Au venit americanii. Dintre toate națiile cu care am avut șansa să lucrez și nu au fost puține, americanii ocupă un loc fruntaș în preferințele mele. Easy going, full credit. Americanii pornesc de la premisa că știi ce faci și îți acordă credit full până la proba contrarie. Spre deosebire de mai europenii lor frați britanici, care te adulmecă bine înainte să se încreadă în vorbele tale, la americani ai sentimentul încrederii și respectului reciproc. Să tot muncești așa.
Am avut șansa să lucrez de curând cu o echipă din Statele Unite care a vrut să vadă fața frumoasă și mai puțin frumoasă a României, ca parte a unui documentar despre justiție și drepturile omului.
Ca o bună cunoscătoare a poporului român ce sunt, le-am arătat frumusețile patriei, începând cu buricul târgului - București. Punct de reper – Casa Poporului. Pare se că încă mai sunt americani care habar nu au de Ceaușescu și nici de povestea din spatele Casei care nu a fost si nici nu este a poporului.
Partea mai interesantă a fost atunci când au vrut să vadă ceva mai puțin turistic, mai real life. Avem din astea din belșug în capitala țării, am zis eu. Mergem fix în spatele Casei Poporului, că tot suntem în zonă. Piața cu flori. La 10 minute de fântânile curgătoare și turiștii care își fac selfie-uri cu The House of the People, zace o lume parcă uitată. Coroanele de flori mortuare atrag atenția cameramanului din start, dar stop.
Florăresele cu fuste colorate se feresc de cameră și amenință ca o sparg dacă le mai filmează. Bisnițarii de sector vin amenințători către noi și ne fac aceleași urări, însoțite de un nonverbal primejdios. Ba mai mult, îmi zic că dacă mai venim pe aici am face bine să anunțăm înainte că, na oamenii au afaceri și „nu vrea lumea să știe de ei”. Pe cine să anunțăm, nu am aflat încă. Îi încurajez cu un zâmbet că le-am face o promovare gratuită peste ocean. Cine știe, poate vor să se extindă?!
Eu râd, dar americanii se sperie și tot întreabă care e problema, atâta vreme cât suntem pe spațiul public. Corect, zic eu, dar micile afaceri din sectorul 5 au propriile lor reguli, încă.
Mergem mai departe în călătoria noastră și ajungem la sat. Dridu. Ialomița. O minune de loc. Nu mică le-a fost mirarea americanilor când, din colcăiala de mașini și tramvaie, am ajuns în oaza de liniște specifică satului românesc. Numai că, ce să vezi?! Nici aici piețarii nu sunt mai prietenoși. Mai ales când vine vorba de semnat acorduri de difuzare pe cameră. Pentru că la americani, legislatia în media chiar se aplică, iar drepturile celor filmați sunt respectate întru totul. Pentru fiecare om care a fost filmat s-a cerut un acord scris sau verbal.
Lăsăm piața curioasă și în plină forfotă și mergem țintă în curtea Primăriei, fără preaviz. Dacă ar fi să se voteze cel mai bun primar din România cu siguranță l-aș nominaliza pe Lucian Dumitru.
Nu fac politică, că nu mă pricep. Dar mă pricep la observat oamenii și am rămas surprinsă să văd un primar atipic de un firesc și o deschidere cum rar mai vezi în administațiile locale. În ciuda faptului că nu am anunțat că vom ajunge în zonă, primarul satului ne-a primit cu brațele deschise și ne-a făcut și un tur. La fiecare colț de stradă se oprea să vorbească cu oamenii. Pentru fiecare avea o vorbă bună și un zâmbet din dotare. Atunci când am ajuns în curtea grădiniței proaspăt renovate, a început să strângă gunoaiele împrăștiate pe lângă coș. Na, sunt copii și mai dau pe lângă, zice primarul și se apleacă să mai strângă câteva pet-uri. Rămânem mască de ce vedem și eu și americanii, care zic ca l-ar alege președinte. Primarul Lucian Dumitru vrea să stea două mandate, ca să termine ce a început. Îi țin pumnii. Următorul proiect pe listă pe care îl are, după afterschool pe care a început să îl construiască, este - Primar pentru o zi – proiect prin care își propune să dea o șansă consătenilor să fie primari pentru o zi și să vadă care sunt provocările atunci când ești la cârma satului, dar mai ales să vină cu idei. Mă înclin.
Și uite așa au plecat americanii cu zâmbetele lor de Colgate încântați și surprinși deopotrivă de o Românie pestriță și diferită de titlurile senzaționale din presa internațională în care vedem o tendință evidentă spre pesimism la adresa unei țări care a avut doar neșansa de a fi prost ilustrată până acum. Să facem povești de bine, zic.
Notă: Dintr-o regretabilă eroare, în versiunea inițială a articolului, numele primarului din Dridu a apărut scris greșit. Primarul din Dridu se numește Lucian Dumitru.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.