Foto: Elmar Gubisch / Panthermedia / Profimedia
Criza energetică din Europa se adâncește pe măsură ce Rusia limitează și mai mult exporturile de gaze naturale, forțând guvernele să cheltuiască miliarde pentru a proteja întreprinderile și consumatorii de facturile în creștere, în timp ce regiunea pare tot mai aproape de o recesiune.
Ceea ce în urmă cu doar câteva luni părea un scenariu puțin probabil, în prezent devine realitate.
Rusia a oprit toate fluxurile de gaze naturale către Europa prin conducta Nord Stream 1, fapt ce a adăugat un nou factor de risc mixului deja aglomerat ce se răsfrânge asupra piețelor.
Prețul de referință al gazelor naturale din Europa (Dutch Title Transfer Facility) a crescut cu 28% luni dimineață, ajungând la 274 euro pe megawatt oră.
Această dinamică a reprezentat o ajustare a prețului, fiind prima zi de tranzacționare după ce compania de energie din Rusia, Gazprom, a oprit fluxurile prin conducta vitală Nord Stream 1 pentru o perioadă nedeterminată, susținând că a găsit o scurgere de petrol într-o turbină.
Contractele futures ale prețului de referință al gazelor naturale au scăzut cu 2,5% miercuri, după ce s-au depreciat cu până la 13% marți.
Retragerea prețurilor reprezintă un moment de respiro pentru piață, stocurile mai mari de gaz din Europa contracarând riscurile de aprovizionare din Rusia.
Totuși, intervalele de tranzacționare sunt încă foarte ample, fapt ce reflectă nivelul ridicat de incertitudine și volatilitate.
În acest context, anumite state sunt forțate să ia măsuri rapide, pregătindu-se pentru cheltuieli importante pentru a încerca să limiteze impactul asupra consumatorilor.
Astfel, guvernul german a anunțat un pachet de ajutor de 65 de miliarde de euro pentru a ajuta gospodăriile și companiile să facă față accelerării inflației.
Germania, cea mai mare economie a Europei, depinde în special de exporturile de gaze ale Rusiei pentru a-și alimenta casele și industria grea.
Împreună cu măsurile anterioare, inițiativa duce suma totală a pachetului de susținere guvernamental la 95 de miliarde de euro, echivalentul a aproximativ 2,5% din PIB-ul Germaniei.
Anterior, Germania, care a încercat să reducă dependența puternică de gazul rusesc, s-a angajat să micșoreze taxa pe valoarea adăugată a gazelor naturale de la 19% la 7% până la sfârșitul lunii martie 2024.
De asemenea, statul a aprobat două pachete de ajutor pentru un total de 30 de miliarde de euro, pentru a-și ajuta cetățenii cu creșterea prețurilor la energie în acest an.
Guvernul german va oferi tuturor contribuabililor o plată unică de 300 EUR pentru plata facturilor la energie.
Liz Truss, noua prim-ministră a Marii Britanii, se află sub o presiune enormă pentru a anunța mai mult ajutor pentru gospodării și afaceri, pe măsură ce facturile la energie cresc.
Truss are în vedere un pachet de 100 de miliarde de lire sterline pentru a ajuta la temperarea efectului creșterii costului vieții, inclusiv sprijin pentru plata facturilor la energie, conform unui raport al The Sunday Times.
În România, guvernul a implementat o schemă de plafonare a facturilor la gaz și electricitate pentru gospodării și alți utilizatori, până la anumite niveluri de consum lunar, și de compensare a furnizorilor de energie pentru diferență.
Schema va fi în vigoare până în martie 2023. Deși, inițial, se estima că schema s-ar ridica la costuri de 3 miliarde de euro, în prezent analiştii se aşteaptă să depășească pragul de 10 miliarde de euro.
Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a anunțat miercuri cinci „măsuri imediate” pe care UE le-ar putea lua pentru a aborda criza energetică. Aceasta a afirmat că „Rusia manipulează piețele noastre de energie și ne confruntăm cu prețuri astronomice”.
Comisia va propune un plafon de preț pentru gazul rusesc, o țintă obligatorie pentru reducerea consumului de energie electrică la orele de vârf, un plafon asupra veniturilor companiilor care nu produc energie electrică cu gaze naturale, o „contribuție de solidaritate” din partea companiilor de combustibili fosili, care au înregistrat niveluri record de profit, și ajutoare pentru companiile de utilități care se confruntă cu probleme de lichiditate.
Președintele Comisiei a spus că UE „are în vedere” și stabilirea unui plafon de preț pentru importurile de gaze din alte țări.
Conform Reuters, un draft al propunerii Comisiei spune că plafonul de preț ar fi de 200 de euro pe megawatt oră, ceea ce înseamnă un preț la mai puțin de jumătate din valorile angro curente la energie din Germania.
În acest scenariu, fermele eoliene și solare, centralele pe biomasă, centralele nucleare și generatoarele pe bază de cărbune vor fi dintre cei afectați.
Executivul UE dorește impunerea unei reduceri obligatorii cu 5% a consumului de energie electrică la orele de vârf.
Acest lucru este ecoul unui plan anterior de economisire a gazelor, deși statele membre ale UE au decis că aceste măsuri de eficiență ar trebui să fie voluntare, ridicând semne de întrebare dacă va fi acceptată o țintă obligatorie.
Plafonul de preț ar urma să fie aplicat și veniturile excedentare recuperate după decontarea tranzacțiilor cu energie electrică, astfel încât măsura nu ar afecta direct prețurile de pe piața de energie electrică tranzacționată la bursă din Europa, se arată în proiectul, care s-ar putea modifica înainte de a fi publicat.
Comisia va prezenta în mod oficial propunerea marțea viitoare (13 septembrie), după ce miniștrii energiei din UE vor discuta opțiunile la un Consiliu Energetic de urgență care este programat mâine, 9 septembrie.
Rămâne de văzut cât de fructuoasă va fi discuția oficialilor europeni, având în vedere că statele au opinii diferite cu privire la cea mai eficientă modalitate de intervenție pe termen scurt.
Astfel, Germania vrea plafonarea prețului energiei în câteva săptămâni.
Polonia încearcă să limiteze prețurile la toate importurile de gaze naturale.
Spania spune că blocul trebuie să se asigure că utilitățile au finanțare adecvată.
Un element comun al discuțiilor va fi lichiditatea.
Anunțul privind extinderea perioadei de mentenanță a Nord Stream 1, de vinerea trecută, a venit la doar câteva ore după ce țările G7 au convenit să limiteze prețul la care Rusia își poate vinde petrolul, în încercarea de a limita veniturile pe care Kremlinul le folosește pentru a finanța războiul din Ucraina.
Acest lucru a readus în centrul atenției ideea că Rusia intenționează să se folosească de dependența energetică a Europei, ca un levier în încercarea de a forța eliminarea anumitor sancțiuni impuse.
Un aspect totuși pozitiv este faptul că stocurile de gaz din Europa sunt umplute în proporție de 82%, conform datelor Gas Infrastructure Europe, nivel care a depășit ținta de 80% pe care oficialii europeni au stabilit-o pentru a fi atinsă înainte de noiembrie.
Pe de altă parte, se au în vedere și măsuri care să îmbunătățească situația pe termen lung.
Ministrul german al Economiei, Robert Habeck, a vorbit despre o reformă pe termen mai lung a piețelor energetice, astfel încât prețurile să nu mai fie stabilite în funcție de ce formă de energie este cea mai scumpă.
Uniunea Europeană pregătește planuri de urgență pentru a limita prețurile la gaze sau pentru a separa prețurile la energie de costul în creștere al gazului, precum și reforme pe termen mai lung menite să se asigure că prețurile energiei electrice reflectă energia regenerabilă mai ieftină.
În sistemul energetic al UE, prețul angro al energiei electrice este stabilit de ultima centrală electrică necesară pentru a satisface cererea globală.
Parcurile eoliene, centralele nucleare, pe cărbune și gaz și toate celelalte generatoare licitează pe piața energiei, cele mai ieftine surse ajungând pe primul loc, urmate de surse mai scumpe, cum ar fi gazul. Instalațiile de gaze stabilesc adesea prețul în acest sistem.
Ideea este că, deoarece toți generatorii își vând puterea la același preț, cei mai ieftini generatori de surse regenerabile ajung să aibă o marjă de profit mai mare– un stimulent pentru mai multe investiții în generația de energie regenerabilă de care Europa are nevoie, pentru a atinge obiectivele privind schimbările climatice.
Dar țări precum Spania au spus că sistemul este inechitabil, deoarece are ca rezultat vânzarea energiei regenerabile ieftine către consumatori la același preț cu energia mai costisitoare pe bază de combustibili fosili.
Pe lângă impactul direct al crizei energetice asupra consumatorilor, prin plata unor facturi mai ridicate la energie, există și efecte secundare, dar care au efecte importante asupra calității vieții.
Monedele europene pierd teren în raport cu dolarul american, ceea ce face ca importurile din SUA să devină și mai scumpe, ducând la o presiune suplimentară a prețului. Astfel, euro tocmai a atins un nou minim al ultimilor 20 de ani în raport cu dolarul, în timp ce lira sterlină a atins cel mai scăzut nivel în fața dolarului american din 1985.
În plus, randamentele obligațiunilor guvernamentale europene, care determină costurile de împrumut pentru guvernele naționale, au crescut pe măsură ce investitorii iau în considerare riscul unor volume mari de noi împrumuturi pentru a finanța răspunsurile la criză.
Conform Goldman Sachs, accesibilitatea energiei în Europa atinge un „punct de cotitură” care ar putea atinge vârful anul viitor, cheltuielile totale pentru facturile de pe continent fiind așteptate să se majoreze cu 2.000 de miliarde de euro față de anul trecut.
Potrivit Goldman Sachs, în 2023, o gospodărie europeană tipică poate cheltui până la 500 de euro lunar pe facturile la energie.
Acest lucru ar reprezenta o creștere de peste trei ori față de costurile din 2021, când facturile medii la energie au ajuns la 160 de euro.
Acest scenariu este unul neutru, în care fluxurile de gaze rusești către Europa scad, dar nu sunt oprite definitiv. În cazul în care fluxurile rusești către Europa se reduc complet, facturile lunare la energie ar putea ajunge până la 600 de euro.
Unii analiști au sugerat că sprijinul financiar direcționat pentru gospodăriile cu venituri mici și pentru întreprinderile cel mai puternic afectate de creșterea prețurilor ar fi o opțiune mai bună decât o reformare pe repede înainte a pieței.
Există și opinii mai dure privind modul în care guvernele ar trebui să intervină pentru a obține cele mai solide efecte.
Astfel, FMI (Fondul Monetar Internațional) consideră că guvernele nu pot preveni pierderea venitului național real rezultată din șocul raporturilor comerciale.
Acestea ar trebui să permită ca creșterea totală a costurilor energiei să fie transferată către utilizatorii finali, pentru a încuraja economisirea energiei și renunțarea la combustibilii fosili.
Politica ar trebui să treacă de la un sprijin cuprinzător, cum ar fi controlul prețurilor, la ajutor direcționat, cum ar fi ajutoare pentru gospodăriile cu venituri mai mici, care sunt cel mai vulnerabile în fața unor facturi mai mari la energie.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.