Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Homeschooling-ul sau cum plasăm responsabilitatea viitorului pe umerii copiilor noștri

Homeschooling

Foto: Guliver Getty Images

România este în sinea ei o naţie care reacţionează fervent la atitudinile sau alegerile persoanelor publice. Indiferentă la calitatea acestora și mult mai sensibilă la nivelul de popularitate. 

Astfel, e suficient ca un „star” de muzică căsătorit cu un actor „de renume” să se decidă să-și scoată copilul de la școală pentru ca tot mai mulţi părinţi să fie mai deschiși spre posibilitatea educării acasă.

Homeschooling-ul este un subiect delicat. Dar nu pentru orice stat, ci eminamente pentru unul precum al nostru, unde cultura este constant la nivel de masă, iar masa nu e nicidecum la mansardă, ci undeva în subsolul casei, aruncată în acel colţ bun doar pentru depozitat mătura și fărașul. 

Sistemul nostru de valori e precum economia, într-o pantă descendentă. Și-atunci, nu ne miră rezultatul unui studiu online, realizat de o organizaţie independentă, care spune că unul din doi români consideră că a îţi educa copilul acasă e mai benefic decât în sistemul public. Marea majoritate a respondenţilor au afirmat că știu ce presupune acest sistem educaţional alternativ, iar 52% ar lua în considerare educarea acasă a propriilor copii. 

Cifrele sunt foarte mari într-o ţară în care plagiatul e practicat la scară largă, iar modelele mediatizate și acceptate provin din plebea societăţii, nicidecum a intelectualității.

Principalul argument în favoarea homeschooling-ului este libertatea de care beneficiază copiii în a studia ceea ce le place, apoi programul flexibil și impunerea ritmului propriu de învăţare. A le da copiilor șansa să aleagă nu e un concept greșit, însă el primește alte valenţe în momentul în care, prin alegerile făcute, copilul este cel care își alege viitorul. Una este să facă ce-i place și cu totul altceva este să facă ce-i place timp de 3 zile, după care se plictisește, găsește altceva interesant și tot așa. 

Cum se întâmplă adesea în cazul copiilor, ce testează domenii din pură curiozitate. Nimeni nu spune că sistemul educaţional românesc e perfect. La fel cum nimeni nu spune că nu-ţi poţi educa copilul acasă. Dar, a combina responsabilitatea propriului viitor cu structură și flexibilitate, cu obligaţii și libertăţi nu e la fel cu a plasa întreaga responsabilitate pe umerii unor copiii ce abia au început să gândeasă. 

Apoi, intervine nivelul de pregătire al părinţilor. Da, există școli umbrelă unde trebuie să-ţi înscrii copilul, dar ce faci atunci când el nu înţelege, spre exemplu ceva legat de astrofizică? Sau chimie moleculară. Sistemul de educare acasă e accesibil părinţilor până la un anumit nivel, inclusiv ca timp și până la o anumită vârstă. Dincolo de acest prag, complicaţiile sunt multiple. Iar inconștienţa multora, crasă.

Orice copil are nevoie de un anumit tip de structură, o liberalizare excesivă e deficitară, doarece adesea, chiar și atunci când se răzvrătește, el are nevoie ca cineva să-i ofere răspunsul pe care nu-l știe sau să facă în locul lui alegerea pe care nu și-o poate asuma.

