foto: Martin Sylvest / AFP / Profimedia
Ce vor băștinașii? Dar Danemarca?
Încă din 2019 Președintele Trump a reclamat necesitatea controlului american asupra Groenlandei, afirmând chiar că locuitorii insulei ”vor să fie cu noi”, în pofida unei opoziții exprimate de adulții trăitori pe insulă.
Trump și-a reluat visul în ianuarie 2025. Atât Premierul Danemarcei Mette Frederiksen, cât și Ministrul Apărării Troels Lund Poulsen au reacționat la vremea aceea cum că Trump NU va prelua Groenlanda, acuzând SUA de interferențe în afacerile interne ale Danemarcei.
Imediat după anunțul lui Trump din ianuarie 2025 cu intenția de a prelua Groenlanda ”one way or another...” (într-un fel sau altul... n.n.), Premierul Danemarcei Mette Frederiksen merge în vizită în SUA pentru a afla cât de mult NU glumește noul Președinte american. Întoarsă la Copenhaga, convoacă două întâlniri, una a Guvernului și cealaltă cu oamenii de afaceri danezi pentru a pregăti un răspuns. Primul răspuns negativ adresat direct americanilor vine la mijloc de februarie 2025: Danemarca nu vinde Groenlanda!
Citiți aici prima parte a analizei:
Nu mai departe de 25 martie a.c. Frederiksen reiterează faptul că se va opune ”pretențiilor agresive”(1) ale SUA de a prelua Groenlanda, pretenții care pun ”o presiune inacceptabilă”(2) asupra autorităților insulei, declarații făcute cu puțin timp înainte ca JD Vance și soția lui Usha Vance să viziteze acest teritoriu danez, împreună cu Mike Waltz și Ministrul Energiei Chris Wright. Premierul danez a insistat că guvernul ”se va opune ferm”(3) acestei presiuni a SUA. Mai mult, oficialul danez a remarcat seria de vizite americane, de la fiul lui Trump și până la cei trei oficiali, precizând că ”neavând un guvern, autoritățile locale nu își doresc aceste vizite”, iar pe cale de consecință ”nu poți face vizite private cu reprezentanți oficiali ai unei alte țări”(4) în aceste condiții. Frederiksen a reiterat dorința Danemarcei de a colabora cu SUA, ca între aliați, amintind de Tratatul de apărare din 1951, dar a arătat clar că Groenlanda nu e de vânzare.
Pe 28 martie JD Vance face o vizită în Groenlanda unde și-ar fi dorit să vadă mai multe locuri însă din cauza primirii reci și a inoportunității vizitei sale, rămâne oaspete doar în baza americană de la Thule. Face totuși declarații ostile Danemarcei, în fața presei invitate, susținând că ”atunci când Președintele spune că trebuie să avem Groenlanda, spune că această insulă nu e sigură”(5), că Danemarca nu a făcut ”o treabă bună în a asigura apărarea insulei”, deoarece ”nu au investit destul în arhitectura de securitate a Groenlandei”(6). Răspunsul îl primește imediat, elegant și sec, de la Ministrul apărării al Danemarcei Lars Løkke Rasmussen care îi atrăgea atenția că ”nu așa se vorbește cu un aliat apropiat” și că ”Danemarca respectă dorința SUA de a avea o prezență militară sporită în Groenlanda”, oferindu-se să ”continue discuțiile pentru sporirea numărului de soldați americani pe insulă”, amintind apoi că încă ”este în vigoare Acordul de apărare din 1951 pe care se poate dezvolta colaborarea.”(7)
Din Groenlanda, Múte Bourup Egede transmitea că "până de curând aveam încredere în americani care erau aliații noștri și alături de care ne bucuram să lucrăm, dar acele vremuri au apus”(8), trântind și el ușa în fața pretențiilor americane. ”Președintele Trump spune că SUA vor obține Groenlanda. Mă exprim foarte clar: SUA nu ne va obține! Noi nu aparținem nimănui. Noi ne construim propriul viitor!”, a declarat și Premierul Groenlandei Jens-Frederik Nielsen, după sondajul din martie (9). Cu o zi înainte, Trump spunea la NBC că este ”absolut convins” că va anexa teritoriul autonom danez: ”o s-o obținem, da, 100%”(10)
Cât despre locuitorii Groenlandei, aceștia și-au exprimat în ianuarie anul curent dorința de a-și păstra autonomia, refuzând categoric – cu 85% din numărul total de adulți chestionați – oferta de a deveni al 51-lea stat al SUA(11).
