Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Republica împlinește opt ani de existență. Vă mulțumim că ne sunteți alături în această călătorie prin care ne poartă bunul simț, nevoia unei dezbateri de calitate și dorința pentru un loc mai bun în care să ne spunem ideile.

În anii 2000, un asistent universitar a ajuns în SUA și a fost întrebat de americani cât câștigă. „ - Dar cam puțin pe oră!” „- Stați așa, că e pe lună!”

Steagul SUA

Foto: Profimedia

Dan Berinde este antreprenor și coach și a început să se specializeze în acest domeniu în 2000, în SUA. Pe atunci avea 35 de ani, era asistent universitar, preda management și credea că știe aproape totul despre dezvoltarea companiilor. 

„Și am auzit la un moment dat cuvântul coaching, m-a întrebat cineva dacă știu ce e. Nu auzisem. Și m-a pus în contact cu o companie de coaching din SUA (...) M-am dus de două ori la intervat de 6 luni, timp în care am schimbat și ceva în cariera mea mea, am renunțat la educația formală și am trecut în business, la a conduce companii. Dacă tot am învățat un ceva noi hai să-l folosesc în rolul pe care-l aveam eu atunci, de director de companie. Schimbările ai fist nemaipomenite și nu le-am sesizat eu, care eram acolo, le-au sesizat externi ai companiei și mi le-au transmis”, a povestit Dan Berinde, care a fost invitatul lui Claudiu Pândaru și al lui Florin Negruțiu în emisiunea „În fața ta” de la Digi24.

În SUA, a descoperit un alt model de leadership față de cel „dirijist” existent la acea vreme în România. „Eram mulți dintre noi la vremea aceea acomodați un un stil extrem de dirijist. Eu dau ora exactă, tu trebuie să respecți ora exactă, că de aia ești subordonatul meu. Așa știam noi să facem lucrurile, în majoritatea cazurilor. Mulți știm și astăzi la fel.

Acolo am văzut că se poate și altfel. Că în loc să folosesc o directivă către o echipă se pot folosi o serie de întrebări, care nu mă mai poziționează pe mine în rolul de expert, ci pe ei. ȘI ceea ce la primul contact cu coachingul mi s-a părut greu de perceput, de înțeles, în momentul în care am început să folosesc„ să aplic rezultatele au fost dincolo de ce mă așteptam. Și atunci am spus: e momentul să mă apuc să-l învăț de-adevăratelea. Că fusesem într-un soi de prospectare. ȘI, după ce am văzut efectele în anii ce au urmat, mi-am spus: Cândva voi face business în domeniul coaching-ului. Și asta s-a întâmplat după zece ani”, a explicat antreprenorul.

Când a fost în America, Dan Berinde a fost întrebat de colaboratorii americani cât câștigă. „Eram asistent universitar la Universitatea Tehnică din Iași, predam management. Îmi plăcea foarte tare și îmi place și astăzi, nu întâmplător sunt și astăzi în domeniul educației adulților. Dar așa era salariul, 80 de dolari pe lună era salariul unui asistent universitar. Și am ajuns acolo și m-au întrebat oamenii ăia la barbecue, cu totul informal, care e salariul meu. 80 de dolari. Replica a fost: - Dar cam puțin pe oră! - Nu, nu, stați așa, că e pe lună. - Cum adică pe lună? Și cum trăiți?

Dar au mai avut o replică interesantă: - Cum puteți trăi atât de prost, că nu sunteți cu nimic mai prejos ca noi?

Și discrepanța mare a fost că ei vorbeau extrem de natural atunci de 500 de dolari pe oră tariful în coaching și eu veneam cu 80 de dolari pe lună. În anul 2000.

În 20 de ani lucrurile s-au schimbat mult. Media în industria coaching-ului acolo nu s-a schimbat foarte mult, este la 400, 500, 300 de dolari pe oră, timp în care și la noi aavut loc un proces de creștere a acceptabilității unor tarife specifice pieței”, a povestit Dan Berinde.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Aia era problema, de tarif orar. A rămas la fel sau a scăzut în 20 de ani, fără să mai considerăm inflația. Dar care e conținutul, care sunt efectele?
    Eu știu o vorbă, verificată în practică de peste 30 de ani: cine știe, face; cine nu știe, îi învață pe alții! :) Nu râdeți, e și adevărată și tristă.
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult