Îmi amintesc perfect întrebările care nu-mi dădeau pace în seara în care am aflat că am fost admis la facultate. Cu ce mă voi întreține? Unde voi locui? Ce voi mânca? Cum mă voi descurca? Entuziasmul reușitei, după 3 ani de speranță, era umbrit de teama de necunoscut.

Nu știu cum am reușit, da' am găsit în cele din urmă un zugrav mai prietenos cu clasa muncitoare și așteptări financiare ceva mai pământene. Vorbesc cu el, îi zic ce și cum, batem palma telefonic, azi m-am dus cu mașina să-l aduc la mine acasă să vadă proiectul la fața locului.

Din perioada cȃnd eram studentă la inginerie, am o amintire care nu şi-a pierdut actualitatea, deşi datează de aproape 40 de ani: un desen (afișat atunci la ceea ce se numea „gazeta de perete” a facultăţii) care descria „muntele studenției”: era o piramidă în trepte la poalele căreia stăteau puiuți gălbiori extrem de fericiţi. Apoi aceştia începeau „urcușul” şi deveneau din ce în ce mai „jumuliți”, pȃnă cȃnd – la vȃrful piramidei – se aşeza, obosit şi cocoşat, un vultur pleșuv, numit „absolvent”.

Avem nevoie de mai multe universități de excelență. Deși rezultatele cercetării fundamentale – cea care produce acel tip de cunoaștere avansată ce stă apoi la baza inovării – în cadrul UE sunt bune și comparabile cu cele din SUA și China, nu avem o contribuție de excelență (ground-breaking/frontier research) suficient de puternică, care să schimbe paradigme. Foto: Profimedia

Partea nevăzută a lucrurilor este efortul major de transformare pe care îl depun universitățile pentru a-și îmbunătăți poziționarea în clasamentele internaționale, principalele instrumente care cuantifică succesul instituțiilor de învățământ.

„Eu le spun studenților mei de la cursuri și, bineînțeles, de la doctorat că nu există întrebări proaste. Dacă tu îți pui întrebarea asta, e foarte probabil ca și altcineva să-și pună aceeași întrebare, deși nu spune cu voce tare. Dacă nu înțelegi ceva sau dacă nu ești de acord cu ceva, trebuie să spui. Aici, în America, dacă greșești, îți dai seama și găsești o soluție. Greșeala este semnificativă doar când nu înveți din ea”, spune Roxana Geambașu. Foto: Eileen Barroso/ Columbia Engineering

Experții evaluatori intră în universitate cu figuri severe, spăimoase, rigide, țepoase, adică „date dracului”, care, însă, pe parcurs se mai înmoaie, până la dispariție cu ocazia meselor, a chefurilor de la sfârșit când toată lumea se împacă românește și se departe ca prieteni și confrați. (Foto: Damien Meyer/ AFP/ Profimedia)

Temele se corectează și se notează, cu tot cu feed-back descriptiv din partea profesorului. Nota contează la media parțială și semestrială, când se adună cu examenul. Deci, studenții nu cunosc învățarea în salturi sau doar în sesiune.

Topul cu pricina se face după numărul de articole științifice publicate în reviste serioase. Nu, Fulgerul Carpaților și Vocea Pașcanilor nu se pun. Mai mult decât atât, cercetarea aia trebuie să aibă niște rezultate palpabile, concretizate în descoperiri remarcabile, invenții, brevete, aplicații cu impact asupra vieții noastre de zi cu zi. (Foto: Sabin Cîrstoveanu/ Inquam Photos)

Și totuși, o oarecare neîmplinire în documentarea acestei istorii fascinante resimțeam. Deși toate aceste dovezi există, nu se descoperise încă nici o diplomă universitară propriu-zisă. Practica de atunci nu impunea duplicate, titlurile se înregistrau la universitate (și avem aceste înregistrări), iar diploma se dădea absolventului, care mergea cu ea în lume, ceea ce face ca asemenea diplome să fie greu de identificat. Sentimentul acesta de neîmplinire s-a transformat, însă, într-unul de mare bucurie în luna iunie a anului 2023.