foto: Inquam Photos / George Călin
Tema impozitării progresive a veniturilor revine recurent pe agenda publică. De aceea aș vrea să sintetizez opinia mea despre acest impozit, atât de drag socialiștilor din întreaga lume.
Impozitul progresiv pe venituri este aplicat în foarte multe țări dezvoltate ale lumii și are merite incontestabile, atât în privința „echității sociale”, cât și al funcției macroeconomice de stabilizator automat al economiei. Doar că meritele impozitului progresiv, dacă ele chiar există, sunt eclipsate total de situația concretă a țării noastre:
1. Noi nu suntem o țară dezvoltată. Avem o lungă cale înainte de a deveni una, iar singura cale rațională este aceea de a stimula munca. Impozitul progresiv penalizează exact pe cei care muncesc mai bine. Are vreo logică așa ceva?
2. Noi pornim de la o rată a impozitării muncii între cele mai ridicate din UE. Cu 42,5% impozit pe salariu (inclusiv CAS + CASS) taxăm la sânge munca; dacă vrem să reducem povara pentru venituri mici și să o creștem pentru venituri mari, cât ar trebui să ajungă rata marginală pentru venituri mari? 70%? Mai mult? Aberant! De altfel, țara noastră a trecut pe aici; când rata marginală a impozitului pe venit era de 40%, iar rata medie de vreo 22%, simplificarea și unificarea ratelor, la 16%, începând cu anul 2005, a dus la CREȘTEREA încasărilor la buget, întrucât curba lui Laffer chiar există și chiar este reală. Aceasta arată că, dacă rata marginală a unui impozit depășește un anumit prag, randamentul colectării scade puternic, pentru că mulţi dintre cei care ar fi penalizați cu ratele marginale găsesc subterfugii pentru a evita plata. Asta ne dorim? Să avem venituri mai mici la buget, dar să îi sugrumăm pe cei care muncesc, sunt bine plătiți și nu fentează statul?
3. Impozitul progresiv are sens doar cu globalizarea veniturilor. Nu doar salarii, ci și dobânzi, dividende, chirii și așa mai departe. Ce vom face, practic? Strângem 6 milioane de dosare (cu șină!), pentru fiecare salariat câte unul, ca și încă 4 milioane de dosare pentru alți încasatori de venituri? Câți funcționari trebuie să angajăm în plus pentru a gestiona manual așa ceva? 50.000? 100.000? Și care va fi eficiența colectării efective a impozitelor pe care o vom avea? Să nu pierdem din vedere că, la TVA, cel mai simplu impozit, pierdem peste 30% din cât ar trebui încasat. Paguba anuală (teoretică) este de peste 10 miliarde de euro! Adică mult mai mare decât TOT impozitul pe salarii de azi. Care va fi eficiența la impozitul pe venitul global?
Nu am nimic împotriva impozitelor progresive. Am, personal, mari îndoieli că „echitatea socială” la care s-ar ajunge va fi una superioară. Dar sunt gata să accept că spre așa ceva ne vom îndrepta, cândva. Însă, cele 3 argumente de mai sus arată că ar fi de-a dreptul stupid să ne imaginăm că ACUM am putea face așa ceva cu succes, atât în privința veniturilor nete de la buget, cât și al implicațiilor macroeconomice ale unui asemenea demers.
Obsesiile egalitariste ale stângii sunt un lux pe care și-l pot permite țările foarte bogate. Dar dacă vrem ca și noi să fim o țară bogată, ar trebui să amânăm încă vreo două decenii satisfacerea acestor obsesii.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Impozitul progresiv pe venituri este aplicat în foarte multe țări dezvoltate ale lumii.”
Carevasazica Marea Britanie e socialista.
Nu? Vai de capul tau!
Impozitarea progresivă...
Motto: „De la fiecare după capacități, fiecăruia după nevoi” – Karl Marx
Înainte de a-mi spune părerea despre subiect, pun o întrebare: de ce să plătesc impozit (progresiv sau nu) unui stat mafiot (sau paralel, spuneți-i cum vreți) ce nu-mi oferă nimic în schimb?