Tatonarea independeţei, inclusiv a celei intelectuale, se fructifică real doar printr-o combinare. Iar, în fond, dacă mersul la școală e impus de stat, homeschooling-ul e de părinţi. Nicăieri copilul nu alege. Și în loc să presupui că ai răspunsul la orice, poate e mai benefic ca după programul de școală, în funcţie de capacităţile și afinităţile lui, să-ţi înscrii copilul în diverse cluburi sau cercuri. Dezvoltarea lui e printre alţii, nu în faţa unui ecran, înconjurat doar de adulţi.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nimeni si nimic nu poate recupera copilaria si tineretea omului, bucuria copilareasca a "descoperirii" lumii.
    "Nicăieri copilul nu alege." chiar ca romania ar avea un sistem educativ unicat in lume, daca copilul ar alege orarul, materiile si profesorii. de multe ori cand intrii in padure, urci pe munte sau te departezi de mal, incepi sa pierzi notiunea dimensiunilor si increderea in sine se extrapoleaza.
    slava Domnului ca pe aceasta lume exista "coach" - antrenori, care pot sa "descopere" inclinatiile naturale ale copiilor si pot realiza o directionare a interesului catre acele domenii catre care copilul are inclinatii.
    pentru noi ceilalti evident este numai ca schipul nu poate face sport, chirul nu poate vana, mutul nu poate tine discursul si nici anunta trenurile in gara, iar surdul le potriveste :)
    deci cum sa-mi educ eu copilul ? sunt eu specialist in educatie, in "coacing" ? stapanesc eu o materie la nivelul ca o pot explica pe intelesul unui novice ? am eu o educatie in privinta modului in care pot sa-mi stapanesc nervii si in acelasi timp sa-mi directionez atentia catre cerintele elevului, adica am in spate macar un "exercitiu" de 5-10 ani, sau o dotare inascuta antrenata ?
    ganditi-va sa va antrenati copilul la tenis de camp :), stiti macar cu ce se "manaca", care sunt materialele necesare practicarii antrenamentelor ?
    nici pe departe, dar totusi sunteti gata sa predati, sa-i invatati pe altii, sa le explicati, sa-i faceti sa inteleaga ceva ce nu cunoasteti ... EXTRAORDINAR ...
    pai daca nu, de ce sint sa devin ridicol, sau mai rau sa-mi neneorocesc propriul copil ?
    dar, eu zic sa incepeti prin a explica unui psiholog ce doriti sa faceti :)
    • Like 0
  • MihaiSt check icon
    "Omul e facut sa traiasca intre oameni. Prin urmare, ori ii educi, ori ii suporti" - Marcus Aurelius, "Meditatiile"
    • Like 0
  • Valentin check icon
    Observ că a apărut o problemă cu postarea... e un defect pe forum?
    • Like 0
  • Valentin check icon
    În primul rând că homeschooling-ul nu este un sistem majoritar în nicio ţară. În România reprezintă o alternativă disperată pentru a scăpa de un sistem maladiv. Dacă sistemul românesc s-ar regla la norma europeana şi n-ar mai produce dramele pe care le întâlnim la tot pasul homeschooling-ul n-ar mai fi atât de atractiv. În plus e şi scump, nu e pentru toată lumea.
    • Like 0
    • @ Valentin
      Anon check icon
      Si de unde stim ca dramele nespecificate se intalnesc "la tot pasul", mai exact?
      • Like 2
    • @ Anon
      Valentin check icon
      Simplu: aflăm când intrăm în sistem. Din afara sistemului nu se vede. În plus părinţii nu sunt interesaţi de statistici şi explicaţii savante. Ei vor un sistem care să se alinieze la norma europeana. Aia scăzută de care vorbiţi dvs. Asta vor.
      • Like 0
    • @ Anon
      Valentin check icon
      Simplu: le vedem când intrăm în sistem. Din afară nu se vede.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Anon check icon
      Pai si din interiorul sistemului sunt voci pro-sistem. Daca nu le-ati auzit dvs. personal sau prin cunostinte nu inseamna ca nu sunt. Daca s-ar face un studiu ati sti exact si ce procent reprezinta acele voci din total.
      • Like 0
  • Corect ar fi ca autorii articolelor sa isi decline si pregatirea profesionala sau experienta relevanta atunci cand emit pareri asupra unui subiect. Adica vreau sa stiu, atunci cand citesc despre un iminent cutremur devastator, daca aceea este parerea unui seismolog sau a unui cititor in stele. La fel cu educatia: ai pregatire in domeniu? Ai copil de scoala? Cunosti macar cativa copii in fiecare sistem de invatamant existent la noi, ca sa faci o comparatie? Abia apoi putem discuta de o opinie pertinenta, si nu de pareri subiective, scrise ca pe un blog personal, nu pe o platforma ce se doreste jurnalistica. Si trecand peste multele neajunsuri ale articolului de fata, as mai avea o observatie: procentul urias de repondenti care ar alege homeschoolingul nu este dat de o noua tendinta covarsitoare a populatiei, ci de faptul ca la acest sondaj online nu s-au putut tria repondentii astfel incat sa acopere echitabil toate categoriile sociale, de varsta etc., ci s-au adunat raspunsurile celor care au dorit sa raspunda chestionarului. Si care sunt, evident, cei nemultumiti de sistemul de invatamant de Stat.
    • Like 0
    • @ Alunita Voiculescu
      Pregătirea profesională e declinată, chiar şi conjugată. Sunt jurnalist de profesie cu activitate şi pregătire, inclusiv în educaţie. Deci da, am contact zilnic cu actanţii din sistem, nu doar la nivel uman, ci şi instituţional. Faptul că nu am copil nu-mi ia dreptul de a emite o părere cu privire la o serie de fenomene observabile. Aşa cum nici condiţia principală pentru a fi cadru didactic nu rezidă în a fi părinte. Restul e doar polemică.
      • Like 2
    • @ Alexandra Cel Mare-Irimie
      Valentin check icon
      Este adevărat ce spuneţi, dar articolul dvs. pleacă din start de la o idee greşită - cel puţin aşa o consider - cea a mimetismului gratuit. Premiza că toţi vor să-şi retragă copii din sistemul actual pentru că "aşa au făcut vedetele X sau Y" e puţin greşită. Dacă citim cu atenţie declaraţiile acestor vedete observăm că şi ele bleamează - mai mult sau mai puţin - SISTEMUL. Homeschooling-ul e mai mult o soluţie disperată, o reacţie faţă de un sistem prost croit. Deci nu mimetismul este de vină, ci chiar sistemul. Poate că nu homeschooling-ul e sistemul ideal de educaţie, dar faptul că devine un fel de colac de salvare pune semne de întrebare mari unui sistem pe care toţi - vedete sau oameni de rând - am început să-l blamăm. Dacă motivaţia e corectă - şi anume homeschooling-ul ca protecţie contra sistemului - atunci e prea puţin important cine o emite.
      • Like 1
    • @ Valentin
      Articolul e foarte clar. O deschidere mai mare nu înseamnă mimetism. Și mai clar este faptul că articolul nu abordează problemele din sistemul educațional. Poate pe viitor.
      • Like 0
    • @ Alexandra Cel Mare-Irimie
      Nu stiu care ar fi fenomenele observabile in cazul de fata. Ca sa putem compara niste sisteme de invatamant ar fi nevoie de "produse finite", adica tineri care sa fi absolvit deja toate tipurile de scoala (inclusiv scoala de acasa), pentru a vedea care dintre ei este mai bine pregatit pentru viata sau pentru o profesie, care e mai multumit de el insusi etc. Sau poate pusul intre ghilimele la "star" si "de renume" provine dintr-o observatie profunda, care a dus la concluzia ca respectivele persoane nu sunt asa ceva. Hai ca alunec si eu in derizoriu, prin contagiune. Mai spun doar ca da, nu este nevoie sa fii parinte pentru a fi profesor, dar profesorii cei mai buni sunt cei care au crescut copii de cel putin varsta elevilor lor. Cat despre jocul de cuvinte cu declinarea si conjugarea... e la fel de ieftin ca si articolul. Un fel de QED.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Anon check icon
      Sau poate e un exemplu de "confirmation bias" combinat cu "authority bias" (daca un psiholog ne poate spune care sunt termenii romaniesti echivalenti as fi recunoscator): parintele nu e multumit de cum o duce copilul la scoala, incepe sa creada (si vrea sa creada) ca "sistemul e de vina" si cauta mai mult sau mai putin constient probe in acest sens; cand o vedeta (pe care multi le imita ca si cum ar fi specialiste in...diverse domenii - de aici "authority bias") le confirma ceea ce ei isi doreau sa fie confirmat, atunci sunt cu atat mai convinsi de ce au observat. Cu toate astea dovezile ca "sistemul e de vina" inca nu sunt concludente.
      • Like 2
    • @ Alexandra Cel Mare-Irimie
      Valentin check icon
      Poate că aveţi dreptate şi eu am înţeles greşit, dar totuşi intuiesc o eroare fundamentală în articol. Nu-mi dau seama de unde vine dar... Încerc o altă abordare: românii sunt genul de oameni care se uită de zece ori înainte de a se urca în tramvaiul 16. În general ne lipseşte curajul. Vedetele sunt trecute prin multe - inclusiv vânătoarea la care sunt supuse zilnic - şi atunci au altă doză de curaj. Când o vedetă sparge gheaţa curajul ne revine şi nouă, celor obişnuiţi. Asta poate indica mimetism. Dumneavoastră aţi exprimat o opinie, dar această opinie nu cade pe un vid, ci este reintepretată în funcţie de numeroase concepte şi clişee din societatea românească. Nu mă pricep la jurnalism, dar cred că acesta este pricolul orcărui articol, să cadă pe un sol pe care să rodească greşit. Articolul nu abordează problemele din sistemul educaţional, dar ele au devenit atât de mari încât nu le putem pune de-o parte nici măcar pentru o secundă, pentru că vorbim de copii. Vorbim de o vârstă fragilă, unde lucrurile trebuiesc cântărite cu atenţie sporită. Din punctul meu de vedere cei care aleg homeschooling-ul pun clar în discuţie sistemul. Nu îl aleg pentru ce înseamnă în sine, îl aleg pe post de colac de salvare, şi asta e o mare problemă.
      • Like 0
    • @ Anon
      Valentin check icon
      Sunt concludente atunci când comparăm ce se face ca medie în sistemul european cu ce se face la noi. Haideţi să vedem ce spun ceilalţi: <<(Gogu) ...notele au alta semnificatie decat la noi asa ca orice comparatie e pe langa subiect. La ei important nu e nota ci evolutia. Notele stabilesc un baseline si de-a lungul anului se urmareste daca copilul progreseaza in directia corecta. Iar parintii primesc zilnic exercitiile facute de copil, nu notele "pe curat"! Pe alea le afla doar de doua sau de trei ori pe an. Nu se fac niciodata comparatii sau clasamente intre copiii, si nimeni nu stie notele celorlalti.>> Da, problemele sunt din sistem, şi asta se vede cu ochiul liber. Când în sistemul lor nu se doarme cu capul pe masă şi în al nostru se doarme e clar că problema E DIN SISTEM. Vă place sau nu, dacă în anii trecuţi a existat un fel de frenezie a trasului pe ogor, părinţii încep să primească nota de plată, care se exprimă în suprasolicitare, agitaţie, lipsă de atenţie etc. Şi nu pentru zece pe linie, ci pentru un amărât de şapte sau opt, pentru că ştacheta e setată mult prea sus. Şaptele nostru e zecele lor. Iar la faza cu specialiştii... hai să o lăsăm mai moale. Câtă vreme sistemul lor merge ca uns de zeci de ani problema e rezolvată. Dacă au nevoie de un super-specialist îl importă din ţările care trag pe ogor. E simplu.
      • Like 0
    • @ Anon
      Valentin check icon
      Nu există părinte mulţumit de cum o duce copilul la şcoală în sistemul românesc, nici măcar în cazul celor cu zece pe linie. Nu există părinte care să aprobe acest sistem inuman în comparaţie cu oricare altul din Europa. Motivul pentru care un părinte îşi îndeamnă copilul să înveţe este ca să SCAPE de-aici. Acesta este visul secret al oricărui părinte. O societate normală, cu un sistem de învăţământ normal. Cei care au emigrat sunt super mulţumiţi de sistemul de învăţământ de-acolo. Chiar foarte mulţumiţi. Nu există părinte care să-şi trimită copilul înapoi în România pentru că sistemul de-aici e mirific. Din contră, zic "mulţumesc" că au reuşit să-şi facă un rost acolo. Ăsta e este sistemul pe care îl susţineţi cu atâta ardoare; nici cei al căror produs sunt nu vor să se mai întoarcă.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Anon check icon
      OK, inteleg ca altii procedeaza altfel, de unde stiu insa si ca e neaparat mai bine cum fac altii? Asta cu "vazutul cu ochiul liber" e destul de periculoasa, doar pentru ceva pare evident nu inseamna totdeauna ca si e, e nevoie se de demonstratii. Nu, cu faza cu specialistii nu vad de ce am lasa-o mai moale, concluziile trase dupa ureche nu au pana urma cine stie ce valoare. Cat despre 7 sau 8, da, poate sunt elevi care nu pot nici de atat, asta e, nu inseamna neaparat ca stacheta e pusa prea sus.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Anon check icon
      Iarasi veniti cu afirmatii pentru care nu aveti dovezi. Stiu ca sunt usor de facut, dar asta nu le face corecte. "Nu există părinte mulţumit de cum o duce copilul la şcoală în sistemul românesc, nici măcar în cazul celor cu zece pe linie." - de unde stiti? Ati vorbit cu absolut toti? Ati facut macar un studiu statistic? Oricat ar fi de greu de crezut, sunt si cei care se intorc. Inca sunt articole pe Republica despre ei.
      • Like 0
    • @ Anon
      Valentin check icon
      Şi eu am fost pe afară şi există un şoc al adaptării de care nu mulţi reuşesc să treacă. Eu l-aş trece pentru că sistemul e clar mai uman decât aici, dar nu mi s-a oferit ocazia să rămân. Sunt şi mulţi cei care vin fortuit pentru că nu reuşesc să se acomodeze, nu reuşesc să înveţe limba etc. Revenind la părinţi, am să nuanţez: nu am întâlnit niciun părinte care să fie mulţumit de sistemul de învăţământ românesc, dar pe mulţi i-am întrebat dacă au întâlnit asemenea părinţi. Mi-au spus că nu. Deci nu am întâlnit nciun părinte mulţumit de sistem, dar nu am întâlnit niciun părinte care să cunoască un parinte mulţumit de sistem. Din câte ştiu se numeşte "progresie geometrică". Subiectul acesta are rezonanţă practică doar asupra celor care sunt implicaţi, adică părinţii. Ca părinte opinia unui non-părinte nu are aceeaşi rezonanţă. Deci dacă vă adresaţi părinţilor spunându-le cât de mirific e sistemul şi cât de bine e pentru cu copil să tragă cu capul pe carte până la 1 noaptea că aşa SE CĂLEŞTE pentru viaţă greşiţi. Sau cel puţin mesajul nu are importanţă. Părinţii vor copii odihniţi, dornici de viaţă, curioşi, atenţi etc. Rezultatul sistemului de învăţământ pe care îl ridicaţi în slăvi atât de mult e fix pe dos indiferent de nivelul copilului. Tarele sistemului se văd comparându-l cu cel din afară. A, că acolo au scăzut standardele!!!! Vai! Şi ce dacă au scăzut? O duc bine-mersi şi cu standardele alea scăzute. Da, vrem şi noi standarde ca acolo, aşa scăzute cum sunt. E vreo problemă?
      • Like 0
    • @ Anon
      Valentin check icon
      Nu am nevoie de dovezi. Haideţi să înţelegem mecanismul: nu am întâlnit niciun părinte mulţumit de acest sistem. De curiozitate am forţat puţin nota: am întrebat dacă ei au întâlnit asemenea părinţi. Nu au întâlnit. Nu am nevoie de un studiu care să mă facă să înţeleg că problema e endemică. Nu am nevoie de un studiu care să-mi arate că noi, românii, o ducem prost, în timp ce alte ţări - cu standardele alea mici-mici-pitice pe care le blamaţi - o duc infinit mai bine, şi o spun ca unul care a fost pe-afară şi a văzut diferenţa. Nu, nu e lapte şi miere. Există şi acolo boli, există şi acolo probleme, dar e o altă viaţă. N-am nevoie de un studiu pentru un lucru evident, cum n-am nevoie de un studiu care să-mi arate că politica e în mare suferinţă pe la noi. Văd asta cu ochiul liber. Părinţii n-au nevoie. Alţii poate că au, dar părinţii nu. Dacă discursul dvs e adresat părinţilor atunci aţi pierdut din start.
      • Like 0
    • @ Anon
      Valentin check icon
      Părinţii nu au nevoie de dovezi. Singura dovadă care îi alertează e nivelul sistemelor din afară. Şi e o informaţie care se răspândeşte şi pe care părinţii o înţeleg. O înţeleg şi o vor. Nu să copieze sistemul X sau Y, ci să remodeleze sistemul actual după norma generală. Asta înseamnă normalitate: normă socială unanim acceptată. Vorbim de o ştafetă scăzută în afară? Şi care e problema? Sunt şi acolo facultăţi de prestigiu şi nu toate sunt ocupate de români. Uite că reuşesc - ba chiar sunt majoritari - şi ăia cu norma scăzută. Asta pentru că se sepcializează fix pe ce le trebuie. Au nevoie de excelenţă pe matematică pentru o facultate cu profil de matematică? Ok, atunci mai uşor cu literatura, istoria, muzica etc. Strictul necesar. Nu critică literară la clasa a IV-a, cu citate din Propp sau mai ştiu eu ce subtilităţi date la bac. Eşti pe matematică? Păi te dezvolţi pe matematică. Restul e acompaniament. Nu pledez pentru lene. Nu pledez pentru a nu face performanţă. Pledez pentru performanţa ŢINTITĂ. Pledez pentru hiperspecializare. Da, aşa se face în afară. Unii merg la facultăţi de prestigiu. Foarte lăudabil pentru ei. Alţii se mulţumesc cu facultăţi mai uşoare, cu meserii mai uşoare. Îşi trăiesc viaţa, cu bune şi cu rele. Ştiu asta, am prieteni buni în afară. Nu toţi vor supertop. Nu toţi vor să inventeze ţuflumberul cu elice sau să lucreze la cine ştie ce companie. Cert este că sunt mult mai relaxaţi, mai puţin încrâncenaţi. Se bucură de viaţă chiar şi atunci când au probleme. Asta nu se întâmplă la noi. Asta nu se întâmplă în sistemul de învăţământ românesc, unde tragi al jug pentru un amărât de 7. Studiile n-au nicio relevanţă. Pentru părinţi nu au. Dacă vă îndreptaţi argumentele spre părinţi aţi pierdut discuţia din start.
      • Like 0
    • @ Anon
      Valentin check icon
      Nu pot da un raspuns, a aparut o problema cu forumul?
      • Like 0
    • @ Valentin
      Anon check icon
      Metoda dvs. de cercetare e cel putin insuficienta: vorbiti cu prieteni si prieteni de-ai prietenilor, si de aici trageti o concluzie pentru intregul sistem, programa, profesori, finantare, tot-tot la nivel de tara. Esantionul pe care l-ati ales e mult prea restrans. Si eu am fost pe afara (pe afara sunt si acum) si am vazut diferenta: linistiti si slabi, buni de manat, cu exceptia celor care la randul lor fusesera plecati. Cei abia iesiti din sistemul de invatamant (cel de stat cel putin) erau slab pregatiti si nu stiau ce vor. Desigur ajungem la aceeasi problema: care din noi are dreptate? Fiecare a vazut un numar oarecare de exemple, dar pe cateva exemple si atat nu se poate ajunge la o concluzie. Analogia pe care o faceti cu politica nu e corecta: efectele coruptiei se vad in prejudiciile din dosare, pentru politica avem niste date concludente. Ce sa inteleg din ce imi spuneti? Ca parintii sunt atat de subiectivi, atat de inchisi in propria lor viziune (nejustificata) asupra sistemului ca nu vor sa auda de argumente corect justificate? Cred ca ati insultat indirect niste parinti. Discursul meu e adresat celor care vor sa poarte o discutie cu argumente corect justificate. As vrea sa cred ca si parintii sunt inclusi in aceasta categorie.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Anon check icon
      Eu cred ca norma sociala unanim acceptata nu exista in ceea ce priveste invatamantul, din moment ce fiecare tara are propriul sistem de invatamant, mai mult sau mai putin diferit ca al altora. Daca exista o asociatie la nivel european sa zicem care se ocupa cu standardele de invatamant, as fi foarte curios sa aflu despre ea, pana acum eu nu am gasit asa ceva. Cat despre critica literara la clasa a IV-a va rog, opriti-va, v-am demonstrat deja ca nu exista critica literara in programa de clasa a IV-a. Despre strictul necesar am mai discutat: cu strictul necesar se poate ajunge la un vot neinformat cu consecinte majore. Poate e nevoie de lucru la "strictul" din "strictul necesar". M-ati facut curios de distributia notelor: daca se "trage la jug" cum spuneti dvs. pentru 7, atunci sa inteleg ca in general majoritatea notelor luate sunt de 7 sau sub 7?
      • Like 0
  • check icon