Se mai pot cumpăra țări azi? Cum le evaluăm?
Relațiile internaționale interstatale au trecut prin mai multe transformări în ultimele două secole, care au inclus doctrina dreptului la autodeterminare al popoarelor prezentată de Woodrow Wilson în ianuarie 1918, două războaie mondiale și altele regionale, crearea unei Ligi și apoi Organizații a Națiunilor Unite, o Uniune Europeană, o Organizație pentru Cooperare și Dezvoltare Economică și o serie de alte mecanisme prin care dreptul internațional a încercat și de multe ori a reușit să reducă numărul conflictelor generate de poftele unor națiuni de a se extinde prin forță. SUA au fost promotorii acestor instituții și ai comerțului liber în lume, susținând și crearea UE!
Desființarea politicilor coloniale ale puterilor europene a început după Primul Război Mondial și s-a încheiat la câțiva ani după cel de-al Doilea Război Mondial. Prin Carta Atlanticului, semnată de britanici și americani în august 1941, Franklin Delano-Roosvelt a cerut Marii Britanii să renunțe la stăpânirile ei coloniale, deoarece el considera că Imperialismul și Colonialismul sunt ideologii învechite care trebuie să fie înlocuite de ideile "moderne" înscrise în Cartă. Declarația stipula că cele două state nu urmăresc extinderea teritorială și proclama dreptul la autodeterminare al popoarelor care fuseseră lipsite de acest drept, documentul contribuind decisiv la consolidarea coaliției antihitleriste, iar ulterior la fondarea ONU și NATO.
Foste colonii și insule și-au declarat independența chiar și în urmă cu câteva decenii și apoi au aderat la ONU, vezi Vanuatu în 1981, apoi Kiribati-Nauru-Tonga în 1999 și Sudanul de Sud în 2011, iar mișcările de contestare din partea altor state ”mai vechi” nu au existat.
Semnată la 26 iunie 1945 la San Francisco, Carta Națiunilor Unite atestă egalitatea statelor ca subiecte de drept internațional, iar prin art. 2, aliniat 4 se prevede că ”Membrii Organizației se vor abține, în relațiile lor internaționale, de a recurge la amenințarea cu forța sau la folosirea ei, fie împotriva integrității teritoriale ori independenței politice a vreunui stat”. Preluările teritoriale prin folosirea forței nu sunt permise, deoarece statele membre sunt ținute să respecte integritatea celorlalte state semnatare. Capitolul VII al Cartei explică exact cum se poate folosi forța în dreptul internațional și care sunt obligațiile statelor membre pentru restabilirea păcii.
In plus, Actul Final de la Helsinki din 1975 garantează respectarea drepturilor inerente ale suveranității statelor, semnatarii tratatului se angajează să nu recurgă la amenințarea cu forța sau la folosirea forței, frontierele sunt inviolabile, integritatea teritorială a statelor este garantată, diferendele trebuie reglementate pașnic, iar principiul neintervenției în afacerile interne ale unui stat este și el consacrat. SUA sunt semnatare și aici.
Avem așadar argumente legale, opozabile erga omnes, care interzic acapararea de noi teritorii prin folosirea forței sau prin amenințarea cu folosirea forței.
În trecut, regulile tradiționale ale achizițiilor de teritorii erau identificarea unui terra nullius – adică pământ al nimănui, iar apoi era urmată de ocuparea acestuia, sau alte modalități de apropriere precum intervenția prescripției, cesiunea, cucerirea (care nu mai este permisă în prezent prin dreptul internațional!) și extinderea naturală a teritoriului (aluviuni, vulcani)(12). Cum regulile cutumiare de ocupare a unui teritoriu și notificarea altor națiuni că a devenit proprietatea ocupantului nu se puteau aplica ținuturilor nordice - deoarece supraviețuirea era de multe ori imposibilă, așezări permanente nu putea fi înființate, iar controlul administrativ al acestor teritorii era cvasi-imposibil, aceste realități au creat dificultăți tuturor țărilor învecinate cu Cercul Polar, precum URSS, Canada, Danemarca și Norvegia (13). La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, recunoscând dificultățile din aceste teritorii, dreptul internațional a permis relaxarea standardelor cu privire la pretențiile de suveranitate asupra teritoriilor îndepărtate și nelocuite (14). Spețele Insulei Palmas (1928), Insulei Cliperton (1931) și Statutul Legal al Estului Groenlandei (1933) au consființit abordarea conform căreia teritoriile îndepărtate nu necesită pentru a fi apropriate același nivel de prezență fizică a puterii suverane, ca în zonele mai accesibile (15).
