Foto: Profimedia Images
Creierul uman poate să creeze dependență față de orice, de la zahăr și cofeină până la heroină. Diferența este dată doar de intensitatea drogului în sine, dar și de faptul că omul este în permanentă relație cu cineva sau ceva. Dacă în legăturile emoționale din viața sa lipsește intensitatea emoțională, ea poate fi căutată cu ajutorul unui alt stimul: un drog, alcool, jocuri de noroc, mâncare etc.
O altă variabilă pentru instalarea unei dependenţe este cantitatea de substanţă consumată şi care modifică nivelul de dopamină din organism, principalul factor responsabil cu starea de bine, din punct de vedere organic.
Care este considerat cel mai puternic drog
Cel mai puternic drog este considerat nicotina, ca nivel de absorbție rapidă în organism și din acest motiv dependența poate apărea după foarte puține repetări ale comportamentului de a fuma. Judith Grissel este una dintre cele mai bune cercetătoare pe partea de dependențe, la rândul ei fostă consumatoare, însă cu peste 30 de ani de experienţă în cercetare, în acest domeniu. Ea susține în cartea sa „Niciodată nu este de ajuns” că nu există și nu va exista leac pentru dependențe.
Neuroștiințele, un domeniu valoros al cercetării, ne spun că creierul nostru nu își poate imagina vreodată că noi i-am da ceva care să-i facă rău. Astfel că, atunci când cineva ingerează în mod repetat susbstanțe toxice, creierul nostru “ne crede pe cuvânt” și încearcă să se adapteze, să integreze ceea ce-i oferim.
Creierul nu “refuză sau elimină” instant un anumit comportament de consum, ci se străduie să absoarbă substanţa sau comportamentul precum o informație şi, treptat el va cere mai mult și mai mult din ceea ce i-am dat. Dacă, procesul de consum de droguri de orice fel este întrerupt, creierul se “revoltă” intensificând reacția de necesitate, mai ales în prezența mediului sau factorului stresant din viața noastră.
Cum se instaurează dependența?
Pe scurt, are loc între răspunsul inițial la drog (sau alt stimul puternic) și adaptarea răspunsurilor la acest stimul extern. Creierul nostru e mereu în mișcare şi chiar și atunci când suntem liniștiți el procesează. Metaforic dacă vreți, este precum apa mării care creează valuri în funcție de tipul de activitate în care este inclusă.
Când suntem în repaus, relaxați, valurile sunt line și mici, însă când suntem prinși în ceva intens, activitatea creşte în intensitate.
Homeostazia
Este ceea ce psihoterapia defineşte ca proces psihologic - tendința de a menține o anumită stare de către o persoană sau membrii unui familii, cu scopul de a se proteja, de a păstra o anumită formă și dinamică relațională sau emoțională. Ea poate fi atât în sens negativ, cât și pozitiv şi depinde de obișnuința tiparelor și păstrarea lor atunci când vorbim în sens negativ sau de integrarea unor schimbări cu scopul de a crește, atunci când vorbim în sens pozitiv.
În cazul dependențelor, nu va fi niciodată suficient să cunoaștem metodele pentru a da prescripții clare. E nevoie mereu și de schimbarea contextului, fie el mediu fizic (scoaterea persoanei din anturaj), context toxic sau, în calitate de terapeuți de familie vom invita și familia în lucrul cu persoana dependentă.
Este important să avem în vedere că de cele mai multe ori există și un codependent care poate fi soț, soție și chiar și unul dintre copii sau, în situaţii excepţionale, pot exista mai mulți codependenți.
Dopamina bat-o vina!
Știința ne-a arătat deja că orice activitate a creierului are influenţe asupra nivelului de dopamină. Atunci când avem o stare neplăcută și nu depunem un efort individual să o conştientizăm, să o tranzităm, să fim alături de acele emoții negative, așa cum am sta alături de o persoană aflată într-o anumită nevoie, însă recurgem imediat la o țigară, mâncare sau alcool, creierul nostru asociază relaxarea cu drogul. Și dopamina se eliberează printr-un proces psiho-emoțional nesănătos care, prin repetiţi,e determină creşterea nevoii și, în final, instituie dependenţa fizică.
Mesajele sociale și consumul de substanțe
Din păcate, în mare măsură, mesajele sociale contribuie la inducerea ideii conform căreia consumul de alcool sau dependenţa de jocurile de noroc, spre exemplu, sunt o normalitate. Aceste mesaje sunt consumate permanent prin intermediul media.