    Dezbaterea asta este in suferinta majora. Articolul ne prezinta cele 2 alternative: homescooling si scola de la stat. In realitate mai exista si alternativa invatamantului privat. Exista teoretic fiindca practic este descurajata. O scoala privata trebuie pentru a fi acreditata sa indeplineasca toate conditiile care fac scolile de stat niste anacronisme inepte. Pai cin va baga bani in educatie de calitate (si o scoala privata costa peste 1 000 000euro) daca trebuie sa faca totul la fel ca scolile de stat? Becali? Da, dar asta nu face nici o legatura intre scoala si universul in care traim/traieste el. Daca in loc de sistemul de acreditari formale actual ar fi inlocuit cu un sistem de evaluare obiectiv si generalizat pe materii si in functie de nivelurile de scolarizare si banii pentru educatie s-ar da exclusiv in functie de rezultatele la evaluari am intra intr-o lume a competitivitatii in care toate cele 3 sisteme ar putea fi evaluate si comnparate la fel ca unitatile de invatamant care le compun. Asa, eu in calitate de parinte voi avea posibilitatea sa aleg in cunostiinta de cauza si nu sa-mi asum riscuri pe care nu le controlez. Cred ca discutiile ar trebui purtste in jurul sistemelor de evaluare si a caracteristicilor pe care ele trebuie sa le indeplineasca pentru a fi obiective, a releva competente si abilitati si pentru a evidentia si cunostintele dobandite astfel incat ele sa poata fi incadrate in insuficient, minimal, suficient si magna cum laude. Mai trebuie sa stim care sa fie disciplinele care se vor include intr-un corp comun si care sa fie cele care sa reprezinte partea de optiune a elevilor in functie de ionclinatiile si abilitatile lor. Doar atat. Si este o chestie care se poate face fara multi bani. Trebuie sa doresti sa faci ceva si sa nu te multumesti sa bifezi aspecte formale cu luarea in considerare a tot felul de variabile ce tin de cariera ministrului si personalului din sistem sau de interese politice meschine.
    • Like 0
  • Un text concis, cu observaţii interesante şi argumente atent alese. Una dintre abaterile notabile de la ghiveciul insipid al teoriilor educaţionale, servit, aproape zilnic, de media românească. Pe de altă parte, parlamentarii care legiferează înlesnirea hoţiei şi a şmecherismului în educaţie ar trebui să-şi coboare extremităţile pinoccheliene spre podele, nu să adulmece cu ele culmile politicii româneşti. Dacă te joci cu dracul, nu poţi veni să te plângi pe canalele tv că miroşi a pucioasă.
    • Like 2
  • Valentin check icon
    Copii au deja un "job" de 8 ore dimineaţă, care ar trebui să le ajungă. Temele sunt o aberaţie. Copilul e obosit după opt ore, nu mai face faţă. Nu e adult, atenţia lui nu ţine atât de mult. Psihologic vorbind. Dar psihologia e o chestie de care românul a auzit tangenţial.
    • Like 0
    • @ Valentin
      Anon check icon
      La anumite materii nu ai cum sa retii si sa intelegi fara exercitiu individual, asa ca da, temele isi au rostul, in anumite cazuri. Nu sunt necesare chiar la toate materiile, de acord.
      • Like 0
    • @ Anon
      Valentin check icon
      Sau poţi face altfel: poţi stabili un nucleu al materiei şi o arie opţională a acesteia. Asta se poate face. Atunci temele nu mai sunt atât de necesare, pentru că nucleul presupune un efort minim.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Anon check icon
      Si atunci e foarte probabil sa avem o mare majoritate care nu merg decat pe nucleu si ajung o masa de manevra foarte buna mai in colo, fara cine stie ce cultura generala. Sigur ca promovabilitatea la examene va creste, dar asta ar insemna practic un mod poate mai ocolit de a scadea standardele. Sorin Campeanu a facut treaba asta, prin alte metode evident, si rezultatele as zice ca nu au fost tocmai bune.
      • Like 0
    • @ Anon
      Valentin check icon
      Dumneavoastră ştiţi ce înseamnă cultura generală? Cultura generală este confundată de multe ori cu nişte impulsuri de tip "aaa, am auzit de Everest la şcoală!" La noi e haotică, cum e şi învăţământul nostru. Metoda românească e de a băga în capul copiilor informaţie cu pompa în speranţa că vor reţine un 20%. Ba mai mult, nu cred că învăţământul românesc şi-a pus problema REŢINERII, a actului învăţării. Dar asta e altă problemă. Ca să revin, cultura generală este în primul rând un SISTEM în care informaţiile sunt reţinute în relaţie. E o lecţie care s-a învăţat bine în afară. Ca să reţină fizică nu este necesar să îl dopez cu fizică. Îi dau mai puţină fizică dar o corelez cu artele plastice, cu unele elemente din biologie etc. La ei da, se face cultură generală, la noi nu. La ei există preocuparea unui SISTEM şi preocuparea REŢINERII. La noi nu se face cultură generală de nicio culoare. La noi se face un fel de maraton de materii din care fiecare reţine ce poate. E pe principiul "scapă cine poate". E un principiu românesc care se aplică peste tot, de la politică la sport.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Anon check icon
      Legatura dintre fizica si artele plastice e destul de firava, cel putin in contextul dat de ceea ce se studiaza in invatamantul preuniversitar. Daca asta se presupune ca e pilonul retinerii, atunci nu vad de ce s-ar retine neaparat mai mult decat se retine la noi. Cat despre cultura generala: " Cultură generală v. general. ♦ Faptul de a poseda cunoștințe variate în diverse domenii; totalitatea acestor cunoștințe; nivel (ridicat) de dezvoltare intelectuală la care ajunge cineva;" (din DEX). Conditia de transdisciplinaritate nu e nici impusa, nici exclusa. In fond, legaturile de care vorbiti pot fi, daca nu chiar sunt, lesne discutate si in sistemul nostru. La chimie se face partea de fizica necesara, la fizica se discuta (cand e cazul) de cateva notiuni sumare de cuantica legate de chimie, etc.
      • Like 0
    • @ Anon
      Valentin check icon
      Cultura generală şi actul de a învăţa nu sunt reglate de DEX, ci de o arie de care românul a auzit vag şi care se numeste PSIHOLOGIE. Nu sunt expert în psihologie, dar problema a fost întoarsă pe toate părţile şi s-a ajuns la concluzia că SISTEMUL numit cultură generală şi mai ales informaţiile uzuale se reţin mai solid prin relaţiile care apar între materiile de studiu. Mai mult, istoria educaţiei a cunoscut etape de dezvoltare puse în acord şi cu societatea, mediul, felul în care se prezintă generaţiile etc. Cert este că la momentul acesta există un standard al educaţie faţă de care noi suntem cu mult în urmă. Cu excepţiile de rigoare, marea masă de persoane nu reţine prea mult din acest sistem.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Anon check icon
      De ce taman psihologie si nu pur si simplu un corp profesoral care si decide programa scolara? Si daca tot ati mentionat acea concluzie, cum s-a ajuns la acea concluzie? Din ce tratat de psihologie ati extras acea concluzie? Cat despre motivele pentru care se ajunge la deficiente de retinere, sunt prea multe pentru a pune toata vina doar pe programa fara a si demonstra acest lucru.
      • Like 0
    • @ Anon
      Valentin check icon
      Poate că s-a ajuns la această concluzie pentru că actul învăţării e pur psihologic? Adică înveţi cu creierul. Nu ştiu, mă gândesc că ăsta este motivul pentru care în afară există o atenţie clară dată psihologiei.
      • Like 0
    • @ Anon
      Zoli check icon
      Daca in Finlanda se poate fara teme la toate materiile, atunci probabil ca nu-si au rostul. (Sper ca nu trebuie sa-ti explic de ce este Finlanda cea mai buna exempla de urmat din pct de vedere al sistemului educational.)
      • Like 0
    • @ Zoli
      Anon check icon
      Ei bine se pare ca isi au totusi rostul, macar la matematica: " „The mathematics skills of new engineering students have been systematically tested during years 1999-2004 at Turku polytechnic using 20 mathematical problems. One example of poor knowledge of mathematics is the fact that only 35 percent of the 2400 tested students have been able to do an elementary problem where a fraction is subtracted from another fraction and the difference is divided by an integer.”Aveți aici articolul; puteți întreba pe semnatari dacă e adevărat:http://matematiikkalehtisolmu.fi/2005/erik/KivTarEng.htmlKyösti Tarvainenprincipal lecturer in mathematicsHelsinki Polytechnic StadiaSimo K. Kiveläsenior lecturerHelsinki University of Technology"
      • Like 0
    • @ Valentin
      Anon check icon
      Dupa cum explicati dvs. lucrurile, am putea la fel de bine sa apelam la neurochirurgi, ca si ei se ocupa de creier si "inveti cu creierul". Mentionez ca profesorii (in mod normal) fac si ei cursuri de psihologie/pedagogie.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Anon check icon
      Dupa cum explicati dvs. lucrurile am putea la fel de bine sa consultam niste neurochirurgi in privinta asta, ca si ei se ocupa de creier si "inveti cu creierul". Mentionez ca si profesorii fac cursuri de psihologie/pedagogie. (imi cer scuze daca acest comentariu apare de 2 ori, cred ca au fost niste probleme tehnice)
      • Like 0
  • Valentin check icon
    Că înţeleg copii la chimie de nu se poate! Sau la matematică. Nu stă toată familia după micuţ să reţină nu-ştiu-ce formulă sau să PRICEAPĂ ce ipotenuză intră pe nu-ştiu-ce-catetă? Şi copilul e obosit, şi reţine cinci minute după care uită, şi "cum, mamă, ai şi uitat??? Şi mâine ce faci la test? Hai, concentrează-te, că mai ai şi la geografie!" "Mami, dar ziceai că merg cu rolele..." "Ce să mergi, măi mamă, că nu vezi câte ai de făcut? Reţine ipotenuza aia odată, că ne apucă noaptea!" Asta e realitatea. Ăsta e sistemul nostru autohton.
    • Like 0
    • @ Valentin
      Anon check icon
      Cred ca am mai zis-o: nu toti trebuie sa ia 10 pe linie. Nu poate copilul sa lucreze la toate? Asta e, nu e un capat de tara. Si...invatat pe de rost la matematica? Sper ca exagerati...
      • Like 0
    • @ Anon
      Valentin check icon