În speța particulară în discuție, Groenlanda nu este o terra nullius coaptă doar pentru preluarea americană. Este teritoriu danez recunoscut de întreaga lume. Orice dispută asupra teritoriului groenlandez a fost rezolvată odată pentru totdeauna prin soluția instanței internaționale din 1933( 16), iar de atunci încoace nimeni nu a avut bază legală pentru a contesta dreptul Danemarcei (17). Orice altă pretenție este respinsă din start(18). În plus, SUA a afirmat în mai multe rânduri că ”recunoaște suveranitatea daneză asupra Groenlandei”(19), prin acordurile din 1933, 1951 și 2004 (Acordul de amendare și adăugire a Tratatului de Apărare din 1951).
Dacă ar fi să căutăm asemănări și diferențe cu piața imobiliară clasică, ar trebui să avem în vedere regimul juridic care se aplică, statutul părților implicate, efectele unor astfel de tranzacții, dar și implicațiile politice.
Chiar dacă unii analiști ar putea forța o asemănare între achiziția unor teritorii ale altor state și piața imobiliară clasică, afirmând că orice evaluare a unui teren se bazează pe cele ”3 principii” arhicunoscute în business: ”locația, locația și locația”, că până la urmă totul se rezumă la bani, că orice bun imobil are un preț și deci se poate tranzacționa, opinăm că diferența rămâne uriașă între a cumpăra un teren în interiorul unui stat, chiar și federal, și achiziția unui teritoriu în domeniul relațiilor internaționale.
În primul rând regimul juridic este diferit, iar asta schimbă totul ab initio. Statutul părților implicate fiind guvernat de regimul juridic al dreptului internațional, nu permite achiziții din partea altui stat suveran.
Nu în ultimul rând, implicațiile politice la cumpărarea unui teritoriu în prezentul tumultuos nu pot fi desconsiderate. Statele au instrumente legale prin care să se opună și de obicei o fac – mai ales când populația respectivului teritoriu se opune unei preluări ostile, Dacă SUA forțează achiziția Groenlandei, animozitățile atât intra-bloc democratic dar și unele noi vor spori, iar deteriorarea și mai aprigă a contextului internațional din această cauză nu va servi decât oponenților democrației și liberului schimb.
Cât despre evaluarea unui teritoriu al altui stat în vederea achiziției, valoarea estimată a resurselor sale naturale cât și PIB-ul actual al acelui teritoriu sunt cele mai uzitate modalități combinate de calcul. În cazul Groenlandei, având în vedere resursele cunoscute azi, dar și dificultatea în exploatarea lor, PIB-ul statului autonom dar mai ales contextul ”goanei după pământuri rare” – acest nou El Dorado, am putea lua în discuție o valoare de aproximativ 200 de miliarde de dolari, formată din resurse ale subsolului (resursele de suprafață – păduri, agricultură, etc. – nu sunt reprezentative în cazul Groenlanei), conform estimărilor publicației Arctictoday.com(20), care reunește evaluări ale redacțiilor de la 10 mass-media internaționale (printre care Economist, The Times, Reuters, AP News, US News, The Hill și The Guardian – cu estimări între 30-300 de miliarde de dolari); la care se adaugă o productivitate exprimată prin PIB-ul pe cel puțin zece ani, PIB care a crescut de la 3,06 miliarde de dolari în 2018 (21) la aproape 3,8 miliarde de dolari în 2023(22), ducând astfel totalul la un maximum agregat de 250-300 de miliarde de USD. Bineînțeles că ”prețul final al Groenlandei” trebuie să țină cont și de poziția sa geo-strategică și de câștigurile ce ar putea fi obținute din rutele comerciale pe Arctica, chiar dacă aceste aspecte sunt mai greu de comensurat și exprimat în bani.
Hărți și detalii exacte privind zăcămintele Groenlandei sunt disponibile pe Geus.dk(23)
De reținut că la evaluările pentru Lousiana și Alaska, de exemplu, documentele arată că valoarea agricolă a terenului și a vânatului existent acolo au fost cele mai importante elemente, resursele subsolului și cele strategice neputând fi evaluate atunci.