Astfel, aceste mecanisme aşa-zise normale sunt preluate de tineri care ajung adulți și care înțeleg că starea de bine, recompensa pentru victorie, de exemplu, este, deseori, asociată cu consumul de alcool. Ei preiau un astfel de comportament, mai târziu, în relaţiile de cuplu și în familiile lor viitoare cu copii mici, care, la rândul lor, de timpuriu, vor observa că părinții se relaxează consumând alcool. De asemenea, alcoolul este folosit frecvent pentru a sărbători o întâlnire cu prietenii sau chiar în calitate de cadou de mare cinste. Faptul că îți dorești ca la o petrecere cu amicii să bei și o bere sau un pahar de vin, este acceptabil, însă dacă te reunești cu ei pentru a putea consuma ceva, este disfuncțional, e comportament de risc.
Una dintre colegele participante la un workshop despre dependențe, la care am luat parte recent şi care locuiește în Norvegia, spunea la ei, încă din anul 1970 au fost interzise reclamele la alcool atât în mass-media, cât și în spațiul public, fizic. Totodată, supermarketurile din Norvegia pot vinde alcool doar până la ora 16, iar acest produs, consumat în sistem HORECA, este la preţ foarte mare.
Toate aceste decizii administrative au fost luate conștient în urma unor experiențe majore, în urma unui consum ridicat de alcool la nivelul populației.
Ca părinte, mă aflu de multe ori în poziția de a explica copilului meu de ce anumite reclame se dau la televizor și ce însemnătate au ele. Ofer explicaţiile nu neapărat pentru că sunt întrebată de o fetiţă de aproape 5 ani, ci pentru că, ocazional, când se uită la TV sunt conștientă de felul în care observă și receptează mesajul emotional al informației.
Vă îndemn să le explicați copiilor voștri ce scop au reclamele și câtă informaţie reală conţin ele. E important să ştie că un mesaj vizualizat de 10 ori pe zi şi care te duce la senzația de plăcere asociată dulciurilor, nu este obligatoriu normalitatea şi că, de fapt, nu există o regulă după care, în particular, să ne construim viața, sistemul de convingeri și/sau deciziile.
De exemplu, un părinte nu e obligatoriu să consume des alcool. Poate exista situaţia în care tatăl mai prost dispus, distant emoțional, nesocial, să consume alcool când vine supărat acasă, iar după câteva guri devine mai degajat, sociabil și implicit comunicativ/apropiat. Copilul care vede scena repetându-se, mai multe zile, va prelua inconştient mesajul că acesta e un mod de a te destinde și de a te apropia de ceilalți.
Până la vârsta de 25 de ani creierul uman este în continuă dezvoltare. Iar dacă el se formează în preajma unor dependențe, atunci riscul de consum de droguri pentru generația tânără este foarte ridicat, iar vindecarea este dificilă; pentru că, nu-i așa, nu putem afectiv să nu ne credem părinții.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
S-a intamplat sa merg la un curs de specializare in Amsterdam, in supermarket-uri se vindeau doar bere si vin, dar eu imi doream alcool peste 40 de grade, care la orice restaurant se vinde la 35 de ml cu 5-8 E. daca luam 200 ml, ieseam cu bautura mai scumpa decat mancarea (gratar vita cu garnitura si vreo salatica). Abia in ultima zi, am gasit un magazin de bauturi spitoase tari, mi-am luat o sticla de 1L din care am baut jumate pana la aeroport, atat de disperat eram. In avion, se vand tot felul de bauturi, m-am gandit sa-mi iau si pentru acasa.
Tin sa mentionez ca m trecut prin 2 dezalcoolizari la spital, sub strica supraveghere si 3 dezalcoolizari acasa, prin vointa proprie, Cand vezi un film cu De Niro sau Al Pacino, ei isi toarna pahar dupa pahar si fumeaza ca turcii, pai eu pun pauza filmului si ma duc sa urmez exemplul.
Din pacate, inca beau si fumez prea mult.
Ar mai fi ceva, la noi, la romani, de sarbatoare ne strangem toti si primul lucru care ne vine in minte este sa oferim oaspetilor ceva de baut. La inmormantare, obiceiul este ca la parastas sa dai ceva de baut "in memoria celui decedat", tot ca un omagiu la cat de betiv era respectivul si-asa se trasforma parastasul in cea mai buna petrecere.
Foarte bun articolul.