Dacă vreau să muncesc cinstit atunci e musai să-mi caut singur de lucru, da‘ nu la stat (că-acolo locurile de muncă sunt ocupate prin testament de urmașii tovarășilor), ci în lumea largă; dacă vreau să-mi educ copiii în sistemul „gratuit” asigurat de stat atunci constat că e mai rentabil să emigrez; dacă (Doamne ferește!) mă îmbolnăvesc atunci îmi fac cruce, mă spovedesc și mor împăcat cu gândul că spitalele românești au avut grijă de mine până în ultima clipă...
Și-acum la subiect: într-o societate normală oamenii harnici își văd de treaba lor și câștigă pe măsură. Și-atunci, de ce ar trebui impozitați mai mult? Doar pentru ca „statul” să aibă de unde subvenționa lenea și impostura? Reversul medaliei e limpede: într-o societate atât de „democratică” precum a „noastră”, confiscarea averilor dobândite prin fraudă e absolut necesară. La fel ca supraimpozitarea salariilor și pensiilor „speciale”.
(Hai că încep să mă bâlbăi. Nici nu e de mirare: după trei Timișorene am trecut pe pălincă)
Dacă tot ne raportăm la statistici și nu la eficiența muncii, vă propun un „model” de impozitare degresivă:
o Lucrătorii din mediul privat care muncesc pe salariul minim să fie impozitați sută la sută.
o Profesorii ajunși rectori și-apoi miniștri să fie scutiți de impozit. Ceilalți dascăli să fie impozitați fără milă cu nouăzeci la sută.
o Medicii care încă nu au plecat din țară și nu reușesc să-și umple buzunarul cu șpăgi să fie „taxați” cu optzeci la sută.
o Politicienii aleși de popor să fie scutiți de orice impozit pentru că ne vor binele pe care noi, în nemernicia nostră, nu-l merităm.
Mai trebuie oare să spun că nevoile conducătorilor aleși depășesc capacitățile poporului? O armată de trântori încearcă să ne spună că fără bâzăitul ei albinele vor muri de foame. Măi să fie?
P.S.: Un mesaj primit pe mail:
„Măi, fraților, nu mai înțeleg nimic din lumea asta!...Avem politişti pedofili şi ciobani zoofili. Avem tăt felu' de Pomohaci.
Fiscul mai are puțin şi trimite somații la copiii care au făcut bani din colindat... Pilonii de pensii stau să pice, iar pensionarii au mai multă încredere în SuperBet. Vaccinurile sunt obligatorii, sub amenințarea armei, ca la Hitler, dar nu se găsesc în farmacii.
Ministrul Educației e semianalfabet.Tinerii nu mai caută, pe plajă, fete cu sâni generoşi, ci WiFi. Papagalii merg la sală şi plătesc banu' gros ca să traga o juma' de zi de greutăti de 150 de kile, iar eu nu găsesc om care să ridice saci de 50, contra 100 RON/ zi.
Băieții poartă iegări sau colanți, iar fetele poartă blugi largi. Femeile bagă atâta silicon în ele că ți-e frică să nu le spargi. Sau, mai rău, să nu-ți rămână însărcinate şi să-ți facă vreun copilaş Haribo.
Casierele de la Profi au două facultăți, iar retardații conduc ministere.
Stăm la coadă să dăm bani la fisc iar băncile ne iau 5% din banii pe care-i lăsăm în cont ca să-i folosească ele cum vor.
Coca Cola e mai scump ca laptele şi merele mai scumpe decât clementinele. Blugii rupți sunt mai căutați ca ăia întregi, iar pălinca e mai lesne decât lichidu' de frână. Copiii le dau clasă la dascăli în materie de IT, limbi străine, small bussiness, etc, dar sunt etichetați cu ADHD.
Grâul putrezeşte-n magazii, dar importăm făină. Dăm foc la lână şi purtăm elastan din China. Dăm pe moca aurul şi cumpărăm scump parchet laminat din rumeguş.
Si, cel mai rău, votăm derbedei să ne conducă... Ce nu-i în regulă cu noi, oameni buni?”
P.P.S.: Chiar așa: ce nu-i în regulă cu noi, oameni buni? Chiar am căpiat cu toții?
-01.februarie 2018-