Așadar, concluzia este că cineva ar putea fixa un preț pentru Groenlanda, cum ar fi să spunem 300 de miliarde de dolari, iar SUA ar avea banii pentru achiziție, dar întrebarea care se pune este dacă ar putea fi achiziționată atunci când proprietarul de drept și populația băștinașă se opun: iar în această speță răspunsul e NU, pentru că democrațiile moderne nu mai acționează împotriva voinței cetățenilor proprii și nu caută agresiunea împotriva cetățenilor altor țări.
(sfârșitul celei de-a doua părți)
1. Politico.eu - Danish PM condemns Trump team over imminent Greenland visit, 25 martie 2025
2. Ibidem.
3. Ibidem.
4. Ibidem.
5. Glebova Diana, NYPOST, 29 martie 2025, cu video - Danish minister slams JD Vance’s ‘tone’ on Greenland: ‘This is not how you speak to close allies’, https://nypost.com/2025/03/29/us-news/danish-minister-slams-vances-tone-on-greenland-this-is-not-how-you-speak-to-your-close-allies/?fbclid=IwY2xjawJX56tleHRuA2FlbQIxMQABHSuRaMmasOcFt35vkr31myUWiWIbjejTo4seFEiDr8sx9mkGzq-yeS0TpQ_aem_fT07s4gmQGvXKqrHUBtd9Q&sfnsn=mo.
6. Glebova Diana, NYPOST, 29 martie 2025, cu video - Danish minister slams JD Vance’s ‘tone’ on Greenland: ‘This is not how you speak to close allies’, https://nypost.com/2025/03/29/us-news/danish-minister-slams-vances-tone-on-greenland-this-is-not-how-you-speak-to-your-close-allies/?fbclid=IwY2xjawJX56tleHRuA2FlbQIxMQABHSuRaMmasOcFt35vkr31myUWiWIbjejTo4seFEiDr8sx9mkGzq-yeS0TpQ_aem_fT07s4gmQGvXKqrHUBtd9Q&sfnsn=mo.
7. Ibidem.
8. Blair, Anthony - Greenland’s Prime Minister Mute B. Egede slams planned US visit as ‘very aggressive American pressure’, tipărit pe 24 martie 2025, https://nypost.com/2025/03/24/us-news/greenlands-prime-minister-mute-b-egede-slams-planned-us-visit-as-very-aggressive/
9. Reuters, 30 martie 2025, Greenland's prime minister says the US will not get the island.
10. Reuters, 30 martie 2025, Greenland's prime minister says the US will not get the island.
11. Dr. Ekaterina Antsygina - The Legal Debate Surrounding Greenland and Denmark: Unpacking Donald Trump’s Statements, 24 ianuarie 2025, https://www.ejiltalk.org/the-legal-debate-surrounding-greenland-and-denmark-unpacking-donald-trumps-statements/
13. Dr. Ekaterina Antsygina, op. cit.
14. Ibidem.
15. Ibidem
16. Brandon, Alex - Trump says he wants to take Greenland. International law says otherwise, 31 ianuarie 2025, https://theconversation.com/trump-says-he-wants-to-take-greenland-international-law-says-otherwise-248682
17. Ibidem.
18. Brandon, Alex - Trump says he wants to take Greenland. International law says otherwise, 31 ianuarie 2025, https://theconversation.com/trump-says-he-wants-to-take-greenland-international-law-says-otherwise-248682
.19. Dr. Ekaterina Antsygina - The Legal Debate Surrounding Greenland and Denmark: Unpacking Donald Trump’s Statements, 24 ianuarie 2025, https://www.ejiltalk.org/the-legal-debate-surrounding-greenland-and-denmark-unpacking-donald-trumps-statements/
20. Elías Thorsson, ”What is Greenland worth? A super summary of valuation discussions”, 13 ianuarie 2025 - https://www.arctictoday.com/what-is-greenland-worth-a-super-summary-of-valuation-discussions/ , tipărită la 30 martie 2025.
21. Macrotrends.net
22. Worldbank.org
23. Geus.dk este un institut independent de cercetare și consultanță, care oferă servicii Ministerului Danez al Climatului, Energiei și Utilităților: https://eng.geus.dk/mineral-resources/mineralogy-and-petrology
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Nu prea văd ce i-ar face să se răzgândească? Ue e prea slăbită, din interior cu precădere, iar de legile,acordurile și forurile internaționale nu prea le pasă. Se urmărește schimbarea ordinii mondiale. Prin recrudescenta fascismului???