      Dacă vă închipuiţi că geografia este o materie uşoară vă înşelaţi. Făcută la turaţie de 100% e la fel de grea ca matematica. E multă informaţie, implică memorie vizuală, orientare etc. Dacă mergem pe ideea că geografia ar trebui predată mai lax pentru că matematica are nevoie de exerciţiu ajungem repede la concluzia că lucrurile ar trebui să stea la fel şi la istorie sau biologie. Nu e vorba de 10 pe linie, dar un 7 la geografie se scoate destul de greu. Nu vă închipuiţi că e o materie la care se fluieră. Şi ce-l sfătuiţi pe elev, să înveţe de un 5? Genul acesta de discriminare între materii nu face bine nici elevului. A favoriza o materie în detrimentul alteia nu mi se pare o lecţie de viaţă prea potrivită. Soluţia e cea din afară (nu mă refer la un sistem anume, ci la principiul general): un nucleu şi pachete educaţionale pe care elevul să şi le aleagă benevol.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Anon check icon
      Nu am spus ca geografia ar fi neaparat usoara (comparatia cu matematica e subiectiva), dar nu cred ca necesita teme in sensul de exercitii scrise, probleme rezolvate. Daca ar fi sa dau un sfat, as zice sa invete fiecare de cat poate. Unii pot de 10 pe linie, altii de 7, altii de 5. Cat despre solutia din afara, nu vad de ce ar fi net mai buna, intrucat se poate lesne sa se ajunga sa se faca prea putin, am mai discutat si alte dati.
      • Like 0
    • @ Anon
      Valentin check icon
      Aici vă înşelaţi amarnic. Se stă cu ochii pe hartă până ies ochii ca la melc, mai ales dacă ai memorie vizuală. Statul pe hartă e şi el un exerciţiu, care se adaugă la cele de matematică. Un copil care ia 5 ştie automat prea puţin la materia respectivă. Nu vă iluzionaţi că un copil din România ştie mai mult decât unul din afară. În unele privinţe ştie prea puţin. Puteţi avea supriza unui cvadruplu multimedaliat la matematică care habar să n-aibă la geografie. Lucru foarte rău. În afară se ştie puţin din toate, adică se ştie cultură generală. La noi sunt copii care trec prin şcoală şi ştiu de zece ori mai puţin atunci când nu se specializează pe un domeniu îngust ca matematica sau fizica. Ce propuneţi dvs e absurd: să tragă tare pe matematică şi să ia un 5 la geografie!
      Mi se pare un fel de discriminare. De ce e matematica mai cu moţ decât geografia sau istoria?
      • Like 0
    • @ Valentin
      Valentin check icon
      Aici vă înşelaţi amarnic. Se stă cu ochii pe hartă până ies ochii ca la melc, mai ales dacă n-ai memorie vizuală. Statul pe hartă e şi el un exerciţiu, care se adaugă la cele de matematică. Un copil care ia 5 ştie automat prea puţin la materia respectivă. Nu vă iluzionaţi că un copil din România ştie mai mult decât unul din afară. În unele privinţe ştie prea puţin. Puteţi avea supriza unui cvadruplu multimedaliat la matematică care habar la geografie. Lucru foarte rău. În afară se ştie puţin din toate, adică se ştie cultură generală. La noi sunt copii care trec prin şcoală şi ştiu de zece ori mai puţin atunci când nu se specializează pe un domeniu îngust ca matematica sau fizica. Ce propuneţi dvs e absurd: să tragă tare pe matematică şi să ia un 5 la geografie! Mi se pare un fel de discriminare. De ce e matematica mai cu moţ decât geografia sau istoria?
      • Like 0
    • @ Valentin
      Anon check icon
      OK, dar statul pe harta as zice ca e mai degraba parte din invatat ca si cititul lectiei din manual, nu din teme propriu-zis. Daca stie de 5, inseamna ca stie suficient cat sa treaca. In plus, dupa cum spuneti dvs., 5-ul nostru poate fi echivalent cu..sa zicem 7 sau 8 la un sistem din afara (sau echivalentul in calificative sau cantitate de informatie). Si nu avem de ce presupune ca elevul fictiv luat din sistemul din afara ar fi de "10" la toate materiile. Ce propun eu e sa traga cat poate, sa isi depaseasca limitele incet incet, sa devina tot mai bun. Nu zic ca matematica e mai cu mot, dar fiecare are prioritatile si abilitatile proprii.
      • Like 0
    • @ Anon
      Valentin check icon
      Este evident, noi suntem în tara lui "trage cât poate"! Să tragă, să tragă... La jug, pe ogor! Hai la tras! Ce mai contează mofturi ca sănătatea? Mofturi ca adormitul înainte de ora 10 noaptea? Ia să o lase mai moale cu învăţătura, să ia şi el nişte 5 la ce nu trebe şi să matematicească zdravăn sau să tragă pe comentarii literare! Dacă echivalentul lui 7 este 5 la noi nu este mai normal ca acel 5 să devină 7? Şi cum îi explici copilului că el de fapt este de 7 şi nu de 5? Cum îi explici că de fapt SISTEMUL este cel care îl face să ia 5?
      • Like 0
    • @ Valentin
      Anon check icon
      Nu, 7 este 7. Ii explici ca e de 7, sau de 5, sau de cat o fi. Programa nu il face sa ia 5. Daca profesorul este corect, atunci nota ii apartine complet copilului. Daca profesorul este dus cu pluta, atunci se pot face alte lucruri (reclamatii, mutat) si pot fi explicate acele lucruri. Nu, nu este normal ca acel 5 sa devina 7 cum nu este normal sa ne aliniem orbeste la un sistem care s-a dovedit insuficient. Cat despre tras, da, evolutia, depasirea limitelor se face prin munca, si anume destul de grea. E o lectie buna. Nu am spus ca sanatatea nu ar conta, chiar din contra. Printre altele si de asta ziceam ca 10 pe linie la toate materiile nu e pentru toti. Daca ajungi sa-ti distrugi sanatatea, mai bine inveti de 7 (sau 8 sau cat o fi) pentru ca de fapt atata poti, si te culci linistit.
      • Like 0
    • @ Anon
      Valentin check icon
      Nu, 7 nu înseamnă întotdeauna 7. Când ridici ştacheta la nivel de olimpiadă şi sari ca persoană obişnuită nu te aştepţi să sari la nivel de campion european! Vine campionul şi-ţi zice: "Mda, e bine, ţi-aş da un 7, dar poate că e mai bine să laşi ştacheta mai jos şi atunci 7 se transformă în 10" La noi ştacheta e ridicată peste tot. Când un 5 la noi e de fapt un 7 la nivel european înseamnă că vorbim de un sistem prost croit, pentru care mulţi copii au ajuns să plătească cu sănătatea. Doar poate că acel copil e ambiţios. V-aţi pus problema aceasta? Poate că VREA, poate că plânge la 11 noaptea pentru că n-a avut timp să termine toată căruţa pe care i-a pus-o în cârcă acest sistem mirific. Poate că vrea să obţină performanţă la tot, şi am auzit de copii care zac nopţile să sară la ştacheta aberantă setată de sistem. Pe ei cum îi convingem că îşi riscă sănătatea? Cum îi convingem să ia 7 sau 5? Da, ei ştiu că pot, dar acest POT înseamnă să tragi tare şi să te culci la 11 noaptea! Sigur că poţi, dar cu un preţ. Şi sunt copii, nu sunt adulţi. Un adult poate, e format, e matur, are sisteme de protecţie, creierul lui reacţionează. Un copil e imatur. Sistemele lui nu sunt bine dezvoltate, maturiatea creierului nu s-a încheiat. Dar ce contează să acordezi un sistem de învăţământ după nişte cerinţe fizice naturale? Contează în afară, la noi mai puţin. În afară unde niciun sistem nu e perfect, dar la noi e mai mult decât imperfect. Mult mai mult.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Anon check icon
      Exista programa normala pentru ce se face la clasa, si programa de olimpiada. Daca un profesor insista sa faca materie de olimpiada la clasa (si clasa nu e de olimpici) atunci se pot lua masuri (reclamat, mutat). Programa normala nu e pentru campioni mondiali, si atunci 7 inseamna 7. Sistemele europene am vazut ca nu sunt tocmai lapte si miere, asa incat lasatul stachetei nu mi se pare justificat. Da, inteleg ca sunt copii care vor, dar cateodata doar sa vrei nu e suficient, iar sa vrei performanta la tot de multe ori pur si simplu nu e realist, nu se poate. Daca merge doar cu exagerari, distrus sanatatea si culcat la 11 noaptea, de fapt inseamna ca nu se poate. Aici cred ca ar fi poate utila o discutie cu elevul: e OK daca nu sunt notele perfecte la toate materiile. Daca se elimina cerinta asta atunci sistemul e OK in ceea ce priveste nevoile fizice. Sistemul de notare e gandit in mod realist, pana la urma: asa e si in viata, nu poti sa excelezi la orice si e bine sa poti sa-ti gestionezi asteptarile pe care le ai de la tine.
      • Like 0
    • @ Anon
      Valentin check icon
      Nu, 7 nu e 7! Iar faceţi confuzii! Mari. Există NORMAL-PERFORMANŢĂ-EXCELENŢĂ. Olimpiadele sunt excelenţă, nu performanţă. În afară se merge pe NORMAL. La noi normalul se află undeva la graniţa dintre performanţă şi excelenţă. Sistemul este setat prea sus, şi asta poate spune orice părinte. Sunt părinţi care au fost în afară şi şi-au dat seama uşor că sistemul este setat prea sus. Sunt părinţi care deşi habar n-au cum sunt sistemele din afară îşi dau seama de efectele perverse ale acestui sistem. Citiţi comentariile de mai jos şi chiar veţi găsi asemenea părinţi. Dvs nu ştiţi, nu sunteţi părinte. Nu vă închipuiţi prin ce trec aceşti oameni. Copii sunt copii, sunt în formare. Orice sistem - educaţional sau de orice altă natură - trebuie acordat după puterile lor. Acolo unde se poate mai mult se face mai mult SEPARAT. Nimeni n-a spus că sistemele europene sunt numai lapte şi miere, dar SUNT FUNCŢIONALE. Adică funcţionează. La noi nu prea funcţionează nimic. La noi se produc pe bandă rulantă copii stresaţi şi frustraţi pentru că trebuie să sară de 5 acolo unde orice copil dintr-o ţară normală sare de 7. Şi citiţi ce spun părinţii mai jos despre distrusul sănătăţii, despre lecţiile făcute în weekend pentru că nu mai e timp, despre copilăria răpită, mutilată, amputată.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Anon check icon
      OK, asta e parerea dvs. Eu zic ca in afara se merge pe slab, iar la noi se merge pe normal, nota 10 e limita superioara a normalului, iar performanta se face in unele cazuri (olimpiadele, alte concursuri). Da, sunt cazuri problema, din cate observ din comentarii legate de profesori dusi cu pluta. Absolut, profesorii dusi cu pluta nu au ce cauta la catedra. Parinte nu sunt, dar de stiut, cum am mai zis stiu cazuri in care astfel de probleme nu apar. Sistemele de afara functioneaza dupa cum am vazut, pana la un punct. La noi nu stim de fapt in ce masura functioneaza sistemul, asta e realitatea, dincolo de pareri personale. Evident ca pe forumuri vor aparea pareri negative, esti mult mai motivat sa scrii cand lucrurile nu iti merg bine si simti ca trebuie sa tragi un semnal de alarma, decat atunci cand lucrurile merg bine. Cati din parintii ai caror copii duc o viata buna la scoala citesc aceste articole? Din acestia, cati s-ar obosi sa intre in discutie? Din ce vedem, putem sa deducem fara indoiala ca numarul lor e 0? Nu prea.
      • Like 0
    • @ Anon
      Valentin check icon
      Nu sunteţi părinte, dar ca părinte începi să te îngrijorezi. Pe urmă iei legătura cu alţi părinţi şi afli că şi alţi copii sunt în situaţia ta. Asta înseamnă deja o problemă de sistem. Pe urmă iei legatura cu profesorii. Chiar cu cei "duşi cu pluta" cum îi numiţi dvs. Şi rezultatul? Profesorul îţi explică pe un alt ton că materia e MULTĂ, că e nevoit să o predea în goană, că e nevoit să acopere anumite puncte cerute de programă, că e nevoit să pună nu ştiu câte note, că orele sunt prea puţine pentru o materie concepută atât de stufos etc. Ce aţi vrea să facă un profesor, să nu-şi îndeplinească norma cerută de programă? Sistemele din afară funcţionează fix până la punctul cerut de societate. Probabil că dincolo orice sistem dă chix, dar sistemul nostru dă chix din faşă. Dă chix când introduce critică literară la clasa a IV-a, când elevul e pus dă vorbească în păsăreasca criticii literare, cu termeni de academie. Dacă nu credeţi, citiţi. Ăsta e nivelul. Ăsta e sistemul, nu profesorul. Profesorul trudeşte cu abnegaţie de multe ori. Nu e "nebun", e o victimă a sistemului. Ca şi elevul, ca şi parinţii. E DIN SISTEM. Sistemul trebuie reformat, nu profesorul. Întrebaţi câţi părinţi ai căror copii duc o viaţă bună la şcoală citesc aceste articole. Foarte mulţi, vă garantez. Pentru că această viaţă bună e plătită cu sănătatea copilului lor. Şi ei simt asta.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Anon check icon
      "Asta inseamna deja o problema de sistem" - nu, tocmai ca nu se poate trage concluzia asta (nu corect, cel putin). Cat despre profesori, daca erau "dusi cu pluta" atunci problema e triviala, nu sunt profesorii respectivi suficient de bine pregatiti sa isi faca treaba. Iata un exemplu interesant, spuneati ca la clasa a IV-a se da critica literara: http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2015-01-15-19107163-0-01-limba-literatura-romana-clasele-iii.pdf . Aceasta e programa de clasa a IV-a pe 2015, nici urma de teorie literara, critica literara, comentarii, cum vreti sa-i spuneti. Eu m-am tot uitat pe programe, nu am vazut cine stie ce adaugiri fata de circa 2008 cand inca eram elev asa ca da, tind sa cred ca profesorii cu care ati vorbit nu erau suficient de bine pregatiti, pentru ca ai mei reuseau sa lucreze bine cu programa. De asemenea stiu de pe la cunoscuti ca si azi exista profesori care pot lucra cu programa in forma ei actuala normal, frumos, fara exagerari. Vedeti cum merg treburile cand fiecare vine cu exemple? Nu se vede situatia de ansamblu. De asta exista studii, statistici si exact de asta avem nevoie. Sa extrapolezi folosindu-te doar de cele cateva exemple pe care le stii nu e corect.
      • Like 0
    • @ Valentin
      check icon
      Asta-noapte picea mea s-a culcat la 1. A avut teme atat la mate, romana, engleza, precum si pregatire pentru teste. Azi are 2 teste. Spera sa "faca bine". ( apropos- unul e la geografie, celalalt la fizica, unde tema si-o facuse in weekend)
      Punct.
      • Like 0
    • @
      Valentin check icon
      Dvs. pentru cine susţineţi această tiradă în care nimic nu se poate demonstra cu exactitate? Pentru părinţi? Sunteţi părinte? Sunteţi în sistem? Vi se pare normal ca un copil să se culce la 1? Refuzăm copilului dreptul de a învăţa, încercând să-l convingem să se "fofileze" cu un 5 la materiile care nu sunt importante? Asta îl învăţăm pe copil de mic, să se fofileze? Credeţi că un părinte are nevoie de studii şi statistici să-şi dea seama dacă un copil este obosit? Şi când TOŢI părinţii trag un semnal de alarmă ce înseamnă? Avem nevoie de studii? Da, sunt şi materii unde lucrurile sunt laxe. Să zicem la desen sau la muzică, unde partea teoretică nu prea se face, deşi există în manual şi e chiar lejeră, dar per ansamblu sistemul e greoi chiar cu bunăvoinţa profesorului. Pentru că aşa e programa, pentru că aşa e materia. Matematica e grea, şi părţi ale ei ar trebui făcute doar opţional. Critica literară la clasa a V-a e o prostie! O aiureală! Dă-i copilului scriere creativă, unde să deprindă practic nişte noţiuni, aşa cum face la desen, nu comentarii aride pe text. Aşa că nu mai lăudaţi sistemul, că nu aveţi la cine. Părinţii au deja semnalul de alarmă tras. Nu-i convingeţi dvs. că totul e roz, mai ales când află cum stau lucrurile şi prin alte ţări, pentru că visul unui părinte e ca al său copil să emigreze, şi ai săi nepoţi să înveţe în şcoli din afară, cu tot sistemul ăla prost pe care îl blamaţi.
      • Like 1
    • @
      Valentin check icon
      Scuze, G.D, replica era pentru Anon. Am apăsat aiurea.
      • Like 0
    • @
      Valentin check icon
      Asta înseamnă un sistem de învăţământ NORMAL. D-aia trag tare cei de aici, pentru ca să PLECE. Nu învaţă de dragul de a învăţa, ci pentru a SCĂPA. Învaţă pentru ca cei care se vor naşte în noua ţară să nu mai treacă prin malaxorul românesc. Cine îşi închipuie că aceşti copii îşi distrug sănătatea doar de dragul învăţăturii se înşeală amarnic. Învăţătura e biletul pentru o viaţă NORMALĂ. E şansa ca ei, ca părinţi, să le poată oferi copiilor lor un sistem de învăţământ NORMAL.
      • Like 0
    • @
      Anon check icon
      Pe de alta parte o evaluare (cu note, calificative etc.) tot e necesara, si de multe ori acele note (orice semnificatie ar avea in sistemul respectiv) sunt folosite pentru intrarea la facultate. Nu spuneam ca sistemele de notare functioneaza la fel sau ca s-ar folosi la fel, clar nu e cazul. Incercam sa spun ca un anumit nivel de cunostinte va fi evaluat diferit in sisteme diferite de invatamant.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Anon check icon
      Faptul ca nu sunt parinte e irelevant. Nu spune nimeni sa i se refuze copilului dreptul de a invata, spuneam doar ca daca parintelui i se pare anormal ca se culca copilul la ore tarzii poate foarte bine sa nu-l lase sa se culce la ore tarzii. Consecinta ar fi, cel mai probabil, o nota mai mica de 10 ziua urmatoare ceea ce nu mi se pare o mare tragedie. "Tirada" e pentru cei care fac afirmatii cu caracter general fara sa le si poata demonstra. Dumneavoastra spuneti ca "TOTI" parintii spun/se plang, fapt pana la urma neadevarat. Dupa cum v-am spus, sunt si parinti multumiti de sistem. Faceti niste afirmatii cu caracter general si de care sunteti foarte sigur, cand de fapt nu stiti concret situatia per ansamblu. Nu spun ca eu o stiu sau ca situatia ar fi roz, tocmai de aia propun sa se faca niste studii, ca sa aflam concret cum stau lucrurile. Cat despre sistemul prost, v-am mai spus, stiu parinti care s-au intors tocmai pentru ca sistemul preuniversitar din tara in care emigrasera nu era satisfacator. Ati atins un aspect interesant: "visul unui parinte e ca al sau copil sa emigreze". Prin asta se explica goana dupa note de 10 la toate materiile: pentru a fi acceptat la o facultate in afara, iti trebuie note foarte bune. Problema e ca nu toti pot. Oricum stau si ma intreb: cine pune presiune pe elevi, de fapt? Sa fie oare doar profesorii?
      • Like 1
    • @ Valentin
      Anon check icon
      Dupa cum am mai spus, nu toti au probleme cu sistemul de invatamant. Plecatul din tara are legatura cu multe probleme (sanatate, infrastructura, coruptie), nu stiu ce loc invatamantul pe lista. Tind sa cred ca nu tocmai 1.
      • Like 0
    • @ Anon
      Valentin check icon
      Faptul că nu sunteţi părinte este irelevant pentru un non-părinte, dar vă asigur că este FOARTE relevant pentru un părinte. Îngrozitor de relevant. Cum nu vă puteţi închipui de relevant. Pentru copil a lua o notă mică poate fi o tragedie, şi nu mă refer aici la un 10. Sistemul nostru e atât de sus setat încât tragi din rărunchi şi pentru un amărât de 7. Nu este nevoie de un studiu pentru a lămuri situaţia, ci ajunge doare să vedem cum stau lucrurile într-un sistem NORMAL. Da, acolo standardele sunt mai scăzute pentru că apare fenomenul de PROTECŢIE. Pentru a fi admis la o facultate din afară îţi trebuie note foarte bune - e logic - dar efortul depus de şcolarul nostru e cu totul diferit. Pe lângă performanţa de a lua o notă mare şi o bursă la o facultate de matematică elevul român e obligat să înghită şi critică literară la greu, care în mod evident nu-i foloseşte la respectiva facultate. N-am spus că soluţia e să nu munceşti, am spus doar că într-un sistem normal ai şansa să munceşti doar acolo unde vrei să te specializezi. Aici aveţi dreptate, se pune presiune pe copii, dar această presiune E O REACŢIE A UNUI SISTEM GREŞIT. Părinţii vor un sistem normal pentru copii lor. Un sistem normal nu înseamnă să fluieri din deget şi pe urmă să te prezinţi la o facultate de prestigiu, înseamnă SĂ-ŢI ALEGI felia pe care vrei să excelezi. Nu să iei magna cum laude la o facultate de matematică învăţând critică literară din clasa a IV-a. Aia nu e normalitate.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Anon check icon
      A, cred ca incep sa inteleg problema: toti vrem la facultatile de renume, dar de ce trebuie sa munceasca cei din tarile in care sunt situate respectivele facultati mai putin decat noi? Pai, ca sa fii acceptat ca strain la una din aceste facultati trebuie printre altele sa demonstrezi ca esti mai bun decat elevul (macar) mediu din tara respectiva. Daca un elev aplicant roman e la acelasi nivel de performanta cu unul localnic si cei doi isi disputa un loc, atunci elevul localnic va castiga. Elevul roman trebuie sa fie mai bun daca vrea sa aiba o sansa sa fie acceptat (+ sa aiba acces la bursa).
      • Like 0
    • @ Valentin
      Anon check icon
