Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

În anii 2000, un asistent universitar a ajuns în SUA și a fost întrebat de americani cât câștigă. „ - Dar cam puțin pe oră!” „- Stați așa, că e pe lună!”

Steagul SUA

Foto: Profimedia

Dan Berinde este antreprenor și coach și a început să se specializeze în acest domeniu în 2000, în SUA. Pe atunci avea 35 de ani, era asistent universitar, preda management și credea că știe aproape totul despre dezvoltarea companiilor. 

„Și am auzit la un moment dat cuvântul coaching, m-a întrebat cineva dacă știu ce e. Nu auzisem. Și m-a pus în contact cu o companie de coaching din SUA (...) M-am dus de două ori la intervat de 6 luni, timp în care am schimbat și ceva în cariera mea mea, am renunțat la educația formală și am trecut în business, la a conduce companii. Dacă tot am învățat un ceva noi hai să-l folosesc în rolul pe care-l aveam eu atunci, de director de companie. Schimbările ai fist nemaipomenite și nu le-am sesizat eu, care eram acolo, le-au sesizat externi ai companiei și mi le-au transmis”, a povestit Dan Berinde, care a fost invitatul lui Claudiu Pândaru și al lui Florin Negruțiu în emisiunea „În fața ta” de la Digi24.

În SUA, a descoperit un alt model de leadership față de cel „dirijist” existent la acea vreme în România. „Eram mulți dintre noi la vremea aceea acomodați un un stil extrem de dirijist. Eu dau ora exactă, tu trebuie să respecți ora exactă, că de aia ești subordonatul meu. Așa știam noi să facem lucrurile, în majoritatea cazurilor. Mulți știm și astăzi la fel.

Acolo am văzut că se poate și altfel. Că în loc să folosesc o directivă către o echipă se pot folosi o serie de întrebări, care nu mă mai poziționează pe mine în rolul de expert, ci pe ei. ȘI ceea ce la primul contact cu coachingul mi s-a părut greu de perceput, de înțeles, în momentul în care am început să folosesc„ să aplic rezultatele au fost dincolo de ce mă așteptam. Și atunci am spus: e momentul să mă apuc să-l învăț de-adevăratelea. Că fusesem într-un soi de prospectare. ȘI, după ce am văzut efectele în anii ce au urmat, mi-am spus: Cândva voi face business în domeniul coaching-ului. Și asta s-a întâmplat după zece ani”, a explicat antreprenorul.

Când a fost în America, Dan Berinde a fost întrebat de colaboratorii americani cât câștigă. „Eram asistent universitar la Universitatea Tehnică din Iași, predam management. Îmi plăcea foarte tare și îmi place și astăzi, nu întâmplător sunt și astăzi în domeniul educației adulților. Dar așa era salariul, 80 de dolari pe lună era salariul unui asistent universitar. Și am ajuns acolo și m-au întrebat oamenii ăia la barbecue, cu totul informal, care e salariul meu. 80 de dolari. Replica a fost: - Dar cam puțin pe oră! - Nu, nu, stați așa, că e pe lună. - Cum adică pe lună? Și cum trăiți?

Dar au mai avut o replică interesantă: - Cum puteți trăi atât de prost, că nu sunteți cu nimic mai prejos ca noi?

Și discrepanța mare a fost că ei vorbeau extrem de natural atunci de 500 de dolari pe oră tariful în coaching și eu veneam cu 80 de dolari pe lună. În anul 2000.

În 20 de ani lucrurile s-au schimbat mult. Media în industria coaching-ului acolo nu s-a schimbat foarte mult, este la 400, 500, 300 de dolari pe oră, timp în care și la noi aavut loc un proces de creștere a acceptabilității unor tarife specifice pieței”, a povestit Dan Berinde.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Aia era problema, de tarif orar. A rămas la fel sau a scăzut în 20 de ani, fără să mai considerăm inflația. Dar care e conținutul, care sunt efectele?
    Eu știu o vorbă, verificată în practică de peste 30 de ani: cine știe, face; cine nu știe, îi învață pe alții! :) Nu râdeți, e și adevărată și tristă.
    • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult