Cum a ajuns Simona să fie condusă cu 4-0 și 40-30, minge de 5-0 pentru Radwańska în primul set? Statistica arăta 10 greșeli neforțate. Acestea însă pot fi de două feluri, pe care cifrele nu le precizează: active și pasive. Neforțatele Simonei erau aproape toate active, adică făcute pe lovitură agresivă, cu inițiativă, nu din străduința pasivă de a nu greși.
Când ghemurile se adună la adversară și ești pe punctul să încasezi o „lăptăreasă”, 0-6, pericolul cel mai mare e să te sperii: „Sunt nr. 4 mondial, Simona Halep, și, Dumnezeule, sunt ridiculizată!... Ce mă fac?!”.
Teama necontrolată duce, mai întotdeauna, la un joc crispat, prudent în exces, „să țin mingea în teren”, care te bagă și mai mult în găleată.
Exact asta s-a ferit să facă Simona. Și-a păstrat alura dinamică, ofensivă, asumându-și în continuare riscuri, schimbând prima direcția în raliu, lovind decisiv la linie. Și ce nu intra, a început să intre. Supusă neîncetat la schimburi tari, Radwańska greșește ea acum, „neforțat”; de fapt, din pricina presiunii exercitate constant de Halep.
Și așa a făcut Simona 4-4 și 5-4, cu break. Radwańska a avut o zvâcnire și a egalat. Simona nu s-a tulburat o clipă, și-a văzut de planul de joc. A închis setul, 7-5, cu o scurtă (!) excepțională, pusă de pe fundul terenului, cu dreapta inversă, pe linie, ceea ce probează indubitabil soliditate psihică.
Chemat la bancă în pauză, Darren Cahill a întrebat-o: „Ai niscai gânduri?” „Nu, niciunul”, a răspuns hotărâtă Simona. „Perfect”, a continuat Cahill, „vei câștiga meciul ăsta cu capul, inima și picioarele”.
Și asta s-a întâmplat. Cu încrederea întărită prin întoarcerea primului set, Simona a lovit lung și aspru, nepermițându-i polonezei să avanseze în teren și să-și facă jocul ei îndemânatic, combinativ. Ținută pe fund, Radwańska a forțat în raliuri cu Simona și n-a făcut față: 6-1. Deci, de la 0-4 în primul set, Simona a luat 13 ghemuri, iar Aga, doar 2.
Acest meci a fost o exemplificare limpede-lacrimă a unui principiu esențial în tenis, sport fără limită de timp: cum stai cu capul, inima și picioarele contează mai mult decât scorul. Victoria la numărul 5 mondial a Simonei Halep înseamnă deja foarte mult, dar și mai importantă mi se pare starea stabilă, solidă psihic, acel „Hopa-Mitică” din capul Simonei care funcționează, ceea ce mă face să nu mă tem de niciun scor scris pe ecran, la un moment dat, în partida următoare, de la Cincinnati, cu Angelique Kerber.