      Despre protectie am mai discutat, indirect: faci doar strictul necesar plus un pic de specializare, evaluarea este pozitiva, toata lumea e multumita, ai impresia ca esti bun, foarte capabil chiar. Dupa care iesi din acel sistem, dai cu nasul de realitate si...observi ca lucrurile stau diferit. Nu stiu care e probabilitatea sa se intample treaba asta, dar sigur e diferita de 0. Am corectat examene la cursuri de anul I ale unor tineri iesiti fix din tipul de sistem "normal" cum ii ziceti dvs. Un sistem care nu iti ofera protectie ci corectitudine e mai bun pe termen lung, pentru ca face exact ce si-a propus: te pregateste pentru lumea reala.
      • Like 0
    • @
      Anon check icon
      Cand am aplicat la o facultate in Germania (nu de stat, ce-i drept; functiona pe un sistem apropiat de cel american, cred; colegi de la facultati americane mi-au confirmat ca procedura fusese similara si la ei) mi s-a cerut lista cu mediile din timpul liceului + alte documente (rezultate la examene de mai multe tipuri etc.). Studentilor germani li se cereau cam aceleasi documente. Sigur ca nu toate universitatile functioneaza la fel, dar unele (de prin State si UK mai ales, din cele mai cautate) cam cer si chestiile astea. Stiu de exemplu cazuri ale unor persoane care nu au fost acceptate la Cambridge pentru ca nu aveau media suficient de mare (cred ca in cazurile respective era vorba de media de la bac - bacul romanesc).
      • Like 0
    • @
      Anon check icon
      Aha, sa intelegem ca 10 se ia pe pupincurism, nu pe munca, nu? Ce sa zic, par cam acri strugurii aia. Si cum stiti ca lucrurile stau asa "in general"? Apropos, ma uitam zilele trecute pe programa de clasa a IV-a la limba romana, si culmea, pe undeva era vorba si de jocuri pe echipa. Programa cel putin nu pare deficitara in privinta asta. Si...care-i problema cu competitia? Pare sa ajunga un laitmotiv pe site-ul asta, si nu prea inteleg de ce. Situatii competitionale tot apar in viata (de fiecare data cand aplici pentru un job de exemplu), iar scoala te pregateste pentru asta. Nu vad unde-i tragedia. A, se mananca intre ei la locul de munca si sunt pupincuristi - asta poate sa aiba legatura si cu niste sefi obisnuiti de...mai de mult cu astfel de atitudini, faptul ca se mai afla din cand in cand ca urmeaza sa fie dati unii afara etc. Nu mi se pare evidenta o corelatie cu sistemul de invatamant preuniversitar. Poate o fi vre-o legatura (si) cu cel universitar, nu stiu in ce masura se cumpara examene, proiecte de licenta, in ce masura e prezent pupincurismul in mediul respectiv etc.
      • Like 0
    • @
      Anon check icon
      Aha, deci 2 cazuri determina o regula. Si cand nu e nici pupincurist nici "baiatul cuiva", tot nu e bine pentru ca...pentru ca ce? Ca nu se cearta cu profesorii? Sau ca nu a mers catre Nobel cum ar trebui sa o faca toti cei care au 10 pe linie? De curiozitate, legat de cazul din liceu, omul ala isi lua notele pe nemeritate? Sau era cineva mai bun care lua note mai mici? Oricum, felicitari fiicei dvs. :)
      • Like 0
    • @
      Anon check icon
      Nu am spus ca sistemul nostru e perfect, sunt tot felul de probleme (finantarea e una mare: http://www.mediafax.ro/social/bugetul-pentru-educatie-se-va-inchide-cu-4-din-pib-la-cercetare-s-a-cerut-o-crestere-cu-50-14798422; ar trebui vreo 6%). Nu sunt insa utile afirmatiile cu caracter general nefondate. Nu vad pana acum cu ce ar fi programa de vina, sau sistemul de notare.
      • Like 0
    • @
      Anon check icon
      Corect, ce mai conteaza munca sustinuta si rezultatele bune cand oricum criteriile sunt irelevante. Vedeti de ce suna a struguri acri, nu? De curiozitate, cand faci ceva ce nu-ti place la locul de munca, asta tot docilitate se cheama?
      • Like 0
    • @
      Anon check icon
      Cine te opreste sa pui intrebari, sa intelegi sau sa creezi? Unde scrie in programa ca e interzis spiritul critic? Munca de hamster e entry level, i-as da-o unui incepator abia iesit din facultate, ca sa invete business-ul. Tara ar conta la salariu cel mult, nu la educatie. Nu mor de grija podgoriei, dar vad ca daca cineva atinge vre-un fel de performanta e cah, nu se potriveste modelului, trebuie ca e pupincurist/prea docil/frustrat/etc. Ma fascineaza si amuza fenomenul asta.
      • Like 0
    • @
      Anon check icon
      Performanta e de mai multe feluri, sigur. A lua 10 pe linie e un tip de performanta, macar prin faptul ca e un rezultat mai greu de obtinut, unul pe care nu multi il obtin. Nu are cum sa spuna ceva de premiul Nobel, pentru ca oricum nu toti vor asa ceva (cercetare in primul rand), dar ar trebui in mod normal sa indice o probabilitate ridicata pentru reusita profesionala (colegul dvs. consider ca a reusit pe plan profesional, are un business bun; as mai putea sa dau vreo 2-3 exemple dar cateva cazuri particulare nu sunt relevante). Ar trebui, nu stiu sigur daca o si face. Cat despre cazurile pe care le-ati mentionat, da, totdeauna vor fi cei care nu se potrivesc in sistem, indiferent de sistem (din varii motive). Si la noi existau (poate inca mai sunt) olimpici care chiuleau cu lunile, luau niste medii de 7 dar luau pe de alta parte si medalii la concursuri internationale. Lucrand asa ai avantajul ca obtii cunostinte avansate pentru viitoarea profesie foarte repede. Dezavantajul e ca asta poate sa iti puna ochelari de cal, si atunci cand dai de o problema care se intersecteaza cu un alt domeniu lucrurile pot sa ia o intorsatura nasoala. Un exemplu sunt bootcamp-urile de programare: acolo invata sa programeze cei care nu au diplome in domeniu; problema e ca e posibil sa nu invete destul pe partea de algortimi/matematica (discutie interesanta aici: https://www.quora.com/Would-you-choose-a-coding-bootcamp-or-a-computer-science-related-degree-Why ; parerile par impartite, sunt argumente bune si pro si contra, ce-i drept raspunsurile nu sunt totdeauna obiective). Da, se pot obtine rezultate si in afara sistemului traditional, nu sunt insa sigur ca scolile speciale de tipul celei din Paris ar trebui sa si devina norma. Angajatorii devin mai deschisi la sisteme de pregatire alternative, da, dar in multe cazuri inca se "prefera" diplomele clasice, daca nu sunt cerute chiar din start (vedeti de ex. ofertele de job de la Google).
      • Like 0
    • @
      Anon check icon
      Ar mai fi un aspect: tinerii de care vorbiti (cei care sunt luati de companii si scoliti intr-un campus) ajung sa fie platiti la fel de bine ca cei care au diplome in sistemul clasic? Sau companiile fac genul asta de training pentru a-si face rost de forta de munca mai ieftina?
      • Like 0
    • @
      Anon check icon
      Si iar ajungem la generalizarea ca elevul cu 10 pe linie e docil, acum se pare ca ii lipseste si motivatia sau munceste numai de dragul mamei. Cine si mai ales cum a tras concluzia asta? A, ca unii nu se potrivesc sistemului traditional, asta pot sa inteleg, dar de ce ar fi cei care se potrivesc sistemului "hamsteri"? De unde reiese ca cei care nu se potrivesc sistemului sunt in mod consistent mai capabili decat cei care se potrivesc sistemului? Ar mai fi un aspect: exista un procentaj semnificativ de elevi care nu se potrivesc sistemului? Daca da atunci e rezonabil sa se faca niste schimbari majore, altfel...nu prea vad de ce. Si da, orice IT-ist e autodidact intr-o oarecare masura, lucrurile se tot schimba in domeniul asta si e nevoie de adaptare permanenta.
      • Like 0
    • @
      Anon check icon
      OK, de acord in ceea ce priveste disciplina. Cat despre CV, as presupune probabil ca se poate lucra mai usor cu cel care a avut 10 pe linie, desi as lua in considerare si un posibil grad de ingamfare. As avea oricum pretentia la un grad foarte bun de pregatire, in conformitate cu rezultatele prezentate. Nu as presupune din start insa ca e un bou bun de tras la jug care o sa mearga cum il man eu. In cazul celui care a avut probleme cu scoala as lua in considerare niste probleme de personalitate (generate sau nu de eventuale probleme in familie). M-as gandi ca ar putea fi niste probleme de integrare in grup, si da, as lua in considerare si faptul ca ar putea fi foarte, foarte bun, indiferent de rezultatele de pe hartie. I-as chema oricum pe ambii la interviu, in special daca CV-ul celui cu note slabe ar atrage atentia prin, sa zicem, niste proiecte interesante pe github (ca tot vorbeam de IT :) ).
      • Like 0
    • @
      Anon check icon
      Nu am spus ca nu exista cazuri exceptionale, din contra, in exemplul meu am luat in considerare si posibilitatea asta. Sunt 2 probleme aici: 1) Cati dintre cei care abandoneaza sunt geniali? 2) Chiar daca sunt geniali, daca nu se poate lucra cu ei din cauza problemelor de personalitate, ca angajator ce faci? Ii iei in echipa (grup de cercetare sau orice altceva) si ii fortezi pe toti ceilalti sa le suporte episoadele de aruncat bureti? Degeaba am un Lamborghini daca nu are volan si frane. Nu iau in nici un caz partea profesorilor obtuzi si sper ca in diversele departamente universitare de azi nu mai exista asemenea specimene, dar nu pot sa nu ma intreb ce s-ar fi intamplat daca respectivul matematician ar fi avut ceva mai multa rabdare si mai mult tact. De curiozitate, ca nu am reusit sa gasesc, despre ce matematician era vorba?
      • Like 0
    • @
      Anon check icon
      Pai si profesorul bataus si profesorul bun faceau parte din acelasi sistem public. Evident, cazurile patologice trebuie eliminate. Acest nou tanar avea si el episoade de aruncat cu bureti? Daca da, atunci e aceeasi problema ca mai sus: degeaba e geniu daca nu se poate lucra cu el, stiinta si matematica tot intr-o comunitate se dezvolta. Daca nu, atunci si acei profesori erau cazuri patologice, simteau probabil ca trebuie pupati in dos de catre toti studentii si nu aveau ce sa caute la catedra, ca sa nu mai vorbim de comitete de examinare. Sunt oricum exemple de mari matematicieni (si oameni de stiinta in general) care au dus-o foarte bine in sistemul public: Cauchy, Poisson, Feynman etc.
      • Like 0
  • check icon
    Cine a înțeles care este vârsta copiilor vizați în articol sunt rugați să facă un pas în față! :)

