicație sub forma unei legi, sau chiar axiome (cine știe?).
      Fiecare este analfabet funcțional în cel puțin un domeniu.

      Eu, de pildă, sunt analfabet funcțional în domeniul mecanicii cuantice. E un exemplu, dar sunt multe alte domenii la care nu mă pricep. Dar nici mă avînt într-o discuție de specialitate, datorită faptului că sunt conștient de limitarea mea.

      Dar ar putea fi unele de care nu sunt conștient și în care mă avînt. Posibil ca unul să fie politica. În general aprecierile mele sunt confirmate în timp, dar judec doar pe baza informațiilor de largă circulație și deci aș putea fi manipulat de tendințele media, care numai imparțială nu e. Dacă aș dispune și de informații confidențiale poate că opțiunile mele politice ar fi altele.
      Cu alte cuvinte, s-ar putea să fiu analfabet funcțional în domeniul politicii.

      Sau al vaccinurilor. Au fost cazuri cînd unele argumente ale anti vaxerilor m-au pus pe gînduri. Ce știu ei și nu știu eu?
      Dar mi-am păstrat poziția pro, deci aș putea fi, potențial, analfabet funcțional. Dacă nu eu, atunci oponentul meu.

      Dar să dau un exemplu de la case mai mari, foarte mari. Academicienii care au dat ucaz să ne întoarcem la scrierea cu î din a. Sunt, după opinia argumentată a lui George Pruteanu, analfabeți funcțional în domeniul lingvistic, cu atît mai mult cu cît tocmai lingviștii s-au opus acestei aberații, dar au fost în minoritate.
      Argumentația lui Pruteanu m-a convins să revin la scrierea fonetică, cu î din i, deși mă adaptasem imediat la găselnița academicienilor non-lingviști.

      Asta e. Citesc acum „Lauda prostiei” de Erasm din Rotterdam. Cît de actuală e.
      • Like 1
    • @ Delia MC
      Postare dublă. Nu știu de ce
      • Like 0
  • Așa e cum spune primul comentator. Articolul e excelent dar trebuie tradus, sau trebuia elaborat, la nivelul unui analfabet funcțional.
    • Like 3
    • @ Nelu Mares
      Delia MC Delia MC check icon
      Lor ar trebui să le desenezi. Sunt și oameni inteligenți în tabăra antivaxx și asta mărește complexitatea problemei.
      • Like 3
    • @ Delia MC
      Cred că analfabeții funcțional nici nu știu de existența acestei platforme, sau nu o frecventează. Așa încît cererea mea nici nu-și are locul aici. E ca un strigăt în pustiu.
      • Like 0
  • Cine intelege articolul este sigur vaccinat. Dar nevaccinatii sunt 70%. Ar trebui o versiune mai de "influencer "pentru cei 70%.
    • Like 6


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult