Topul cu pricina se face după numărul de articole științifice publicate în reviste serioase. Nu, Fulgerul Carpaților și Vocea Pașcanilor nu se pun. Mai mult decât atât, cercetarea aia trebuie să aibă niște rezultate palpabile, concretizate în descoperiri remarcabile, invenții, brevete, aplicații cu impact asupra vieții noastre de zi cu zi. (Foto: Sabin Cîrstoveanu/ Inquam Photos)

Și totuși, o oarecare neîmplinire în documentarea acestei istorii fascinante resimțeam. Deși toate aceste dovezi există, nu se descoperise încă nici o diplomă universitară propriu-zisă. Practica de atunci nu impunea duplicate, titlurile se înregistrau la universitate (și avem aceste înregistrări), iar diploma se dădea absolventului, care mergea cu ea în lume, ceea ce face ca asemenea diplome să fie greu de identificat. Sentimentul acesta de neîmplinire s-a transformat, însă, într-unul de mare bucurie în luna iunie a anului 2023.

Din farfurii mâncăm, cu paharul bem apă, cu furculița servim felul al doilea, lingura este destinată supei sau ciorbei, la teatru mergem pentru a vedea piese de teatru, în magazine cumpărăm produse. Războaiele sunt războaie, pandemiile sunt pandemii. Să spunem lucrurilor pe nume. Nu pot exista mai multe adevăruri sub soare.

Au mai avut o replică interesantă. „Cum puteți trăi atât de prost, că nu sunteți cu nimic mai prejos ca noi?” (Foto: Profimedia)

Imediat după Revoluție, o țară întreagă se mira, era stupefiată, era revoltată și furioasă că s-a lăsat condusă de un cizmar analfabet și de o savantă de renume mondial, care se pretindea doctor în chimie și care era Doctor Honoris Causa a multor universități din țară și din lumea largă. Râdeam, făceam glume și ascultam bancuri pe tema asta. (Foto: Profimedia Images)

În universități, situația friza de-a dreptul ridicolul, profesorii cerând studenților să nu plagieze în lucrările de diplomă/disertație, în vreme ce unii dintre cei dintâi nu aveau nici un scrupul în a copia texte din alte lucrări, spre a-și îndeplini norma de publicații necesare pentru promovare sau în alte scopuri. Indiferent de scop însă, febra scrisului angro, fără noimă i-a antrenat pe mulți universitari într-o cursă emulativă, sub deviza: e deștept cine scrie, nu cele mai bune, ci cele mai multe cărți!

Aspirația de a studia „afară” stârnește reacții puternice, atât pozitive (Sigur că da! E normal!), cât și negative (Nu vă abandonați familia! Nu vă uitați țara!). Cred că putem ieși mai bine din acest clește al aprobării și condamnării fără drept de apel dacă reflectăm nu la dorința însăși, ci la justificările care o susțin. Foto: Getty Images

„De când s-a deschis sezonul de recrutări, am primit o grămadă de oferte de la foarte multe universități, și de la cele mai prestigioase din America. Am fost onorat. Numai că, după mult timp de gândire, am ajuns la concluzia că mi-e foarte bine aici”, a spus sportivul. (Foto: Profimedia)

Unul dintre elevi mi-a spus trist că el nici nu îndrăznește să viseze că ar putea studia la Oxford sau altă universitate de prestigiu. L-am întrebat de ce. Mi-a răspuns că provine dintr-o familie monoparentala și că singura sursă de venit era nesigură, pentru că mama lui avea contract de muncă pe perioadă determinată. Când l-am întrebat dacă s-ar încadra la criteriile de admitere, mi-a răspuns cu modestie că avea zece pe linie și ar îndeplini cu ușurință cerințele.

Nu știm de unde și de către cine li s-a comandat membrilor corpului universitar că ar trebui să se implice, cu orice preț și în orice împrejurare, în spațiul public, în întâmpinarea urgențelor și neliniștilor din zona publică. (Foto: Getty Images)