    Deci copilul care abia a început să gândească ar putea să nu înțeleagă lecția la ... astrofizică ori chimie moleculară ? Asta scrie în articol, în fraze aproape vecine:

    „Cum se întâmplă adesea în cazul copiilor, ce testează domenii din pură curiozitate. Nimeni nu spune că sistemul educaţional românesc e perfect. La fel cum nimeni nu spune că nu-ţi poţi educa copilul acasă. Dar, a combina responsabilitatea propriului viitor cu structură și flexibilitate, cu obligaţii și libertăţi nu e la fel cu a plasa întreaga responsabilitate pe umerii unor copiii ce abia au început să gândeasă.

    Apoi, intervine nivelul de pregătire al părinţilor. Da, există școli umbrelă unde trebuie să-ţi înscrii copilul, dar ce faci atunci când el nu înţelege, spre exemplu ceva legat de astrofizică? Sau chimie moleculară. Sistemul de educare acasă e accesibil părinţilor până la un anumit nivel, inclusiv ca timp și până la o anumită vârstă. Dincolo de acest prag, complicaţiile sunt multiple. Iar inconștienţa multora, crasă.”

    Rugați autorii de articole pe această temă să precizeze ce vârste au elevii avuți în vedere.
    • Like 2
    • @
      Evoluţia gândirii, dacă este să plecăm urechea la literatura de specialitate, se realizează în mai multe etape. În cazul copiilor, există ceea ce se numeşte „stadiul pre-operaţional” (între doi şi şapte ani), timp în care discursul se transformă, apare intuiţia, iar logica se manifestă prin constanta întrebare „de ce?”, însă focalizarea e singulară. Abia după vârsta de şapte ani putem discuta de o gândire logică, organizată, capabilă să jongleze cu latura abstractă a informaţiilor (ceea ce se denumeşte „stadiul operaţiunilor concrete). Iar gândirea capătă profunzimi, intelectul atingându-şi apogeul, de la 12 ani încolo. Din moment ce majoritatea părinţilor iau în considerare educarea acasă a copiilor, înainte de a merge la şcoală sau cel târziu până în clasa a V-a, frazarea e corectă şi acesta este intervalul de vârstă la care face referire articolul. Apoi, astrofizica reprezintă doar aplicarea legilor fizicii în cadrul fenomenelor astronomice observabile, iar structura moleculară şi interacţiunile dintre molecule stau la baza altor numeroase fenomene observabile din mediul în care trăim. Iar eu nu sunt de părere că trebuie să le oferim copiilor răspunsuri departe de real, doar pentru imagine.
      • Like 1
    • @ Alexandra Cel Mare-Irimie
      check icon
      Da, mulțumesc. Avem exemple de „astrofizică” în care să nu apară diferențiale și/sau integrale (cu mai mut de o variabilă) ? Au acestea legătură cu „copiii” ? Doamnă, până și modesta astronomie descriptivă necesită elemente de geometrie și trigonometrie sferică ... Se ocupă „copiii” cu așa ceva ?
      • Like 0
    • @
      Anon check icon
      Se pot discuta clasificari ale stelelor si galaxiilor, un pic despre cosmologie, chiar si gauri negre (poti sa explici in cuvinte ce se intampla la orizontul de evenimente fara sa intri in discutii legate de tensor metric, Ricci etc.) fara partea de matematica, doar prin descrieri de fenomene. Kip Thorne daca nu ma insel are o carte in care incearca sa explice exact astfel de fenomene fara a trece prin matematica. Copiii nu cred ca se ocupa inca de asa ceva in afara poate a olimpiadelor de astronomie, dar se pot ocupa. Poate un curs separat de astrofizica ar fi cam mult, dar cateva ore de fizica axate pe temele astea nu cred ca ar fi exagerat.
      • Like 0


Îți recomandăm

Protest 10 august

„Dacă se rostesc astfel de cuvinte cum face Liviu Dragnea, adică moarte, omor, bătăuşi, droguri, fascişti, toate sunt calculate, repetate de domnul Dragnea şi de consilierii săi pentru a construi o justficare în ochii opiniei publice a unor intervenţii asupra manifestanţilor anti-PSD care, până acum nu au comis nicio violenţă”, spune Cristian Tudor Popescu. (Foto: Inquam Photos)

Citește mai mult